Suspension of execution of tax normative act: manifest illegality and imminent harm requirements under administrative litigation law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării parţiale a H.G. nr. 354/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, publicată în M. Of. nr. 442/25.05.2018, în ceea ce priveşte dispoziţiile pct. 91.

Prin Sentinţa civilă nr. 3441 pronunţată în data de 09 august 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. (în continuare B.), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate şi rejudecarea în fond a litigiului dedus judecăţii, în sensul admiterii cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) coroborat cu dispoziţiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 arătându-se faptul că soluţia de respingere a cererii de suspendare este nelegală prima instanţă refuzând să realizeze o cercetare la nivelul aparenţei a argumentelor invocate de recurentul-reclamant.

Se arată că prima instanţă nu a analizat la nivelul aparenţei nelegalitatea vădită a dispoziţiilor pct. 91 din H.G. nr. 354/2018 în raport cu interpretarea de speţă dată de CJUE şi de interpretarea problemei de drept dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu a analizat argumentele invocate în susţinerea cererii de suspendare, fapt care reprezintă o derogare de dreptăţi în sensul dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ.

Faptul că prin pct. 91 din H.G. nr. 354/2018 se exclud din sfera TVA remuneraţiile pentru copia privată dar se includ în sfera TVA toate celelalte categorii de remuneraţii, inclusiv remuneraţia cuvenită artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale acestora, este de vădită contradicţie cu deciziile menţionate mai sus care au interpretat Directiva 2006/112/CE.

Prin urmare, instanţa de suspendare se află în faţa unei contradicţii evidente punctuale între soluţia legislativă românească de rang interior H.G. nr. 354/2018 şi soluţia specifică dreptului european şi a instanţelor române (chiar dacă formal acestea s-au pronunţat în temeiul altei legii, noua lege preluând în aspectele relevante formularea legii vechi).

Al treilea aspect de nelegalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 respectiv apărarea asupra neîndeplinirii condiţiei existenţei unei pagube iminente.

Recurentul-reclamant arată că existând contradicţii de interpretare privind plata TVA-ului aferent comisionului recurentului-reclamant trebuia să plătească TVA aferent comisionului de gestiune fapt de natură a produce o pagubă materială importantă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare însoţit de acte care se combat argumentele expuse în întâmpinare - dosar recurs.

Analizând recursul declarat în raport de motivul de recurs invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui motiv de recurs, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat.

În cauză nu poate fi reţinut refuzul pretins nelegal al primei instanţe, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (.2 şi 3 din C. proc. civ. de a judeca cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Faptul că prima instanţă a respins cererea de suspendare plecând de la definiţia cazului bine justificat astfel cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă un refuz de judecare al primei instanţe.

Prima instanţă a apreciat că în cauză aspectele de nelegalitate invocate nu reprezintă motive vădite de nelegalitate legate de starea de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar analizarea lor în concret presupune analiza pe fond a actului administrativ a cărei anulare se solicită respectiv a H.G. nr. 354/2018.

Al doilea aspect de nelegalitate, care priveşte prima condiţie a unei cereri de suspendare respectiv condiţia cazului bine justificat prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004, nu este fondat în cauză în mod corect prima instanţă apreciind prin raportare la probele administrate în cauză că nu există vădite aspecte de nelegalitate ale H.G. nr. 354/2018 respectiv pct. 91.

H.G. nr. 354/2018 reprezintă un act administrativ cu caracter normativ tehnic emis pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal aprobat prin H.G. nr. 1/2016.

Critica acestui act administrativ cu caracter normativ şi motivul vădit de nelegalitate invocat în ceea de suspendare şi reiterat în recurs priveşte faptul că H.G. nr. 354/2018 respectiv dispoziţiile pct. 91 sunt în contradicţie cu practica CJUE şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la regimul TVA aplicabil în ceea ce priveşte remuneraţia colectată de organismele de gestiune colectivă, altele decât cea pentru copia privată.

Curtea analizând critica din recurs vizând aprecierea ca nefondate a condiţiei existenţei unui caz bine justificat o apreciază ca nefondată deoarece criticile la adresa actului administrativ cu caracter normativ, în raport de caracterul strict tehnic al acestuia nu sunt apte să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate.

Clarificarea aspectelor de nelegalitate privind regimul TVA aplicabil şi verificarea respectării de către H.G. nr. 354/2018 a jurisprudenţei CJUE şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe cazurile de speţă invocate ţin de fondul cauzei având ca obiect anularea H.G. nr. 354/2018 şi nu poate fi reziliată pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ambele părţi formulate cu privire la conţinutul şi legalitatea H.G. nr. 354/2018 critici şi respectiv apărările care exced unei verificări care poate fi realizată în cadrul unei cereri de suspendare, în cauză neputându-se reţine existenţa unei vădite nelegalităţi de natură a justifica suspendarea executării ca măsură de excepţie.

În ceea ce priveşte al treilea aspect de nelegalitate privind existenţa unei pagube iminente astfel cum este definit în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a apreciat neîndeplinirea acestei condiţii. În cazul suspendării ambelor condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ în cauză neexistând probat existenţa unui risc iminent de vătămare al recurentului-reclamant.

Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3441 din 09 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2019.

GGC - ED