Integrity control for unexplained wealth: lower court judgment quashed and case remanded for new accounting expert report

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

La data de 22.02.2011, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Agenţia Naţională de Integritate a declanşat, în lucrarea nr. x/A/II din 22.02.2011 procedura de evaluare a averii dobândite de A., funcţionar public, fost agent în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, Punctul de Trecere a Frontierei Moraviţa.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Agenţia Naţională de Integritate a extins evaluarea şi asupra averii soţiei persoanei evaluate, B.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, perioada supusă evaluării respectării regimului declarării averii este cuprinsă între ianuarie 2003 - decembrie 2010.

Conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, A. a fost informat, prin intermediul unei scrisori recomandate (adresa nr. x/11.11.2013) că din activitatea de evaluare rezultă că există diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din acelaşi act normativ, şi invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens.

Persoana evaluată a trimis un înscris prin care şi-a expus punctul de vedere cu privire la cele reţinute de către A.N.I. la care a anexat şi înscrisuri.

În scopul soluţionării lucrării, Agenţia Naţională de Integritate a solicitat şi primit informaţii şi documente referitoare la A., în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, de la persoane juridice de drept public şi privat.

Agenţia Naţională de Integritate din informaţiile şi documentele existente a concluzionat următoarele cu privire la A.:

- începând din 1995 a fost poliţist de frontieră;

- în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2011 soţia, B. nu a avut niciun venit din salarii iar A. a avut un venit total de 138.118 RON, provenind din salarii astfel: - 8303 RON în anul 2003, - 11.928 RON în anul 2004, - 16.214 RON în anul 2005, - 15.750 RON în anul 2006, - 18.583 RON în anul 2007, - 21.037 RON în anul 2008, - 24.171 RON în anul 2009, - 22.132 RON în anul 2010;

În aceeaşi perioadă cei doi soţi au efectuat cheltuieli pentru bunuri semnificative după cum urmează:

- La data de 31.10.2005 au cumpărat un apartament cu 4 camere, 90 mp. situat în Timişoara, str. x, pentru suma de 30.000 euro.

- La data de 17.01.2008 au cumpărat un apartament cu 3 camere, de 65 mp. situat în Timişoara, str. x cu preţul de 37.700 euro (prin credit imobiliar).

- La data de 19.05.2008 au cumpărat un autoturism x rulat cu suma de 13.350 euro. Toate aceste bunuri sunt proprietate comună, fiecare din cei doi soţi deţinând 1/2 din dreptul de proprietate.

- La data de 03.08.2007 A. a depus la C. suma de 80.00 RON. (25.265 euro). Toate aceste bunuri sunt proprietate comună, fiecare din cei doi soţi deţinând 1/2 din dreptul de proprietate.

Raportul A.N.I. a luat în calcul doar veniturile lui A., iar drept cheltuieli doar bunurile de valoare mare ale familiei, nu a calculat nici alte venituri pe care le-a susţinut persoana cercetată (provenind din: muncă prestată de soţie în Italia, bani primiţi la nuntă, la cele două botezuri şi o sumă primită de la părinţii soţiei), nici cheltuieli zilnice ale familiei pentru perioada analizată. A rezultat o diferenţă de 237.687 RON, echivalentul a 69.011 euro, la nivelul anilor 2005, 2007 şi 2008.

2. Prin Ordonanţa nr. 2 din 29.05.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Comisiei de Cercetare a Averilor, din cadrul Curţii de Apel Timişoara, a fost admisă sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate cu privire la persoana cercetată A.

A fost trimisă cauza spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru controlul averii persoanei cercetate.

A obligată persoana cercetată A. să plătească în contul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile suma de 800 RON reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit expertului contabil D. aferentă suplimentului la raportul de expertiză.

Comisia a procedat la audierea persoanei cercetate şi a soţiei acesteia, precum şi a martorilor propuşi de persoana cercetată: E., F., G. şi H. şi a fost efectuată o expertiză contabilă, cu obiectivele cerute de persoana cercetată, prin avocat.

În motivarea ordonanţei menţionate Comisia a reţinut următoarele:

Persoana cercetată şi soţia lui s-au apărat, susţinând că au avut şi alte venituri, care nu au fost luate în calcul de către A.N.I., deşi au adus la cunoştinţa Agenţiei aceste aspecte. Astfel, au susţinut că au mai dobândit: 22.000 euro câştigaţi de soţie în perioada 2000 - 2005, când a muncit în Italia, 24.000 euro primiţi ca dar la nuntă, 7500 la botezul primului copil, 6000 euro la botezul celui de-al doilea copil şi respectiv 39.000 RON primiţi de la părinţii soţiei.

