Retrocession of real property originally owned by religious cults and judicial acceptance of appellant's renunciation of appeal under civil disposition principle
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice formally accepted the appellants' renunciation of their appeal, leaving the first-instance decision of the Court of Appeal, which had dismissed the claim as unfounded, in force. The case involved an administrative challenge by two individuals against a specialized commission, seeking the annulment of a 2015 administrative decision and the retrocession of specific real estate properties previously owned by religious cults under Emergency Government Ordinance no. 94/2000. The court based its operative decision on the principle of party autonomy in civil proceedings (disposition principle) and applied Article 406(1) of the Civil Procedure Code, which permits a party to renounce their right to have a judgment rendered at any time, combined with Article 22(6) of the Civil Procedure Code, obliging the court to record such procedural acts without exceeding the limits of its jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Retrocession of real property originally owned by religious cults and judicial acceptance of appellant's renunciation of appeal under civil disposition principle: Împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
2. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 19.11.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., reprezentaţi prin C., au chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziilor din 16.09.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare şi retrocedarea imobilelor înscrise în C.F. nr. x a Comunei cadastrale Horodnic de Sus, identice parcelelor cadastrale cu construcţii nr. x, y şi z, în temeiul art. 1 - 4 din O.U.G. nr. 94/2000.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 104 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România.
3. Recursul
Împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.
La data de 20 februarie 2019, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au depus, la dosar, cereri prin care au învederat faptul că renunţă la recursul declarat în prezenta cauză, conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ. .
Cererile de renunţare au fost comunicate intimatei - pârâte Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, cu menţiunea de a-şi exprima punct de vedere, lipsa unui răspuns urmând a se considera acord tacit la renunţare.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererile de renunţare la calea de atac exercitată
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererile recurenţilor-reclamanţi de renunţare la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurenţilor-reclamanţi A. şi B. la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2019.
GGC - ED