Taxpayer’s challenge to joint tax liability fails; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 14 februarie 2017 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Craiova şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de atragere a răspunderii solidare, conform art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, înregistrată la Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Craiova, prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale datorate de SC B. SRL, pentru suma de 1.122.190 RON.

La data de 31.03.2017 reclamanta A. a depus precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că îşi completează cererea cu petitul privind anularea şi suspendarea executării şi a Deciziei nr. CRR REG-5729/07.03.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. DJCM-69/11.01.2017.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Craiova şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, având ca obiect suspendare executare act administrativ, decizia de angajare a răspunderii solidare nr. DJCM-69 din 11.01.2017, ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 219/2017 din data de 05 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta a precizat că i s-a comunicat obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru şi a plăţii cauţiunii stabilită de instanţă, iar recurenta la primul termen de judecată stabilit la instanţa de fond a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea atât a acţiunii în anulare, cât şi a acţiunii ce vizează suspendarea actelor administrative atacate.

A arătat recurenta că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia necompetenţei materiale şi a susţinut că hotărârea este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a Tribunalului Dolj.

Apreciază recurenta că actul dedus judecăţii are ca obiect atragerea răspunderii solidare în conformitate cu art. 25 alin. (2) lit. d) din C. proc. fisc. şi nu se referă la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, motiv pentru care sunt aplicabile normele generale de competenţă materială care reglementează raporturile procesuale în orice litigiu de contencios administrativ şi fiscal.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 iunie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă cu privire la competenţa materială de soluţionare a cauzei, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., nu pot fi primite de instanţa de control judiciar şi vor fi respinse având în vedere argumentele următoare.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă la data de 14.02.2017 şi a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta învestind această instanţă cu cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de atragere a răspunderii solidare, precum şi cererea de anulare şi suspendare a deciziei emise în soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei emise de pârâtă.

La primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, din data de 5 aprilie 2017, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale, arătând că actul administrativ atacat nu vizează o taxă, impozit, contribuţie vamală ori accesorii ale acestora, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine unei alte instanţe, respectiv Tribunalului.

Prin practicaua sentinţei atacate, instanţa sesizată a respins excepţia necompetenţei materiale şi constatând că îi revine competenţa de soluţionare a cauzei a reţinut cauza spre soluţionare.

Înalta Curte în acord cu cele reţinute de prima instanţă constată că aparţine competenţa de soluţionare a fondului cauzei deduse judecăţii Curţii de Apel Craiova, văzând normele de competenţă stabilite de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile sus indicate, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Văzând obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia de atragere a răspunderii solidare atacată de reclamantă vizează situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută de art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind C. proc. fisc. , în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale datorate de SC B. SRL, în limita sumei de 1.122.190 RON.

Ca atare decizia atacată în cauza dedusă judecăţii vizează sume ce reprezintă creanţe fiscale, motiv pentru care în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei se va aplica criteriul privind cuantumul sumei datorate şi văzând că acest cuantum depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, Înalta Curte constată că aparţine competenţa de soluţionare a cauzei curţii de apel, astfel cum corect a concluzionat instanţa de primă jurisdicţie în soluţionarea excepţiei invocată de reclamantă.

În concluzie, Înalta Curte reţine că sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie este legală, iar recursul formulat de reclamantă ce vizează numai acest motiv de casare va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 219/2017 din data de 05 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV