Validity of discrimination sanctions for opposing union establishment and subjective dismissal criteria under O.G. No. 137/2000.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. Sucursala Otopeni a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., Sindicatul S. şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 260 din 3.06.2015 a pârâtului CNCD şi respingerea petiţiei ca nefiind de competenţa CNCD, exonerarea sa de la plata amenzii contravenţionale de 25.000 RON, aplicată prin pct. 5 al dispozitivului hotărârii atacate şi exonerarea de la obligaţia de a publica rezumatul hotărârii CNCD în mass media de circulaţie naţională.

2. Soluţia primei instanţe

Prin încheierea din 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat calitatea de reprezentant a Sindicatului pentru membrii săi, inclusiv în ceea ce priveşte mandatul acordat avocatului împuternicit să îi reprezinte în instanţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 881 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. Sucursala Otopeni, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., Sindicatul S. şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 18 noiembrie 2015 şi a Sentinţei civile nr. 881 din 16 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivării recursului recurenta-reclamantă arată:

1. Instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată cu încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, dat fiind faptul că nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv şi-a încălcat obligaţia de a stărui în lămurirea pe deplin a tuturor circumstanţelor de fapt ale cauzei şi de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

2. În ceea ce priveşte motivarea necorespunzătoare a sentinţei recurate se arată că instanţa de fond nu a studiat probele esenţiale ale dosarului, fapt ce a condus la o motivare inexactă care vine în contradicţie cu probatoriul administrat (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Instanţa de fond nu a analizat motivul de nelegalitate a hotărârii CNCD referitor la faptul că CNCD a schimbat natura excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului S. invocată şi s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Judecătorul fondului nu a analizat şi nu a menţionat în motivare declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

3. Prima instanţă a aplicat greşit prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în sensul în care nu a analizat efectiv modul în care în cauză au fost îndeplinite condiţiile pentru ca faptele invocate să fie calificate drept fapte de discriminare art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 26.09.2016 intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei prin care s-a constatat legalitatea Hotărârii CNCD nr. 260 din 3.06.2016.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., intimaţii arată că recurenta nu indică niciun articol încălcat prin hotărârea pronunţată.

Argumentul adus de recurentă în sensul că instanţa de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului nu este de natură să conducă la ideea încălcării dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Aşadar, în realitate nu există nicio încălcare a vreunei norme care se facă aplicabile dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci constituie doar apărări de fond.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză, întrucât recurenta nu prezintă nicio contradicţie existentă între motivele sentinţei recurate, toate argumentele subsumate acestuia motiv de recurs constituind în realitate apărări de fond.

În fine, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimaţii arată că recurenta nu indică nicio normă de drept material ce ar fi fost greşit aplicat, ci face doar referiri la declaraţiile martorilor propuşi de aceasta, singurii audiaţi în cauză.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea de şedinţă din data de 7.03.2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de înscrisurile depuse la acest termen de judecată, a apreciat că s-a făcut dovada calităţii de reprezentant a avocatului atât pentru Sindicatul S., cât şi pentru intimaţii persoane fizice, astfel că a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentanta avocatului T. pentru intimaţii-pârâţi.

De asemenea, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi reţinând că susţinerile formulate de recurenta-reclamantă sunt încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reţine că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie anularea Hotărârii nr. 260 din 3.06.2015 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care, soluţionând petiţia nr. x din 24.11.2014 depusă de Sindicatul S., s-a stabilit că faptul comunicării dezacordului faţă de înfiinţarea sindicatului reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi (5) coroborate cu art. 7 lit. f) din O.G. nr. 137/2000, iar desfacerea contractelor de muncă ale persoanelor asociate cu sindicatul format reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi (4) coroborate cu art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000.

În consecinţă, prin hotărârea contestată a fost aplicată o amendă contravenţională în valoare de 25.000 RON şi a fost obligată societatea reclamantă să comunice rezultatul hotărârii în mass media de circulaţie naţională.

