Suspension of tax contestation pending criminal trial violates right to reasonable time; sufficiency of motivations in administrative tax objections

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 30.09.2015 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B., a solicitat anularea Deciziei nr. 486/13.05.2015 privind soluţionarea contestaţiei, iar pe fond admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de impunere nr. x/2.03.2015 (y/5.03.2015) privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecţia Fiscală pentru persoane juridice, emisă de AJFP Constanţa - Inspecţia Fiscală, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/2.03.2015 şi a deciziilor de stabilire a obligaţiilor fiscale suplimentare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 32 din 17 februarie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii - AJFP Constanţa.

A anulat Decizia nr. 486/13.05.2015 emisă de pârâtă şi a dispus obligarea acesteia la soluţionarea pe fond a contestaţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în mod greşit s-a respins ca nemotivată contestaţia pentru suma de 75.302 RON, în condiţiile în care reclamanta a susţinut, prin contestaţia formulată împotriva întregii Decizii de impunere, faptul că atât baza de impunere cât şi impozitul pe profit suplimentar şi accesoriile au fost greşit calculate.

În ceea ce priveşte soluţia de suspendare, Curtea de Apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , organul de soluţionare competent poate suspenda prin decizie motivată soluţionarea cauzei, atunci când organul ce a efectuat activitatea de control a sesizat organele penale cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă.

În cauză, este de necontestat că autoritatea fiscală competentă a sesizat organele de urmărire penală, însă Curtea de Apel a avut în vedere că situaţia de fapt reţinută nu este contestată, în discuţie fiind doar, după cum pârâta a subliniat, problema examinării globale a tuturor circumstanţelor cauzei, subsumate unor fenomene de fraudă fiscală evidentă a partenerilor din amonte. Astfel, nu există nicio justificare pentru a considera că aspectele penale ar prevala celor fiscale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii promovate de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B., susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, iar criticile se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. civ., având în vedere următoarele considerente:

Referitor la soluţia de respingere ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 75.302 RON, a criticat soluţia instanţei de fond susţinând că, raportat la dispoziţiile art. 206 alin. (1), art. 213 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, şi pct. 2.5, 2.6, 11.1 lit. b) din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului XI din O.G. nr. 92/2003 aprobate prin OPANAF nr. 2906/2014, organul de soluţionare a reţinut că, deşi SC A. SRL a solicitat prin contestaţie admiterea contestaţiei şi anularea în tot, ca nelegală şi netemeinică, a Deciziei de impunere nr. x/02.03.2015 (y/5.03.2015) privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală x nr. 231/02.03.2015, nu a prezentat motivele de fapt şi de drept şi nici dovezile în susţinere pe care se întemeiază contestaţia privind suma totală de 75.302 RON stabilită suplimentar în sarcina sa. În aceste condiţii, soluţia dată de organul de soluţionare a fost corectă şi anume de respingere ca nemotivată.

Referitor la măsura suspendării procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, organul de soluţionare a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 214 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi art. 216 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, întrucât există o legătură de cauzalitate între stabilirea obligaţiilor bugetare şi caracterul infracţional al faptelor săvârşite de reprezentanţii societăţii, acţiunea civilă vizând raportul juridic fiscal din punct de vedere al prejudiciului produs.

A mai susţinut recurenta că între stabilirea obligaţiilor fiscale determinate prin raportul de inspecţie fiscală nr. x şi Decizia de impunere nr. x/02.03.2015 (y/5.03.2015) privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice contestate şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

În susţinerea argumentelor recursului, a invocat Decizia nr. 72/28.05.1996 a Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 449/26.10.2004 a Curţii Constituţionale a României.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală. A depus la dosar Ordonanţa din data de 06.06.2016 emisă în dosarul penal nr. x/2014, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus clasarea cauzei privind sesizarea din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, în modalităţile prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu există probe că C., în calitate de asociat unic şi administrator în cadrul SC A. SRL Constanţa, a săvârşit infracţiunea.

