Hunting rights contract: mootness of annulment following administrative termination and invalidity of judicial revival of rescinded agreements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Judeţeană A. Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor A. şi Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea (fostul Inspectorat Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare), să se constate nulitatea contractului nr. x din 13.07.2012 încheiat între Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor A. pentru fondul cinegetic 65 Cernăteşti Dolj şi să se constate valabilitatea Contractului nr. x din 08.06.2011 încheiat între reclamantă şi pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor pentru fondul cinegetic 65 Cernăteşti, Dolj, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 433 din 12 octombrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Asociaţia Judeţeană A. Dolj a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta a susţinut următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., se susţine că instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei pe motive care sunt străine acţiunii, în sensul că şi-a întemeiat hotărârea pe considerentele Deciziei nr. 764/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respins recursul reclamantei în considerarea faptului că nu a fost făcută dovada existenţei unor înscrisuri false în cuprinsul documentaţiei de atribuire, ignorând dovada cu încheierea din 21.01.2015 a Judecătoriei Filiaşi, definitivă prin respingerea recursului, prin care înscrisurile folosite în procedura de atribuire au fost desfiinţate.

În ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. reclamanta s-a prevalat de următoarele argumente:

Motivele de nulitate ale contractului nr. x/2012 sunt întemeiate pe constatările jurisdicţionale ale instanţei penale şi au la bază încheierea din 21.01.2015, prin care reclamanta pretinde că au fost depuse la dosarul documentaţiei de atribuire înscrisuri false, fictive, în scopul încheierii contractului a cărui nulitate se solicită.

În aceste condiţii, se observă că nu a fost analizată chestiunea falsului de către instanţele judecătoreşti, aceasta fiind stabilită ulterior de instanţele judecătoreşti, astfel că optica instanţei potrivit căreia contractul în discuţie nu mai poate fi supus nici unei analize jurisdicţionale este apreciată ca greşită.

Instanţa de fond a fost în eroare cu privire la obiectul acţiunii, reclamanta solicitând constatarea nulităţii contractului nr. x/2012, pentru neîndeplinirea condiţiei de atribuire directă a acestuia, dovedindu-se că un membru al asociaţiei pârâte a contrafăcut mai multe semnături de pe listele de aderare, astfel că asociaţia de proprietari nu deţinea 50% din fondul de vânătoare şi în consecinţă nu putea să-l atribuie pârâtei.

Contractul a fost încheiat în temeiul unor acte false, consecinţa juridică fiind cea a anulării şi nu a rezilierii, întrucât cauzele de nulitate sunt concomitente cu încheierea contractului, iar cauzele de reziliere sunt ulterioare încheierii acestuia.

Faptul că, prin Decizia nr. 104 din 16.12.2015 Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea a dispus rezilierea acestui contract, în opinia reclamantei, nu împietează asupra soluţionării prezentei cauze tocmai datorită efectelor juridice ale celor două instituţii de drept, nulitate, respectiv reziliere.

Capătul de cerere privind constatarea valabilităţii Contractului nr. x din 08.06.2011 şi de predare către reclamantă a fondului nr. 65 Cernăteşti, se consideră că este, din punctul de vedere al recurentei, consecinţa firească a admiterii primului capăt de cerere.

Rezilierea acestui contract a fost dispusă în considerarea atribuirii fondului de vânătoare către intimată, aşa încât anularea Contractului nr. x/2012 determină înlăturarea efectelor deja produse, respectiv reluarea contractului încheiat între reclamantă cu Ministerul Mediului şi nu cum nelegal a reţinut prima instanţă în sensul menţinerii rezilierii astfel dispuse.

Se mai arată că în cadrul procedurilor de atribuire a fondului de vânătoare nr. 65 Cernăteşti au participat numai reclamanta şi intimata, astfel că urmare a anulării contractului intimatei fondul îi revine reclamantei.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinările formulate intimaţii Asociaţia A., Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Mediului au solicitat respingerea recursului reclamantei, apreciind că hotărârea instanţei de fond ca legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, fiind afectată de viciu nelegalităţii hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Împrejurarea că instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele reclamantei, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părţi prin căile procesuale reglementate de lege şi nu de cele invocate de reclamant.

O soluţie sau alta a instanţei de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parţială a argumentelor unei părţi în conflictul judiciar dedus judecăţii, astfel că respingerea acţiunii reclamantei s-a întemeiat pe argumentele invocate de părţile adverse, însuşite de instanţa de fond, iar susţinerile reclamantei au fost apreciate, în consecinţă, nefondate.

