Suspension request remanded for retrial; preliminary exceptions upheld after adversarial breach found.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.02.2016 sub nr. x/2016 reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi Municipiul Bucureşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea A. SA, suspendarea până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ formulate împotriva Deciziei nr. 2399/26.11.2015, ce face obiectul dosarului nr. x/2016, a executării Deciziei nr. 2399/26.11.2015 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în SEN şi a preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centralele B., C., D. şi E. aparţinând SC A. SA, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1089 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile tardivităţii, a lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes şi a inadmisibilităţii.

S-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Societatea A. S.A, ca neîntemeiată.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi Municipiul Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe iar, în subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii şi rejudecarea litigiului în fond cu consecinţa admiterii acţiunii.

Criticile formulare de recurenţi au vizat următoarele aspecte:

- Prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În esenţă, s-a arătat că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., a principiilor contradictorialităţii, disponibilităţii, oralităţii, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, sancţiunea fiind nulitatea hotărârii.

În acest sens, s-a susţinut de către recurenţi că, deşi prima instanţă a respins în mod corect excepţia inadmisibilităţii, instanţa a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de soluţia pronunţată în Dosarul nr. x/2015, apreciind că această hotărâre ar avea autoritate de lucru judecat provizorie în mod identic reglementării cuprinse în art. 1002 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât nu mai poate analiza motivele de suspendare.

S-a precizat că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor, în condiţii de contradictorialitate astfel că recurentele nu au putut formula concluzii asupra acesteia.

Totodată, s-a mai arătat că aceasta problemă a constituit singura motivare a soluţiei de respingere a cererii de suspendare ca neîntemeiată.

- S-a arătat că hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive contradictorii, şi străine de natura pricinii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

- Au mai susţinut recurenţii că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488, pct. 5, 6 şi 8 noul C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata ANRE a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

Referitor la invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., a susţinut pârâtă că acesta vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., or în motivele de recurs nu cuprind astfel de neregularităţi. De asemenea, s-a arătat că ceea ce a reţinut judecătorul este efectul unei autorităţi de lucru judecat provizorii şi nu o excepţie de sine stătătoare, astfel cum în mod eronat afirmă recurentele.

Mai mult, s-a arătat că aceste aspecte au fost antamate în şedinţa publică în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a solicitat să se constate că judecătorul fondului a reţinut în mod corect că în cauză operează autoritatea de lucru judecat întrucât chiar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului statuează asupra imposibilităţii pronunţării unor cauze identice a unor soluţii contradictorii şi diametral opuse, utilizând noţiuni apropiate de precedentul judiciar.

A arătat intimata că, în speţă, cererile de suspendare formulate atât potrivit dispoziţiilor art. 14 cât şi conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt identice, astfel că aceleaşi probleme de drept care au primit deja o dezlegare de către o instanţă de judecată nu mai pot fi puse în discuţie.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Societatea A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

S-a opinat că în prezenta cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. ce reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care poate fi opusă de oricare dintre părţi într-un alt litigiu, dacă acesta are legătură, cum este în situaţia de faţă.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 3 mai 2018 s-a admis în principiu recursul declarat de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi Municipiul Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1089 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata - pârâtă Societatea A. SA prin întâmpinare.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările pârâtelor intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ formulate împotriva Deciziei nr. 2399/26.11.2015, a executării deciziei emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în SEN şi a preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2016 din centralele B., C., D. şi E. aparţinând SC A. SA, cu cheltuieli de judecată.

Totodată, în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1033/2016 au fost respinse excepţiile tardivităţii, lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes şi inadmisibilităţii; s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a formulată de reclamanţi în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Deciziei nr. 2399/26.11.2015 emise de ANRE până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.

Prin hotărârea atacată în prezenta cauză, judecătorul fondului a constatat că întrucât motivele de fapt invocate în cele două cereri de chemare în judecată (în Dosarul nr. x/2016 şi în Dosarul nr. x/2016) sunt identice, soluţia pronunţată deja asupra cererii de suspendare se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie (identic reglementării cuprinsă în art. 1002 alin. (1) noul C. proc. civ. în materia ordonanţei preşedinţiale), nemaiputând proceda la analiza excepţiilor şi a motivelor de suspendare invocate în prezenta cauză.

Constatând că, faţă de soluţia pronunţată în Dosarul nr. x/2016 în cauză operează autoritatea de lucru judecat, instanţa fondului a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

În prealabil analizării motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa de recurs constată că dezlegarea dată de prima instanţă asupra excepţiilor tardivităţii, lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes şi inadmisibilităţii este legală şi temeinică astfel că urmează a menţine soluţia în ceea ce priveşte aceste probleme de drept.

Astfel, referitor la excepţia inadmisibilităţii urmează a se constata că legea, prin art. 14 alin. (6), interzice formularea unor cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive, însă acordă posibilitatea părţii de a introduce, atât cerere de suspendare a actului administrativ după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care soluţionează contestaţia, cât şi cerere de suspendare a actului administrativ prin acţiunea principală în condiţiile art. 15.

Totodată se are în vedere şi distincţia de regim juridic raportată la efectele celor două forme de suspendare

Referitor la depăşirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, constată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, în ceea ce priveşte materia suspendării executării actului administrativ, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în caz contrar aflându-ne în ipoteza unei "lex tertia".

Lipsa de interes şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor sunt probleme de fond care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

Aşa cum s-a antamat cu ocazia analizării excepţiei inadmisibilităţii, formularea unor cereri de suspendare întemeiate pe art. 14 şi pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu este interzisă de lege, cu respectarea, însă, a unor condiţii prevăzute de textul menţionat.

Fără a analiza dacă prima instanţa a verificat în mod judicios dacă au fost respectate sau nu aceste condiţii, Înalta Curte reţine că aparţine domeniului ordinii publice principiul contradictorialităţii şi se manifestă atât în raporturile dintre părţi cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă, la fel fiind şi în cazul principiului respectării dreptului la apărare şi al oralităţii, prin acestea realizându-se dreptul la un proces echitabil.

Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul iar instanţa poate să-şi întemeieze hotărârea numai pe aspectele supuse dezbaterii contradictorii a părţilor.

Verificând sentinţa atacată şi încheierea de amânare a pronunţării Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că modalitatea folosită de instanţa de fond de a se pronunţa direct în hotărârea judecătorească asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat, fără să fi fost invocată din oficiu de instanţă ori de partea adversă şi fără să fi fost pusă în discuţia părţilor, lezează grav regulile de desfăşurare ale procesului civil constând în oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor, şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Acest fapt este de natură a produce o vătămare recurenţilor în sensul art. 175 din C. proc. civ., aceştia neputându-şi formula apărările şi observaţiile în legătură cu excepţia reţinuta în pronunţare de instanţa de fond.

Împrejurarea că aspectul identităţii motivelor de suspendare din cele două cereri a fost invocat de către pârâta ANRE în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, nu înlătura obligaţia instanţei de a solicita punctul de vedere expres al părţilor asupra existenţei sau nu a efectelor unei autorităţi de lucru judecat.

Faţă de aspectele reţinute de instanţa de recurs, celelalte motive subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. nu vor fi analizate, urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, consecinţa fiind cea de casare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare, cu luarea în considerare a îndrumărilor date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti prin Administrator Judiciar F. SPRL şi Municipiul Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1089 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate privind soluţionarea excepţiilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2018.

GGC - GV