Referitor la suma de 22.000 euro pe care ar fi câştigat-o soţia în perioada 2000 - 2005 în Italia, conform declaraţiilor soţiei B., aceasta ar fi lucrat în perioada 2000 - 2004, a obţinut aproximativ 1.500 euro pe lună, a lucrat în mai multe locuri în acelaşi timp (la o cofetărie, la materiale electrice, materiale de construcţie, etc.) şi a locuit la unchiul ei, deci nu a plătit chirie. În dovedirea acestei susţineri a cerut audierea ca martor a lui H., a depus o copie de pe paşaport şi a mai depus înscrisuri ce susţin că provin de la angajatorii italieni. Martorul H. a confirmat susţinerile nepoatei sale, relatând că aceasta a locuit la el în perioada 2000 - 2005, perioadă în care a lucrat în Italia. Paşaportul dovedeşte existenţa unei vize pentru Spaţiul Schengen, însă nu conţine nicio viză de Italia. Înscrisul depus în dovedire e doar un text dactilografiat ce se vrea a fi o declaraţie a unui cetăţean italian care ar fi cunoscut-o în acea perioadă, iar celelalte înscrisuri descriu alte societăţi comerciale şi provin probabil de pe internet. Nu există niciun înscris care să provină de la reprezentantul uneia dintre aceste societăţi comerciale, să conţină date clare privind perioada angajării şi suma primită ca salariu. În aceste condiţii, Comisia a concluzionat că nu a fost dovedită susţinerea că a obţinut venituri ca urmare a muncii prestate în Italia şi cu atât mai mult nu a fost dovedit cuantumul unei astfel de sume. Pentru aceste motive suma de 22.000 euro nu a fost avută în vedere de către comisie la calculul veniturilor obţinute.

Cu privire la suma obţinută din organizarea nunţii au fost depuse înscrisuri din care rezultă că a fost închiriat restaurantul L. din Strehaia, ce are o capacitate de 320 de persoane, pentru data de 20.08.2005, avansul fiind plătit de mama persoanei cercetate. Martorii E., F. şi G. au confirmat aspecte legate de nuntă. Primul a fost bucătar la nuntă, al doilea este naşul de cununie al persoanei cercetate (şi totodată naşul de botez al celor două fiice) şi a susţinut că la nuntă au participat aproximativ 300 de persoane, iar cel de-al treilea, e mama soţiei care a relatat că cei doi miri au rămas cu aproximativ 24.000 euro în urma nunţii. La dosar au fost depuse şi poze de la nuntă. Având în vedere toate aceste probe administrate, Comisia a considerat dovedită obţinere sumei de 24.000 euro din organizarea nunţii.

De asemenea, au fost luate în considerare sumele de 7.500 şi respectiv 6.000 euro obţinute în 2006 şi respectiv 2009 ca urmare a organizării botezurilor pentru cele două fiice, ambele la Restaurantul I. din Timişoara, fapt confirmat şi prin adresa emisă de administratorul societăţii comerciale ce deţine restaurantul.

B. a susţinut că a primit de la părinţii ei suma de 390 milioane RON vechi cu titlu de donaţie în anul 2007. Această susţinere e confirmată de mama sa G. De asemenea a fost depusă copia unui contract de vânzare-cumpărare din data de 23.07.2007 prin care părinţii ei vindeau un imobil cu 39.000 RON. Susţinerile celor două sunt credibile, astfel că suma de 1000 euro va fi calculată ca venit justificat al celor doi soţi.

Veniturile lui A. reprezentând normă de hrană şi echipament, nu au fost luate în calcul, întrucât acestea sunt sume primite cu destinaţie precisă şi nu reprezintă venitul familiei.

De asemenea nu au fost avute în vedere sumele obţinute de către J., mama persoanei cercetate din închirierea unui imobil, întrucât acestea sunt veniturile altei persoane şi nu este nicio dovadă că persoana cercetată ar fi beneficiat în vreun fel de acei bani.

Întrucât ANI nu a luat în calcul cheltuielile zilnice, reprezentând întreţinere, utilităţi, taxe, impozite, alimente, îmbrăcăminte, etc., Comisia a calculat, raportat la nivelul mediu de trai din România, cam 700 - 1.000 RON lunar cheltuieli pentru un membru de familie, având în vedere că din 2006 familia a avut 3 membri, iar din 2009, 4 membri, se ajunge la suma (reprezentând o medie) de 180.000 RON pentru perioada 2006 - 2010, care împărţit la 4 RON (media echivalent euro în această perioadă), se ajunge la suma de 45.000 euro.