Prin urmare este nefondată această critică de nelegalitate.

Neîntemeiat este şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, reclamanta solicită anularea unui contract administrativ încheiat între alte părţi, care a fost reziliat, şi de asemenea validarea unui contract de aceeaşi natură, încheiat între reclamantă şi Ministerul Mediului, care de asemenea a fost reziliat, prin acest capăt de cerere dorindu-se de fapt revitalizarea acestui din urmă act juridic, astfel desfiinţat, privit ca o consecinţă a admiterii primului capăt de cerere.

Premisa oricărei acţiuni în anularea unui act juridic este ca acesta să se afle în fiinţă, respectiv să producă efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat, pentru că scopul acestei sancţiuni juridice este înlăturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Odată înlăturate aceste efecte juridice pe calea altei sancţiuni juridice, respectiv rezilierea, cu efecte identice acţiunii în anulare a unui contract administrativ cu efecte succesive în timp, lipseşte de obiect cererea în anulare, care sub aspect procesual nu suportă nici exigenţa interesului, privită ca o condiţie de exercitare a acţiunii, şi nici a vătămării unui drept sau unui interes legitim, privită ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.

Este irelevant sub acest aspect, împrejurarea că motivele care atrag sancţiunea anulării sunt diferite de cele ale rezilierii, întrucât efectele celor două sunt identice în cazul contractelor cu executare succesivă, desfiinţarea contractului şi încetarea efectelor sale pentru viitor, fiind inadmisibilă anularea unui contract deja reziliat sau rezilierea unui contract în privinţa căruia o instanţă judecătorească a pronunţat sancţiunea nulităţii, premisa fiind aceeaşi în cazul fiecărei sancţiuni, un contract în vigoare, condiţie care însă nu este îndeplinită în cauză.

Discuţia despre prioritatea celor două sancţiuni s-ar fi pus numai în ipoteza exercitării acţiunilor corespunzătoare, în mod concomitent, când instanţa trebuie să dea prevalenţă analizei sancţiunii nulităţii, întrucât cauzele de nulitate sunt anterioare ori concomitente momentului încheierii contractului, iar numai în măsura în care acestea nu se verifică, instanţa ar fi ţinută a analiza şi cauzele de reziliere invocate, care sunt întotdeauna situate din punct de vedere temporal după încheierea contractului.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta îi leagă soarta de efectul nulităţii Contractului nr. x/2012 încheiat între Asociaţia Judeţeană A. cu Ministerul Mediului, sancţiune solicitată prin primul capăt de cerere, considerând că repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui contract, care a constituit cauza rezilierii contractului încheiat de reclamantă cu ministerul menţionat, ambele având acelaşi obiect, respectiv atribuirea fondului cinegetic 65 Cernăteşti Dolj, ar impune în vigoare acest din urmă contract.

Or, aşa cum s-a menţionat în precedent, instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond în mod legal a respins cererea de anulare contractului nr. x/2012, astfel că cererea de "validare" a contractului anterior, al cărui titular era reclamanta, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, se impunea a fi respinsă, aşa cum în mod temeinic a dispus judecătorului fondului.

Această cerere este inadmisibilă şi prin ea însăşi, întrucât, reclamanta solicită repunerea în vigoare, resuscitarea a unui contract legal desfiinţat, pretenţie care nu are acoperire legală. De lege lata o instanţă judecătorească nu poate, în lipsa manifestării de voinţă expresă a părţilor, să le suplinească voinţa în sensul revitalizării unui contract anterior desfiinţat, conduită care ar contraveni şi autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească prin care, cu caracter definitiv, s-a statuat asupra legalităţii rezilierii contractului în cauză.

În fine, stricto sensu solicitarea de validare a unui act juridic presupune cercetarea de către instanţă a tuturor cauzelor de validitate a acestuia, în lipsa invocării vreunui motiv de nulitate absolută sau relativă, conduită inadmisibilă din perspectiva rolului instanţelor judecătoreşti în procesul civil, care sunt ţinute a analiza şi cerceta situaţii juridice concrete şi a sancţiona, atunci când constată încălcări ale legii invocate de părţi sau din oficiu, conduitele care se abat de la prescripţiile legale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menţinerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Asociaţia Judeţeană A. Dolj împotriva Sentinţei nr. 433 din 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - ED