Territorial competence of union actions for member service relations under Art. 10(3) Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.12.2017, reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor, în numele membrilor organizaţiei sindicale, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba, obligarea pârâtului la acordarea aceluiaşi cuantum al sporului de fidelitate reclamanţilor-poliţişti, care au îndeplinit condiţiile de vechime ulterior datei de 31.12.2009 şi îşi desfăşoară/şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de munca la data angajării sau promovării, având aceeaşi vechime cu ale poliţiştilor care la data de 31.12.2009 beneficiau de spor de fidelitate de până la 20% conform art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015; obligarea pârâtului la actualizarea sumelor cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la plata lor efectivă către reclamanţi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 2686 din 25.04.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în privinţa competenţei materiale sunt incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care prevăd că în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în privinţa competenţei teritoriale sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

De asemenea, instanţa a reţinut că nu este aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că problema de drept dezlegată priveşte dispoziţii speciale, aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

Astfel, văzând că atât domiciliul reclamanţilor, cât şi sediul instituţiei pârâte este în judeţul Alba, în sfera circumscripţiei Tribunalului Alba a dispus în consecinţă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2.2. Hotărârea Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa administrativă nr. 727/CAF/2018 din 26 septembrie 2018 a Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor în numele şi pentru membrii organizaţiei profesionale, semnatari ai tabelelor anexate cererii, iar sediul acestei organizaţii profesionale este în Bucureşti.

Văzând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că reclamantul a optat în favoarea instanţei de la sediul său, instanţa sesizată de reclamant nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, motiv pentru care instanţa a constatat că aparţine competenţa de soluţionare a cauzei instanţei mai întâi sesizate de reclamant şi a dispus în consecinţă declinarea la Tribunalul Bucureşti.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect raportul de serviciul al funcţionarilor publici reprezentaţi de organizaţia profesională arătată.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, se reţine că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor, în numele membrilor organizaţiei sindicale, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV