Material jurisdiction for challenging EU fund recovery decisions issued by local authorities: hierarchy over value criterion

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5718/2017 emisă de pârât, solicitând anularea acestei decizii şi anularea procesului-verbal de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 4687/15.02.2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 18 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele administrativ-fiscale care formează obiectul acţiunii în anulare au fost emise de o autoritate publică de nivel local, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei în fond revine tribunalului.

Văzând opţiunea reclamantei, care a sesizat instanţa de la sediul său, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 6018 din 5.10.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul litigiului dedus judecăţii vizează o finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în valoare de 4.669.355 RON, astfel încât în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004 competenţa este stabilită exclusiv în sarcina curţii de apel.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect anularea deciziei şi a procesului-verbal de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 4687/15.02.2017.

Actele contestate au fost emise în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi, ca urmare a unui contract de finanţare.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Înalta Curte reţine că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est, aceasta fiind o autoritate publică de nivel local.

Motivul reţinut de tribunal în sentinţa de declinare este lipsit de relevanţă din punct de vedere al stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, cu privire la criteriul valoric, chiar dacă suma reprezentând finanţarea nerambursabilă este în valoare de 4.669.355 RON, întrucât suma aflată în litigiu nu este o taxă, impozit, contribuţie, datorie vamală ori accesorii ale acestora, pentru a fi aplicabil în cauză criteriul valoric.

De asemenea, nu pot fi aplicabile cauzei dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ a cărui anulare se solicită nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central.

Văzând faptul că emitentul actului administrativ atacat este o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care se solicită anularea actului aparţine tribunalului.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

"În litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului."

Având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi opţiunea exercitată de reclamantă pentru instanţa competentă teritorial, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV