Inadmissibility of appeal against judicial declination of territorial competence in disciplinary annulment action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the first-instance decision that had declinéd jurisdiction in favor of the Timișoara Court of Appeal. The dispute originated from a civil action seeking the annulment of two disciplinary decisions issued by judicial bailiff professional bodies, which the Bucharest Court of Appeal had initially dismissed on the grounds of territorial incompetence. The decisive legal basis for the final ruling was Article 132(3) of the Civil Procedure Code, which establishes that judicial rulings declining competence are not subject to any appeal or recourse, rendering the appellant's procedural challenge fundamentally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against judicial declination of territorial competence in disciplinary annulment action: Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, constată că recursul este inadmisibil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Comisia Superioara de Disciplina de pe lângă Uniunea Naţionala a Executorilor Judecătoreşti din România, Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Uniunea Naţionala a Executorilor Judecătoreşti din România solicitând anularea Hotărârii nr. 8, pronunţată la data de 30.10.2015 de către Consiliul De Disciplină Al Camerei Executorilor Judecătoreşti De Pe lângă Curtea De Apel Timişoara şi a Hotărârii nr. 2, pronunţata la data de 15.01.2016 de către Comisia Superioara de Disciplina de pe lângă Uniunea Naţionala A Executorilor Judecătoreşti din România, în dosarul cu nr. x/2015
1.2. Soluţia primei instanţe ce face obiectul prezentului recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 2.182 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti Din România, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 2.182 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20.10.2016, intimatul-pârât Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., (1) "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
(2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.
(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nici o cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
Temeiul de drept al soluţiei
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2.182 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.
GGC - ED