Eligibility of temporary site fencing costs under Romanian joint ministerial orders for EU-funded energy efficiency projects

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Galaţi, prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea nr. x din 16.11.2015 şi a răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/2016, cu consecinţa decontării (rambursării) sumelor respective şi obligarea intimaţilor Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Direcţia Autorizare Programe AMPOR la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 267 din 6 octombrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a promovat recurs reclamantul Municipiul Galaţi prin Primar solicitând casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi rejudecând cauza să fie admisă acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurentul reclamant a susţinut următoarele:

În mod greşit, instanţa de fond nu a analizat dacă cererea de rambursare îndeplinea în exclusivitate condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 pentru a se admite decontarea sumelor, întemeindu-şi soluţia adoptată pe Ordinul comun al MDRT, MAE şi MFP nr. 2368/1058/1501 din 2012 potrivit căruia se excludeau de la decontare cheltuielile cu împrejmuirile.

Cheltuielile refuzate la plată erau eligibile în raport de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, întrucât sumele au fost plătite în perioada prevăzută de lege, au fost justificate prin factură, au fost în conformitate cu contractul de finanţare, cu prevederile naţionale şi comunitare.

Ordinul comun al MDRT, MAE şi MFP nr. 2368/1058/1501 din 2012 nu este în opinia reclamantului recurent aplicabil în cauză, întrucât stabileşte în plus, faţă de reglementarea cadru şi contravin acestui din urmă act normativ.

Dacă s-ar ţine seama de acest ordin, ar presupune ca în realizarea investiţiilor constructorul să nu mai împrejmuiască zona de lucru, deoarece nu i-ar mai fi decontate sumele de bani aferente împrejmuirii şi acest lucru ar determina încălcarea dispoziţiilor art. 13 pct. a din Legea nr. 319/2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă, H.G. nr. 300/2006 şi HCL Galaţi nr. 344/2009.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sumele care reprezintă contravaloare împrejmuire pentru organizare de şantier nu pot fi calificate cheltuieli eligibile din perspectiva Ordinului MDRT nr. 2368 din 30.10.2012.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile reclamantului recurent referitoare aplicarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor Ordinul comun al MDRT, MAE şi MFP nr. 2368/1058/1501 din 2012 sunt nefondate.

Acest ordin reprezintă un act administrativ cu caracter normativ în vigoare, aşa încât în măsura relevanţei sale, instanţa de fond trebuia să-i valorizeze efectele.

Este indiscutabil că acest ordin este aplicabil în cauză, aşa încât în mod corect instanţa de fond i-a valorificat dispoziţiile legale, chiar dacă conţine dispoziţii mai restrictive decât H.G. nr. 759/2007.

Ordinul comun al MDRT, MAE şi MFP nr. 2368/1058/1501 din 2012 a fost emis, aşa cum rezultă din preambulul său, în temeiul art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 759/2007, care prevede "Listele prevăzute la alin. (1) (cu cheltuieli eligibile n.n.) sunt aprobate prin ordin comun al ministrului coordonator al autorităţii de management, al ministrului finanţelor publice şi al secretarului general al Guvernului, iar în cazul Programului operaţional «Asistenţă tehnică», prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al secretarului general al Guvernului", şi care în alin. (3) statuează că "Autoritatea de management poate stabili reguli mai stricte decât prevederile prezentei hotărâri, prin ordin comun, potrivit alin. (2)".

Acest din urmă act normativ reglementează condiţiile generale pentru eligibilitatea oricărei cheltuieli din fonduri europene nerambursabile, pe când Ordinul MDRT, MAE şi MFP nr. 2368/1058/1501 din 2012 are ca obiect aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a blocurilor de locuinţe" din cadrul axei prioritare 1 "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere" a Programului operaţional regional 2007 - 2013, deci un domeniul mai restrâns, prin individualizarea categoriilor de cheltuieli din domeniul său de reglementare.

Însă în cauză reclamantului i se reproşează neeligibilitatea cheltuielilor din perspectiva neconformităţii lor cu dispoziţiile legale naţionale, deci pentru neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 raportat la art. 5 pct. 2 din Ordinul MDRT, MAE şi MFP nr. 2368/1058/1501 din 2012.

Contrar însă concluziei instanţei de fond, instanţa de control judiciar apreciază că sumele cheltuite cu împrejmuire pentru organizare de şantier sunt eligibile din perspectiva art. 5 pct. 2 din Ordinul MDRT, MAE şi MFP nr. 2368/1058/1501 din 2012. Această normă nu este exhaustivă pentru lucrările de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, conţinând o enumerare exemplificativă a diferitelor construcţii ori instalaţii care se încadrează în această categorie.

Eligibilitatea unor cheltuieli de această natură nu este dată de încadrarea strictă într-unul din exemplele oferite de legiuitor, ci de caracteristicile acesteia, respectiv cele aferente construirii sau amenajării, la construcţia existentă de construcţii şi instalaţii apte prin natura lor de a crea condiţiile materiale şi legale pentru derularea activităţilor principale.

Or, împrejmuirea pentru organizare de şantier se încadrează în această categorie, prin scopul şi caracterul vremelnic al acesteia, aşa încât în mod nelegal nu au fost considerate neeligibile cheltuielile aferente acestei achiziţii.

Prin urmare, în mod nelegal s-a reţinut prin actele administrative contestate neeligibilitatea acestor cheltuieli, criticile aduse hotărârii recurate sub acest aspect fiind întemeiate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii reclamantului, aşa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Galaţi prin Primar împotriva Sentinţei nr. 267 din 6 octombrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, admite acţiunea.

Anulează Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea nr. x din 16.11.2015 şi Adresa nr. x/2016 şi obligă pârâta la rambursarea cheltuielilor prin cererea menţionată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - ED