Composition of Central Electoral Bureau: interpretation of "members in the European Parliament" as requiring current rather than historical party membership

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul contestaţiei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul Partidul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, contestaţie împotriva Procesului-Verbal încheiat la data de 03.03.2019 de către Biroul Electoral Central, pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2019, solicitând anularea, în parte, a Procesului-Verbal contestat şi, pe cale de consecinţă, să se dispună refacerea componenţei Biroului Electoral Central cu includerea reprezentantului Partidului A., desemnat prin adresa nr. x din 01.03.2019.

În motivarea contestaţiei, Partidul A. susţine următoarele:

În fapt, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, Partidul A. a comunicat Adresa nr. x din 01.03.2019, înregistrată la Biroul Electoral Central sub nr. x din 02.03.2019 (Anexa nr. 1), prin care a desemnat un reprezentant în componenţa Biroului Electoral Central.

Prin Procesul-Verbal încheiat în data de 03.03.2019 de stabilire a componenţei Biroului Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2019 (Anexa nr. 2), autoritatea intimată, printre altele, a respins solicitarea contestatorului de a desemna un membru reprezentant în Biroul Electoral Central, motivat pe faptul că la acel moment, Partidul A. nu are reprezentanţi în Parlamentul European.

Contestatorul susţine că această decizie este nelegală, fiind încălcate dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, având în vedere că intimatul a omis faptul că, în urma alegerilor europarlamentare desfăşurate în anul 2014 au fost aleşi 2 europarlamentari de pe listele Partidului A., votaţi de 345.973 de oameni, aşa cum rezultă din Procesul-Verbal privind centralizarea voturilor şi atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European. Faptul că aceştia, ulterior, pe durata desfăşurării mandatului lor de europarlamentari au ales să părăsească partidul de pe listele căruia au fost aleşi, nu are nicio relevanţă cu privire la dobândirea statutului de partid care are "membri în Parlamentul European".

Mai susţine contestatorul că dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 trebuie interpretate în spiritul edictării lor şi nu pur formal şi literal, astfel cum a procedat Biroul Electoral Central.

Din punctul de vedere al contestatorului, intenţia legiuitorului a fost clară în sensul că un partid este considerat ca având membri în Parlamentul European, dacă la alegerile parlamentare anterioare, de pe listele acestuia au fost aleşi europarlamentari şi nu dacă, la un moment ulterior, acel partid politic are un membru al său cu calitatea de europarlamentar.

Mai mult decât atât, afirmă contestatorul, nelegalitatea Procesului-Verbal contestat rezultă, inclusiv din faptul că 3 dintre partidele ai căror reprezentanţi au fost aprobaţi în Biroul Electoral Central nici măcar nu erau înfiinţate la momentul desfăşurării alegerilor parlamentare europene din 2014. Se susţine că o astfel de interpretare vine în contradicţie şi cu dispoziţiile constituţionale referitoare la exercitarea votului democratic, Biroul Electoral Central neţinând cont de voturile a 345.973 de români care şi-au pus încrederea în Partidul A.

Contestatorul mai arată că relevante pentru soluţionarea cauzei sunt şi deciziile Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 280 din 23 mai 2013 şi Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 care s-au pronunţat asupra încălcării prevederilor art. 8 alin. (2) din Constituţia României în materie electorală.

Se mai invocă şi Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 994/2018 potrivit căreia "În fiecare stat membru, membrii Parlamentului European sunt aleşi ca reprezentanţi ai cetăţenilor Uniunii (...)", precum şi art. 2 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European potrivit cărora "deputaţii îşi exercită mandatul în mod liber şi independent, nu pot primi instrucţiuni şi nu pot primi mandat imperativ".

Din aceste prevederi europene, contestatorul trage concluzia că normele Uniunii Europene fac referire la mandatul de europarlamentar doar în strânsă legătură cu persoanele, cetăţeni europeni, care au votat pentru acordarea acestui mandat şi nu în legătură cu partidul în care acesta a migrat ulterior dobândirii calităţii de europarlamentar.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007.

La dosar au fost depuse Procesul-Verbal încheiat la data de 03.03.2019 cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2019, adresa Autorităţii Electorale Permanente nr. 3910 din 02.03.2019 la care s-au anexat Procesul-verbal nr. x/2014 din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor şi atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European - 25 mai 2014, precum şi Lista membrilor din România în Parlamentul European, astfel cum aceasta se regăseşte pe site-ul Parlamentului European http://www.europarl.europa.eu.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând cauza prin prisma obiectului contestaţiei şi a motivelor invocate, în raport cu prevederile legale aplicabile aspectelor supuse contestării, Înalta Curte reţine următoarele:

Demersul judiciar iniţiat de contestator Partidul A. vizează constituirea Biroului Electoral Central prin includerea partidelor politice care au membri în Parlamentul European, în sensul refacerii componenţei acestuia, prin includerea reprezentantului Partidului A.

Intimatul Biroul Electoral Central a reţinut în cuprinsul procesului-verbal contestat că potrivit adresei nr. x din 02.03.2019 a Autorităţii Electorale Permanente, Partidul A. nu are reprezentanţi în Parlamentul European, nefiind îndeplinite cerinţele art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, republicată, astfel încât Biroul Electoral Central nu se va completa şi cu reprezentantul Partidului A.