S-a apreciat că expertiza efectuată în cauză nu a clarificat situaţia, întrucât expertul a calculat veniturile şi cheltuielile doar cu privire la anii: 2005, 2007 şi 2008, deci nu s-a realizat un calcul cronologic şi fluent al finanţelor familiei.

Concluzionând, Comisia a constatat că în perioada supusa evaluării, şi anume 01.01.2003 - 31.12.2010 persoana cercetată a avut venituri ce nu au fost luate în calcul de 47.500 euro (24.000 euro din organizarea nunţii, 13.500 euro din organizarea a două botezuri şi 1.000 euro primiţi de la părinţii soţiei) şi au avut cheltuieli suplimentare de 45.000 euro (cheltuieli zilnice), scăzând cheltuielile din venituri, rezultă o sumă de 2500 euro venituri suplimentare faţă de cele avute în vedere de A.N.I. Această sumă a fost scăzută din diferenţa de 69.011 euro reţinută de A.N.I. A rezultat o diferenţă totală între venituri şi cheltuieli de 66.511 euro.

Având în vedere că au fost identificate diferenţe semnificative reprezentând echivalentul a aproximativ 66.511 euro între cheltuieli şi veniturile realizate de persoana cercetata, suma care depăşeşte 10.000 euro sau echivalentul în RON, astfel cum aceasta este stabilită de legiuitor în art. 18 din Legea nr. 176/2010, în temeiul art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, Comisia a admis sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate privind pe persoana cercetată A. şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru controlul averii acestei persoane.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 16.07.2015 sub nr. x/2015.

În cauză au fost administrate probe propuse de pârâţi, respectiv, proba cu înscrisuri, proba testimonială - fiind audiaţi martorii K. şi J., şi a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză în specialitatea contabilitate, raport completat în urma obiecţiunilor formulate în cauză de reclamanta A.N.I. şi pârâtul A.

3. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 32 din 15.02.2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate cu privire la persoana cercetată A.; în temeiul art. 17 alin. (3) din Legea nr. 115/1996, instanţa a dispus închiderea dosarului, obligând totodată Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 6.800 RON reprezentând onorariu avocat şi de expert către persoana cercetată A.

4. Recursul

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara precum şi reclamanta Agenţia Naţională de Integritate.

4.1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. susţinând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, acestea fiind contradictorii; hotărârea a fost data cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în contextul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 115/1996 şi art. 18 din Legea nr. 176/2010; fiind deopotrivă nelegală, întrucât instanţa a dispus respingerea sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi închiderea dosarului, în baza unui temei de drept greşit, respectiv în temeiul art. 17 alin. (3) din Legea nr. 115/1996, temeiul legal fiind art. 18 alin. (3) din Legea nr. 115/1996. Susţine în continuare recurentul că art. 17 alin. (3) din Legea nr. 115/1996, invocat de instanţă în dispozitivul hotărârii, nu există, fiind un temei greşit, iar art. 17 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege vizează probele administrate precum şi indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură a fost luată în condiţiile art. 13 din aceeaşi lege.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la apartamentul cumpărat în data de 17.01.2008, cu preţul de 37.700 euro, iar cu privire la cele patru capitole - cheltuieli pentru bunuri semnificative, a analizat doar trei capitole.

Capitolul I, apartamentul cumpărat în data de 31.10.2005, cu suma de 30.000 euro, instanţa de fond a considerat în mod greşit că suma se justifică în totalitate.

De asemenea, suma de 22.000 euro care se presupune că a fost economisită de intimata-pârâtă nu este menţinută de probe.

Nici sumele provenite de la evenimentele desfăşurate cu privire la nuntă şi cele două botezuri nu sunt justificate prin facturi.

Cu privire la capitolul II - contul deschis la C., în data de 03.08.2007, în sumă de 80.000 RON, echivalent a 25.265 euro, se invocă lipsa dovezilor.

Referitor la capitolul III - achiziţionarea unui autoturism x, cu preţul de 13.350 euro, cumpărat la 19.05.2008, în mod greşit s-a reţinut, în lipsa probelor, că intimatul-pârât a sustras suma de 30.000 RON din contul deschis la bancă şi a primit 10.000 RON în dar de la părinţii săi.

Prin recursul formulat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, susţine că nu s-a calculat valoarea cheltuielilor medii lunare cu alimente, servicii, întreţinere maşini, şcolarizare, etc.

4.2. Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate şi-a întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanţă s-a bazat pe presupuneri şi pe valorificarea unor declaraţii de martor care nu probează dincolo de orice dubiu existenţa sumei de 22.000 euro în patrimoniul persoanei cercetate la momentul achiziţionării primului apartament.

