Withdrawal of appeal in administrative retrocession of property to religious institutions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

2. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 19.11.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., reprezentaţi prin Arhiepiscop, au chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziilor din 16.09.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare şi retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a Comunei cadastrale Vatra Moldoviţei, identice parcelelor cadastrale cu construcţii, în temeiul art. 1 - 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 183 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei civile nr. 183 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.

La data de 20 februarie 2019, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au depus, la dosar, cereri prin care au învederat faptul că renunţă la recursul declarat în prezenta cauză, conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ.

Cererile de renunţare au fost comunicate intimatei - pârâte Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, cu menţiunea de a-şi exprima punct de vedere, lipsa unui răspuns urmând a se considera acord tacit la renunţare.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererile de renunţare la calea de atac exercitată

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererile recurenţilor-reclamanţi de renunţare la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 183 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurenţilor-reclamanţi A. şi B. la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 183 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2019.

GGC - ED