Chestiunea de drept pe care contestatorul o supune spre dezlegare instanţei se referă la interpretarea dispoziţiilor art. 24 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 33/2007, republicată, mai exact a sintagmei "care au membri în Parlamentul European".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, republicată: "În termen de 24 de ore de la învestire, judecătorii desemnaţi îi aleg din rândul lor, prin vot secret, pe preşedintele Biroului Electoral Central şi pe locţiitorul acestuia. În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui Biroului Electoral Central, în componenţa Biroului Electoral Central intră preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente, precum şi câte un reprezentant al fiecărui partid politic şi al fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European. Autoritatea Electorală Permanentă comunică preşedintelui Biroului Electoral Central, de îndată ce a fost ales, lista partidelor politice şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European".

Analizând argumentele invocate în motivarea contestaţiei, Înalta Curte constată că acestea nu vizează o neconformitate a actului administrativ adoptat de Biroul Electoral Central în raport cu prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, ci constituie, în realitate, o critică adusă opţiunii legiuitorului, care a reglementat procedura respectivă într-un mod pe care contestatorul îl consideră restrictiv din perspectiva pluralismului politic necesar într-o societate democratică.

În opinia Înaltei Curţi, dispoziţiile art. 24 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 33/2007, republicată, nu comportă o interpretare în sensul exprimat de contestator prin argumentaţia expusă în susţinerea contestaţiei formulate. Astfel, folosirea sintagmei "care au membri în Parlamentul European" denotă intenţia clară a legiuitorului de a se raporta la timpul prezent, respectiv la momentul la care se constituie Biroul Electoral Central potrivit procedurii reglementate de art. 24 din Legea nr. 33/2007, republicată.

Prin urmare, dacă scopul legii ar fi fost cel pe care contestatorul doreşte să îl promoveze prin acţiunea dedusă judecăţii, respectiv acela de a fi avute în vedere rezultatele obţinute de partidele politice la alegerile europarlamentare anterioare, din anul 2014, legiuitorul ar fi exprimat expres această intenţie, fie prin folosirea verbului la trecut "au avut membri în Parlamentul European", fie printr-o referire explicită la alegerile europarlamentare anterioare.

Or, sintagma menţionată în textul legii "care au membri", fără nicio altă explicitare ulterioară, impune, în mod cert, ca momentul la care trebuie îndeplinită de către un partid politic condiţia de a avea membri în Parlamentul European, coincide cu cel al constituirii Biroului Electoral Central.

Această interpretare este susţinută inclusiv de actele unionale invocate de contestator, în sensul că în Parlamentul European europarlamentarul este reprezentant al cetăţenilor Uniunii, mandatul fiind exercitat în mod liber şi independent. Prin urmare, apartenenţa sa la un partid politic sau la altul, constituite în statul din care provine, nu are relevanţă în spaţiul europarlamentar, migrarea sa la un alt partid, având consecinţe doar în planul politicii interne şi nu pe aspectul reprezentării cetăţenilor Uniunii.

În acest context, situaţia potrivit căreia, cei doi europarlamentari pe care Partidul A. i-a obţinut la alegerile europarlamentare din 2014, nu mai au calitatea de membri ai acestui partid în prezent, nu poate să conducă decât la concluzia că la momentul constituirii Biroului Electoral Central, la data de 03.03,2019, contestatorul nu avea reprezentanţi în Parlamentul European, aceasta fiind condiţia expresă prevăzută de legea electorală.

Prin urmare, legiuitorul nu a dorit să suprapună cerinţa de eligibilitate pentru partidele politice la constituirea Biroului Electoral Central de exercitarea mandatelor de europarlamentari de către persoanele care au obţinut acest mandat în urma alegerilor europarlamentare anterioare.

Dacă scopul întregii reglementări în această materie ar fi fost legat de reprezentarea partidelor politice în Parlamentul European, în mod evident, plecarea unui europarlamentar din partidul pe lista căruia a candidat, ar fi atras pierderea calităţii de europarlamentar.

În contextul consideraţiilor de ordin teoretic expuse mai sus, Înalta Curte, constată că din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de către părţi rezultă că, Autoritatea Electorală Permanentă, în aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (4) ultima teză din Legea nr. 33/2007, republicată, a comunicat lista partidelor politice şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European, astfel cum aceasta a rezultat din informaţiile existente pe site-ul Parlamentului European la data de 01.03.2019, situaţie confirmată şi de către Unitatea Administraţia Membrilor de pe lângă Parlamentul European. .

Din conţinutul adresei nr. x din 02.03.2019 întocmită de Autoritatea Electorală Permanentă şi transmisă Preşedintelui Biroului Electoral Central rezultă că Partidul A. nu are, în prezent, niciun membru cu mandat de reprezentare în Parlamentul European, contestatorul nedepunând niciun înscris ca dovadă contrară a informaţiilor transmise de Autoritatea Electorală Permanentă.

Prin urmare, menţiunile din Procesul-Verbal încheiat la data de 03.03.2019 de către Biroul Electoral Central, pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2019, sunt conforme cu informaţiile transmise prin actele oficiale emise atât de autoritatea electorală naţională, cât şi de organismul europarlamentar, iar măsura neincluderii reprezentantului Partidului A. în Biroul Electoral Central este în acord cu dispoziţiile art. 24 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 33/2007, republicată, fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, republicată, va respinge contestaţia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de Partidul A. împotriva Procesului-verbal încheiat la 03 martie 2019 cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - ED