De asemenea, se arată că nu există niciun document din care să rezulte transmiterea sumei în România, martorii audiaţi fiind persoane apropiate părţilor şi care sunt interesate în soluţionarea cauzei în favoarea acestora.

Deşi instanţa de fond a luat în considerare veniturile din Italia, obţinute în perioada 2001 - 2005, nu a calculat şi cheltuielile pentru aceeaşi perioadă.

Referitor la cheltuielile zilnice ale familiei, recurenta-reclamantă consideră că suma reţinută de Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara nu este exagerată, în condiţiile în care, împărţită pe întreaga perioadă evaluată, rezultă o medie de 5.625 euro/an, respectiv 468,75 euro/lună.

Aprecierile făcute de prima instanţă în legătură cu necuantificarea cheltuielilor de întreţinere sunt de natură să distorsioneze cuantumul final al sumei nejustificate, deoarece pentru a se stabili dacă există o diferenţă mai mare de 10.000 euro sau echivalentul în RON, este obligatoriu să se analizeze balanţa de venituri şi cheltuieli a persoanelor cercetate, pentru a se identifica excedentul care permite acestora să achiziţioneze bunuri mobile şi imobile în perioada avută în vedere.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara

Recurentul susţine că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii însă nu dezvoltă criticile subsumate acestui motiv de nelegalitate.

Faptul indicării unui temei juridic greşit la pronunţarea sentinţei de respingere a sesizării şi încheierii dosarului reprezintă o simplă eroare materială care poate fi corectată din oficiu sau la cererea părţilor.

2. În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în cele două recursuri exercitate

Potrivit disp. art. 18 din Legea nr. 176/2010:

"prin diferenţe semnificative, în sensul prezentei legi, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata executării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă".

Averea intimaţilor-pârâţi a fost cercetată pe perioada ianuarie 2003 - decembrie 2011, iar recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a susţinut existenţa unei diferenţe semnificative pentru anii 2005, 2007, 2008, cu referire la sumele în cuantum de:

- 30.000 euro/108.600 RON pentru cumpărarea în anul 2005 a unui apartament prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 31.10.2005;

- 25.265 euro/80.000 RON depunere în numerar în data de 03.08.2007;

- 13.746 euro/49.087 RON pentru factura din data de 19.05.2008 prin care s-a cumpărat un autovehicul rulat, marca x.

În justificarea sumei de 30.000 euro ce a fost plătită pentru achiziţionarea apartamentului din anul 2005, intimaţii-pârâţi au arătat că aceasta provine din banii obţinuţi în urma organizării petrecerii de nuntă şi din propriile economii ale acestora.

Pentru suma de 24.000 euro provenită din organizarea petrecerii de nuntă a fost administrată proba cu martori, neexistând niciun înscris în acest sens.

Atât Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara, cât şi instanţa de fond au considerat că suma este dovedită, ca urmare a declaraţiilor martorilor audiaţi (bucătarul, naşul şi soacra intimatului-pârât).

Înalta Curte reţine că, în privinţa sumei de 24.000 euro, instanţa de fond a aplicat greşit disp. art. 18 din Legea nr. 176/2010, suma neputând să fie justificată.

Astfel, intimatul-pârât A., în calitate de funcţionar public cu statul special, avea obligaţia să completeze şi să depună declaraţia de avere pentru perioada cât a întreţinut această funcţie.

În cazul anului 2005, intimatul-pârât avea obligaţia depunerii declaraţiei de avere, prin care urma să declare suma de 24.000 euro câştigată la nuntă, ceea ce nu s-a întâmplat.

În aceste condiţii, în dovedirea justificării sumei nu pot fi avute în vedere declaraţiile unor martori, persoane apropiate şi afini, date abia ca urmare a declanşării procedurii de control a averii.

Înalta Curte nu poate lua în considerare nicio altă sumă, deoarece nu sunt administrate probe în acest sens.

Faţă de acestea, se apreciază că suma de 24.000 euro nu este justificată.

În ceea ce priveşte economiile făcute de intimata-pârâtă B., ca urmare a desfăşurării activităţii în Italia, se apreciază să suma de 22.000 euro este nedovedită.

Astfel, parte din această sumă (nu se cunoaşte cuantumul), a fost declarată ca folosită la cumpărarea apartamentului în anul 2005 şi, o altă parte depusă în cont în anul 2007.

Înalta Curte constată că din ansamblul probelor administrate nu rezultă cu certitudine perioada de timp în care intimata-pârâtă a lucrat în Italia, martorii declarând fie anul 1999, fie anul 2000 sau 2001.

