Competence in public procurement disputes: application of contractual jurisdiction clause vs. statutory venue at contracting authority’s seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018, la data de 31.08.2018, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. SRL, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.489,11 RON - avans plătit aferent membranei C. (folie C. interior bazin) - cuprinsa în factura fiscala seria x. nr. x din 18.09.2015 care nu a mai fost livrata, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferenta avansului în cuantum de 5.489,11 RON, de la data 11.11.2015, când s-a încheiat actul adiţional nr. x din 11.11.2015, la contractul de lucrări nr. x din 14.08.2013, prin care părţile au renunţat la livrarea membranei C. (folie interior bazin) calculată până la data restituirii integrale a avansului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 1872 din 13 noiembrie 2018 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii înregistrate sub nr. x/2018, având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamanta SC A. SRL în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reţinut că, în materie de competenţă, dispoziţiile legale în vigoare, atât la momentul încheierii contractelor, (O.U.G. nr. 34/2006 modificata prin O.U.G. nr. 77/2012), cât şi reglementarea actuală - Legea nr. 98/2016 şi Legea nr. 101/2016 sunt similare.

Instanţa competenta să soluţioneze litigiile privind executarea contractelor de achiziţie publică este secţia de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Autoritatea contractanta în speţa este Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - ca autoritate publică, aceasta fiind cea care a obţinut fondurile nerambursabile, reclamanta fiind doar beneficiara acestora.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 68 din data de 10 ianuarie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. SRL în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului procedural.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile contractuale, care la punctul 22.2 prevăd soluţionarea litigiului la instanţele competente de la domiciliul achizitorului, în speţă reclamanta A. SRL.

Nu se poate reţine faptul că în speţă competenţa ar reveni Tribunalului Bucureşti întrucât autoritatea contractantă ar fi MADR-DGP-AMPOP atât timp cât contractul reprezintă legea părţilor şi acestea au stabilit instanţa competentă pentru soluţionarea eventualelor litigii.

În speţa de faţă părţile în litigiu sunt reclamanta A. SRL şi pârâta SC B. SRL care şi-au ales instanţa competentă potrivit art. 116 din C. proc. civ. în raport de acest aspect competent este Tribunalul Prahova.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului de faţă constă în pretenţii izvorâte din executarea unui contract de achiziţie publică (contractul de lucrări nr. x din 14.08.2013), încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări.

Având în vedere natura litigiului, ce vizează un contract de achiziţie publică, Înalta Curte reţine că pentru stabilirea instanţei competente, sunt incidente dispoziţiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a litigiilor privind achiziţiile publice, a fost adoptată Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Referitor la competenţa instanţelor de judecată, prevederile Legii nr. 101/2016 au preluat conţinutul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, stabilind în cuprinsul art. 53 alin. (1) că:

"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice."

Analizând contractul în discuţie indicat, Înalta Curte constată că acesta este încheiat între reclamanta A. SRL în calitate de achizitor şi B. SRL în calitate de executant, iar obiectul contractului constă în executarea unei lucrări - "Construire ferma pentru creşterea păstrăvului Buşteni", în cadrul Proiectului "Construire ferma pentru creşterea păstrăvului" din cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013 Măsura 2.1 Acvacultură, pentru realizarea căreia achizitorul SC A. SRL beneficiază de alocare de fonduri nerambursabile, potrivit contractului de finanţare nr. x din 21.03.2013 încheiat cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea pentru Management POP.

Rezultă că în contractul încheiat între părţi, izvor al pretenţiilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecare, reclamanta SC A. SRL are calitatea de achizitor şi nu de autoritate contractantă, aceasta din urmă fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Reclamanta nu înţelege sa se judece cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în calitate de autoritate contractantă, şi nici nu emite pretenţii în raport de aceasta, ci cu SC B. SRL, în calitate de executant al lucrărilor, astfel încât, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile contractuale care la punctul 22.2 prevăd soluţionarea litigiului la instanţele competente de la domiciliul achizitorului - SC A. SRL.

Cum sediul achizitorului SC A. SRL - reclamantă în prezenta cauză, se află în Buşteni, judeţul Prahova, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu revine Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. SRL în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2019.

GGC - ED