Jurisdiction over police material liability disputes: application of special public service law over general administrative litigation rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii judiciare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., A., reprezentaţi de Sindicatul Naţional al C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba:

- anularea Hotărârii din 31.10.2017, emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

- anularea Hotărârilor din 10.08.2017, din 09.08.2017, din 10.08.2017 şi din 09.08.2017, emise de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba;

- anularea deciziilor de imputare din 09.06.2017, din 13.06.2017 emise de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile instanţelor aflate în conflict

2.1. Prin Sentinţa nr. 3744 din 05.06.2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii priveşte anularea unor acte administrative ale unei autorităţi publice centrale, fiind contestate Hotărârile nr. 135/31.10.2017 şi nr. 136/31.10.2017 emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, astfel încât, competenţa instanţei este determinată prin raportare la criteriul rangului autorităţii emitente, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentinţa nr. 4499 din 6 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Curtea de apel a reţinut că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici cu statut special, poliţişti, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Alba, fiindu-le aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.

Reclamanţii au încheiate raporturi de serviciu cu pârâtul IPJ Alba, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Deciziilor de imputare emise de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba, menţinute prin Hotărârile emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Având în vedere că reclamanţii au calitate de funcţionari publici cu statut special, poliţişti, iar obiectul cererii de chemare în judecată are ca situaţie premisă raportul de serviciu încheiat de către aceştia cu pârâtul IPJ Alba, Curtea de apel a reţinut că devin aplicabile prevederile 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, dispoziţii cu caracter special şi derogatoriu de la norma de drept comun reprezentată de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se aplică cu prioritate faţă de aceasta, potrivit principiului de drept " specialia generalibus derogant.", respectiv norma specială derogă de la norma generală.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Verificând, în prealabil, existenţa unui conflict negativ de competenţă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute, în acest sens, în art. 133 alin. (1) C. proc. civ. şi că a fost legal învestită, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 din prezenta deciziei, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţi are ca obiect anularea unor acte juridice privind angajarea răspunderii materiale, potrivit normelor statuate în O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Anterior învestirii instanţei, împotriva deciziilor de imputare din 09.06.2017; din 13.06.2017 emise de Inspectoratul Judeţean Alba au fost exercitate căile de atac administrativ - jurisdicţionale reglementate în art. 30 şi următoarele din O.G. nr. 121/1998, procedura administrativ - jurisdicţională fiind finalizată prin Hotărârile din 31.10.2017, emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, acte administrativ - jurisdicţionale cu caracter definitiv, potrivit art. 31 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă.

Actele administrative contestate au fost emise în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamanţilor - poliţişti (funcţionari publici cu statut special) în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba.

Înalta Curte împărtăşeşte considerentele Curţii de Apel Bucureşti şi reţine că litigiul în discuţie se soluţionează, în primă instanţă, de tribunal, ca instanţă de contencios administrativ, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013.

Potrivit acestui din urmă text legal, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Întrucât nici legea specială care reglementează statutul reclamanţilor (Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare) şi nici art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor nu reglementează o competenţă specială, derogatorie, a instanţei judecătoreşti învestită cu soluţionarea contestaţiei îndreptată împotriva hotărârii comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor prevăzută la art. 31 alin. (4) din ordonanţă, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcţia publică, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la competenţa de primă instanţă a curţii de apel, în litigiile având ca obiect acte administrative emise de autorităţile publice centrale, în condiţiile în care legea ce guvernează raporturile de serviciu ale reclamanţilor conţine dispoziţii speciale, derogatorii de la norma de drept comun.

Prin urmare, în litigiile privind funcţionarii publici nu are relevanţă poziţionarea autorităţii publice emitente a actului contestat, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice.

Problema de drept de care depinde dezlegarea conflictului de competenţă de faţă a format obiectul unui recurs în interesul legii, soluţionat prin Decizia nr. 23/12.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 109/12.02.2019, în sensul că:, În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile având ca obiect acţiuni în anularea deciziilor de imputare şi a hotărârilor comisiilor de jurisdicţie a imputaţiilor constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor publice centrale, promovate de militarii nominalizaţi de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării prevăzuţi de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 şi de funcţionarii publici din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998, sunt de competenţa tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prevederile art. 2 din O.G nr. 121/1998 stabilesc că răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătura cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Paza, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În concluzie, raportat la Decizia nr. 23/2018, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, este competent să soluţioneze prezentul litigiu.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., prin Sindicatul Naţional C. şi pârâţii Ministerul Afacerilor Interne- Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2019.

GGC - ED