Duty to pay compensatory interest on temporary admission customs debt where community origin is not proven by certificates despite invoice annotations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti:

- anularea Deciziei nr. 700 din 28.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, înregistrată la D.G.R.F.P. - Bucureşti sub nr. x din 24.02.2015;

- restituirea sumelor achitate ca urmare a înştiinţării Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, prin Adresa nr. x din 28.10.2015.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2591 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2591 din 13 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivarea recursului depus nu cuprinde în realitate critici ale soluţiei pronunţate de Curtea de apel, ci o reluare a motivelor de nelegalitate invocate în faţa primei instanţe.

În esenţă se arată că:

- declaraţiile vamale (142 bucăţi) depuse la Biroul Vamal Zona Liberă Giurgiu erau însoţite de specificaţii la factura emisă de firma care a importat produsele IT;

-specificaţiile menţionau în clar originea bunurilor;

- recalcularea dobânzilor compensatorii s-a făcut în mod eronat pentru produsele ce aveau ca ţară de origine state aflate în Uniunea Europeană cum ar fi Ungaria, Marea Britanie, Irlanda (conform specificaţiilor la factură depuse în vamă);

-cursul de schimb valutar utilizat în prelucrarea declaraţiilor vamale a fost cel utilizat de comisionarul vamal SC A. SRL.

Consideră recurentul că interpretarea intimatei cu privire la neprezentarea de "dovezi privind statutul comunitar al mărfurilor, respectiv certificat de origine Eur 1 sau declaraţii de origine pe factură" este eronată şi contradictorie, aceste aspecte reieşind din specificaţiile de pe facturi, de unde rezultă totodată şi originea bunurilor mobile.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 700 din 28.09.2015 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. x din 22.10.2014, prin care s-au stabilit diferenţe de taxe vamale, comision, TVA, dobânzi compensatorii şi accesorii în sumă totală de 1.585.885 RON.

În actele administrative fiscale contestate se reţine că în perioada 25.07 - 05.10.2005 reclamantul a solicitat şi a obţinut regimul vamal de admitere temporară pentru un număr de 142 declaraţii vamale prin comisionarul vamal SC B. SRL care a completat la rubrica 1. Menţiunea IM5 şi la rubrica 37 "Cod regim" menţiunea 53.00 - plasare mărfuri sub regim de admitere temporară.

În urma controlului efectuat asupra celor 142 declaraţii vamale de punere în liberă circulaţie depuse de reclamant la Biroul Vamal Zona Liberă Giurgiu s-a constatat că nu au fost percepute dobânzi compensatorii la momentul depunerii declaraţiilor vamale de import decât pentru un număr de 3 declaraţii din totalul de 142, precum şi faptul că a fost declarat eronat cursul de schimb valutar.

În consecinţă, potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul ANAF nr. 7.982/2006, Anexei nr. 5 pct. 4 alin. (16) din Tratatul de Aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 şi art. 519 din Regulamentul nr. 2454/1993 organele vamale au stabilit dobânzi compensatorii datorate în sumă de 1.519.744 RON, aferente datoriei vamale stabilite prin declaraţiile de punere în liberă circulaţie şi au emis decizia de regularizare a situaţiei nr. 17/22.10.2014.

Curtea de apel, soluţionând cauza, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că din probele administrate nu reiese că reclamantul ar fi deţinut certificatele de origine ale bunurilor plasate în regim de admitere temporară, situaţie în care acestea au fost în mod corect tratate de organele vamale ca bunuri necomunitare.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 180 Regulamentul 2913/1992, atunci când mărfurile sunt introduse sau reintroduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii sau sunt plasate sub un regim vamal, certificatul prevăzut de art. 170 alin. (4) poate fi utilizat ca dovadă a statutului comunitar sau necomunitar al acestor mărfuri.

Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, recurentul-reclamant nu a prezentat certificatele de origine ale bunurilor plasate în regim de admitere temporară, situaţie în care organele vamale au procedat corect considerându-le bunuri necomunitare.

Simpla menţionare în specificaţiile de pe factură a faptului că mărfurile sunt de origine comunitară nu este relevantă în condiţiile în care dovada statutului comunitar se face fie prin declaraţia de origine existentă pe factura dată de exportator, fie prin certificatul de origine.

În cazul regimurilor vamale de admitere temporară care au ca obiect mărfuri necomunitare, inclusiv cele achiziţionate în baza unor contracte de leasing începute înainte de aderare şi care se încheie după data aderării, în condiţiile prevăzute de art. 519 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 se datorează dobânzi compensatorii astfel că organele vamale în mod corect au procedat la emiterea deciziei contestate, în conformitate cu Ordinul nr. 7.521 din 10.07.2006, stabilind dobânzi compensatorii.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului în sensul că a achitat integral cuantumul datoriei vamale comunicat de comisionarul vamal SC A. SRL, care a efectuat închiderea declaraţiilor vamale şi astfel nu îi poate fi imputată calcularea greşită a cursului de schimb valutar.

Aceasta întrucât la încheierea regimului suspensiv de admitere temporară iniţiat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 141/1997, înainte de aderare şi neîncheiat la momentul aderării, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în RON a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulaţie este, potrivit art. 169 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993, cel valabil la data punerii în circulaţie a bunurilor şi nu cel de la data înregistrării declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor sub acest regim.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că recurentul-reclamant datorează dobânzi compensatorii potrivit art. 519 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind identificate motive de reformare a sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice împotriva Sentinţei civile nr. 2591 din 13 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - ED