De asemenea, şi perioada de sfârşit a activităţii în Italia este incertă, referindu-se la anii 2002, 2003 sau 2004.

Având în vedere că nu există niciun înscris pentru trimiterea în ţară a banilor, iar intimatul-pârât avea obligaţia să declare această sumă prin declaraţie de avere, Înalta Curte reţine că suma de 22.000 euro nu este justificată.

Această concluzie se desprinde şi din împrejurarea imposibilităţii declarării exacte a cuantumului sumei folosită pentru cumpărarea apartamentului în anul 2005 sau cât a fost depus în contul din anul 2007, deşi suma se pretinde că a fost acumulată până în anii 2003-2004, pe când unul dintre martori chiar declară că a adus în ţară suma în anul 2005.

Cu privire la suma în cuantum de 7.500 euro obţinută la botezul primei fiice, în anul 2006, se remarcă că nici aceasta nu a fost trecută în declaraţia de avere, nu există înscrisuri şi nu recunoaşte motivul pentru care a fost depusă în cont abia peste un an, fiind nejustificată.

Suma în cuantum de 6.000 euro obţinută în anul 2009, la cel de-al doilea botez, nu va fi avută în vedere deoarece excede perioadei pentru care recurenta-reclamantă a sesizat dobândirea averii nejustificate, respectiv anii 2005, 2007 şi 2008.

Referitor la veniturile de natură salarială obţinute de intimatul-pârât în perioada cercetată, urmează să fie exceptate, veniturile ce reprezintă norma de hrană şi echipament, deoarece acestea au o destinaţie precisă şi nu pot fi adăugate la calculul veniturilor obţinute de către soţi.

Cu privire la celelalte sume de bani ce au fost declarate drept venituri, respectiv, venituri din dobânzi, sume primite de la părinţii intimatei-pârâte şi venituri din chirii, primite de la mama intimatului-pârât, acestea sunt dovedite cu înscrisuri şi confirmate de declaraţiile martorilor, astfel că vor fi considerate justificate.

O altă critică fondată se referă la calculul cheltuielilor efectuate de intimaţii-pârâţi.

Pentru un calcul real al averii/părţii nejustificate este obligatoriu a se avea în vedere, alături de venituri şi cheltuielile efectuate de intimaţii-pârâţi.

Chiar dacă în raportul de evaluare nu sunt menţionate în niciun fel celelalte cheltuieli efectuate, cu întreţinerea familiei, taxe, impozite, etc., aceasta nu înseamnă că instanţa de fond nu avea obligaţia să le ia în seamă, deoarece numai aşa există o vedere de ansamblu a tuturor veniturilor şi cheltuielilor.

În acest scop instanţa de fond are obligaţia să dispună refacerea expertizei contabile, mai ales că între cele două rapoarte de expertiză există, în privinţa cheltuielilor, diferenţe semnificative.

Cu privire la perioada pentru care este necesar a se efectua balanţa venituri-cheltuieli, Înalta Curte va constata că este necesar să se pornească de la anul 2003 şi până în 2008, inclusiv, pentru stabilirea unui calcul cronologic şi fluent al finanţelor familiei, cum se arată prin recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În privinţa apartamentului cu 3 camere, cumpărat în data de 17.01.2008, cu preţul de 37.700 euro, se observă că nu este fondată critica, deoarece suma a fost trecută la capitolul cheltuieli, deoarece bunul a fost achiziţionat prin credit, expertiza efectuată arătând cuantumul ratei datorate lunar de către intimaţii-pârâţi.

Faţă de acestea, urmează a se reţine întrunirea motivelor de casare menţionate pe disp. art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., sentinţa fiind dată cu aplicarea greşită a disp. art. 18 din Legea nr. 176/2010.

În temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se vor admite recursurile formulate, se va casa sentinţa atacată şi, în consecinţă, se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de fond va dispune refacerea expertizei contabile care va expune balanţa de venituri şi cheltuieli pentru perioada 2003 - 2008.

În categoria veniturilor vor fi exceptate sumele în cuantum de 24.000 euro, 22.000 euro şi 7.500 euro, precum şi cele obţinute pentru hrană şi echipament, de către intimatul-pârât.

În categoria cheltuielilor vor fi avute în vedere toate cheltuielile făcute în perioada sus-menţionată, inclusiv cele pentru întreţinerea familiei, taxe, impozite, etc., printr-un mod de calcul care să fie corect, avându-se în vedere diferenţele foarte mari rezultate din cuprinsul celor două expertize efectuate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 32 din 15 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 martie 2019.

GGC - ED