Claim over clerk’s certificate and judicial discipline referred to Timișoara Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Craiova, B., judecător la Curtea de Apel Craiova şi Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând:

- obligarea pârâţilor B. şi Curtea de Apel Craiova la comunicarea informaţiilor solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x din 7.09.2019, la care a revenit succesiv cu cererile/reclamaţiile din 14.09.2018, din 24.09.2018 şi din 29.10.2018, prin care a cerut eliberarea unui certificat de grefă în care să se menţioneze obiectul şi situaţia reală a dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova, în care are calitatea de reclamant;

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să cerceteze disciplinar magistraţii Tribunalului Dolj şi ai Curţii de Apel Craiova pentru săvârşirea unor abateri disciplinare.

În fapt, a arătat că prin cererea nr. x din 07.09.2018 adresată Curţii de Apel Craiova, în temeiul art. 5 din O.G. nr. 27/2002, a solicitat eliberarea unui certificat de grefă care să conţină datele, actele emise şi măsurile dispuse în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, în care acesta figurează ca parte reclamantă.

Reclamantul a susţinut că certificatul de grefă eliberat sub nr. x din 07.09.2018 nu cuprinde în detaliu toate elementele pe care le-a menţionat în cerere, motiv pentru care a revenit cu cererile/reclamaţiile din 14.09.2018, din 24.09.2018 şi din 29.10.2018, solicitând eliberarea unui alt certificat de grefă cu situaţia reală şi completă a dosarului, cereri la care nu a primit niciun răspuns.

Faţă de practicile nelegale ale magistraţilor Tribunalului Dolj şi ai Curţii de Apel Craiova cărora le impută săvârşirea unor abateri disciplinare, prin reclamaţia din 29.10.2018 a solicitat sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru luarea măsurilor legale ce se impun.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 7 şi art. 22 din Legea nr. 544/2001, art. 5 din O.G. nr. 27/2002, art. 2, 3, 6 parag. 1, art. 13, 14 şi 17 din CEDO, etc.

Prin cererea depusă la dosar la 17.12.2018, reclamantul a precizat cadrul procesual în care urmează să se judece, indicând obiectul cererii (obligaţia de face- comunicare informaţii de interes public), părţile şi temeiul de drept (art. 6 şi 7 din Legea nr. 544/2001).

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de calitatea sa de autoritate centrală, cerând declinarea competenţei la Curtea de Apel Craiova, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes.

La rândul său, pârâta Curtea de Apel Craiova a invocat necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, solicitând declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

2. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de către pârâţi prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Conform art. 97 C. proc. civ., competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Cererea dedusă judecăţii nu face parte din cererile prevăzute a fi soluţionate, în primă instanţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, reclamantul A. a promovat prezenta cerere de chemare în judecată solicitând obligarea pârâţilor Curtea de Apel Craiova şi B., judecător, la soluţionarea petiţiei nr. x din 07.09.2018 adresate autorităţii publice, în baza dispoziţiilor O.G. nr. 27/2002, prin care a solicitat eliberarea unui certificat de grefă care să conţină datele, actele emise şi măsurile dispuse în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, în care acesta figurează ca parte, invocând un pretins refuz de soluţionare a cererii.

Subsecvent, a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să cerceteze disciplinar magistraţii Tribunalului Dolj şi ai Curţii de Apel Craiova cărora reclamantul le impută săvârşirea unor abateri disciplinare.

Deşi reclamantul a indicat, ca temei juridic al cererii sale, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, Înalta Curte reţine că informaţiile solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria celor de interes public, în sensul definit de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, ceea ce exclude incidenţa legii speciale.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului ori interesului legitim.

Ipotezele menţionate sunt asimilate actelor administrative prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, este vorba despre o acţiune generată de nesoluţionarea în concret şi favorabil de către pârâta Curtea de Apel Craiova a solicitărilor punctuale formulate în cadrul petiţiei de către reclamant.

Raportat la obiectul principal al cererii precum şi la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ şi vizează un act administrativ asimilat, iar competenţa materială se stabileşte după criteriul rangului autorităţii emitente, instituit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cum, în speţă, emitentul actului este Curtea de Apel Craiova - autoritate publică centrală- competenţa materială în primă instanţă revine curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul competenţei teritoriale, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin art. I din Legea nr. 212/2018, prevede că, Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în Craiova, raportat la dispoziţiile legale precitate, competenţa teritorială revine Curţii de Apel Craiova.

Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitate sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

(...) ".

Aceste dispoziţii legale au caracter special, derogatoriu în raport cu norma de drept comun şi se aplică cu prioritate în domeniul competenţei teritoriale, instituind un caz de necompetenţă de ordine publică.

Aşadar, intervine un caz de prorogare legală a competenţei teritoriale, după calitatea persoanei, din raţiuni privind asigurarea bunei administrări a justiţiei.

În speţă, raportat la împrejurarea că pârâta Curtea de Apel Craiova cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., situaţie în care competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi art. 127 alin. (21) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale invocată prin întâmpinare şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare.

Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi,12 martie 2019.

GGC - ED