5. Procedura de soluţionare a recursului. Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 11 iunie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a admis recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile recurentului raportat la sentinţa atacată, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge având în vedere următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl formează solicitarea reclamantei SC A. SRL, prin lichidator judiciar, privind anularea Deciziei nr. 486/13.05.2015 emisă de pârâta Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii - AJFP Constanţa, iar pe fond admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de impunere nr. x/2.03.2015 (y/5.03.2015) privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecţia Fiscală pentru persoane juridice, emisă de AJFP Constanţa - Inspecţia Fiscală, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/2.03.2015 şi a deciziilor de stabilire a obligaţiilor fiscale suplimentare.

Prin Decizia de impunere nr. x/2.03.2015 (y/5.03.2015) s-au stabilit, cu privire la impozitul pe profit, pentru perioada 28.03.2012 - 30.06.2014, suma de 535572 RON, majorări de întârziere 25.07.2012 - 20.02.2015 de 103905 RON, penalităţi de întârziere pe aceeaşi perioadă de 48895 RON.

De asemenea, prin aceeaşi Decizie s-a stabilit ca fiind nedeductibil TVA de 878429 RON, la care s-au adăugat majorări de întârziere de 192398 RON şi penalităţi de întârziere de 131764 RON.

Împotriva acestor acte fiscale reclamanta a formulat contestaţie.

Prin Decizia 486/13.05.2015, intimata a respins ca nemotivată contestaţia pentru suma de 75302 RON, compusă din bază, impozit profit suplimentar, majorări şi penalităţi de întârziere. Pentru suma totală de 1815661 RON, compusă din 467425 RON impozit de profit suplimentar, 99612 RON majorări aferente, 46033 RON penalităţi de întârziere aferente, 878429 RON TVA suplimentar, 192398 RON majorări de întârziere aferente şi 131764 RON penalităţi de întârziere aferente, intimata a suspendat soluţionarea contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive şi executorii pe latura penală.

Înalta Curte nu poate primi critica recurentei privind faptul că reclamanta nu a motivat contestaţia formulată împotriva actelor fiscale în discuţie, în sensul că reclamanta nu a prezentat motivele de fapt şi de drept şi nici dovezile în susţinere pe care se întemeiază contestaţia privind suma totală de 75.302 RON stabilită suplimentar în sarcina sa.

Analizând contestaţia administrativ-fiscală formulată de reclamantă şi soluţionată prin Decizia nr. 486 din 13 mai 2015, rezultă că reclamanta a contestat sumele stabilite prin decizia de impunere, aceasta respectă dispoziţiile art. 206 alin. (1), art. 213 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, şi pct. 2.5, 2.6, 11.1 lit. b) din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului XI din O.G. nr. 92/2003 aprobate prin OPANAF nr. 2906/2014.

Reclamanta a prezentat argumentele de fapt şi de drept pentru fiecare tranzacţie comercială în parte efectuată cu alţi comercianţi, invocând de asemenea şi dovezile care au stat la baza acestor argumente şi la baza activităţilor comerciale efectuate, raportat la argumentele organelor fiscale în actele contestate. A mai susţinut reclamanta-contestatoare că neprezentarea actelor la momentul controlului efectuat a fost justificată prin aceea că în aceeaşi perioadă şi în paralel s-a desfăşurat controlul de către Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, instituţie care a solicitat, de asemenea, înscrisurile care au făcut obiectul controlului; în acest sens, reclamanta-contestatoare a arătat că a ataşat la contestaţia formulată înscrisurile pe care nu le-a putut prezenta la controlul organelor fiscale care au emis actele administrative în prezenta cauză.

Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentei privind greşita soluţie a instanţei de fond în sensul anulării deciziei şi obligării pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei.

Deşi organul de soluţionare a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 214 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi art. 216 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, întrucât există o legătură de cauzalitate între stabilirea obligaţiilor bugetare şi caracterul infracţional al faptelor săvârşite de reprezentanţii societăţii, acţiunea civilă vizând raportul juridic fiscal din punct de vedere al prejudiciului produs, instanţa de fond a apreciat că în discuţie este problema examinării globale a tuturor circumstanţelor cauzei, iar Înalta Curte constată că de la momentul suspendării soluţionării contestaţiei administrativ fiscale prin decizia contestată a trecut o perioadă îndelungată, împrejurare care a împiedicat valorificarea dreptului reclamantei la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil de soluţionare a unei cauze, aşa cum este acesta consacrat de art. 6§1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru toate aceste argumente Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 32 din 17 februarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 32 din 17 februarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2018.

GGC - GV