Withdrawal of appeal in administrative restitution of religious property; withdrawal as act of disposal under principle of disposability
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took act of the appellants' withdrawal of their appeal, rendering the decision definitive and leaving in force the lower court's sentence which had dismissed the claim on the merits as unfounded and the second claim for lack of active procedural standing. The dispute arose from an administrative action filed by two religious entities, represented by an Archdiocese, against a Special Commission for the Restitution of Properties formerly belonging to Religious Cults, seeking the annulment of commission decisions and the restitution of specific immovable properties under Government Emergency Ordinance No. 94/2000. The case was resolved without a substantive review of the appeal based on the appellants' written requests to renounce the judgment of the appeal, which the court treated as a valid act of disposal under the principle of disposability in civil proceedings, relying on Articles 406(1) and 22(6) of the Civil Procedure Code and Article 9 thereof.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Withdrawal of appeal in administrative restitution of religious property; withdrawal as act of disposal under principle of disposability: Împotriva Sentinţei civile nr. 180 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
2. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 19.11.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., reprezentaţi prin Arhiepiscop, au chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziilor din 16.09.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare şi retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a Comunei cadastrale Putna, identice parcelelor cadastrale cu construcţii, în temeiul art. 1 - 4 din O.U.G. nr. 94/2000.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 180 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
3. Recursul
Împotriva Sentinţei civile nr. 180 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.
La data de 20 februarie 2019, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au depus, la dosar, cereri prin care au învederat faptul că renunţă la recursul declarat în prezenta cauză, conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ.
Cererile de renunţare au fost comunicate intimatei - pârâte Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, cu menţiunea de a-şi exprima punct de vedere, lipsa unui răspuns urmând a se considera acord tacit la renunţare.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererile de renunţare la calea de atac exercitată
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererile recurenţilor-reclamanţi de renunţare la judecata recursului declarat împotriva împotriva Sentinţei civile nr. 180 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurenţilor-reclamanţi A. şi B. la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 180 din 5 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2019.
GGC - ED