În esenţă, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut: conducerea societăţii reclamante şi-a exprimat dezacordul faţă de înfiinţarea sindicatului; a desfăcut contractul de muncă al liderului sindical motivat de faptul că şi-a promovat sindicatul de U.; la evaluarea efectuată s-au acordat punctaje mai mari persoanelor care nu erau asociaţi cu sindicatul înfiinţat; evaluarea a inclus un criteriu subiectiv - "atitudinea generală".

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că a existat, contrar susţinerilor reclamantei, un dezacord al conducerii societăţii cu privire la înfiinţarea sindicatului. De altfel, conducerea societăţii recunoaşte existenţa procesului-verbal al întâlnirii din data de 10.10.2014, din care rezultă fără niciun dubiu faptul că nu se agrea existenţa formulei de dialog prin sindicat, fiind preferat dialogul direct dintre salariaţi şi managerul companiei.

În ceea ce priveşte desfacerea contractului de muncă al liderului sindical, prima instanţă a reţinut că, însăşi reclamanta a afirmat în acţiune că sancţionarea disciplinară a intervenit ca urmare a abaterilor disciplinare constând în postarea pe U. a unor opinii cu privire la termenii şi condiţiile de angajare.

Soluţia pronunţată de curtea de apel este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin care s-a invocat nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, dat fiind faptul că nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, este nefondat.

Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând cu nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii, etc.

Susţinerea recurentei în sensul că instanţa nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, încălcând principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului prevăzut de art. 22 C. proc. civ., dat fiind faptul că nu a analizat întregul probatoriu administrat în cauză, nu poate fi reţinută în cauză.

De altfel, aceasta nu precizează la care probe face referire, apărările subsumându-se unui alt motiv de recurs invocat, anume art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia sunt reluate aceleaşi susţineri (instanţa nu a studiat probele esenţiale ale dosarului, nu a analizat şi nu a menţionat în motivare declaraţiile martorilor V. şi W., etc.).

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prin care s-a invocat neanalizarea aspectelor criticate în acţiunea introductivă, neanalizarea probelor ceea ce a condus la o motivare inexactă care vine în contradicţie cu probatoriul administrat, este nefondat, având în vedere că, pe de o parte recurenta a invocat formal ipoteza nemotivării, iar pe de altă parte, prima instanţă a prezentat o motivare coerentă, clară, lipsită de elemente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Considerentele sentinţei recurate nu sunt întemeiate pe motive străine de natura cauzei, cum în mod nefondat se susţine în recurs, ci reprezintă interpretarea coroborată şi logică a prevederilor art. 2 alin. (1), (4) şi alin. (5) şi ale art. 7 din O.G. nr. 137/2000 cu referiri la circumstanţele concrete ale cauzei, constituind în acest mod un răspuns explicit al instanţei de fond la problema dedusă judecăţii.

Contrar susţinerilor recurentei instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 la situaţia de fapt concretă.

Astfel, acţiunea reclamantei (comunicarea dezacordului faţă de înfiinţarea sindicatului, desfacerea contractului liderului de sindicat pentru postarea unor informaţii legate de sindicat, desfacerea cu precădere a contractelor de muncă ale membrilor sindicatului) conduce la crearea unui cadru intimidant şi ostil, devenind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000.

De altfel, reclamanta, chiar dacă nu a semnat, recunoaşte existenţa procesului-verbal din 10.10.2014, din cuprinsul căruia reiese că nu este agreată, de către conducere, o formulă de dialog prin sindicat, fiind preferat dialogul direct.

De asemenea, desfacerea contractelor de muncă s-a bazat pe o evaluare subiectivă (existând criteriul "atitudine generală"), care în practică a dezavantajat persoanele membrii de sindicat, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de fond a reţinut pertinent că cel puţin două dintre persoanele concediate (N. şi D.) au obţinut la evaluare punctaje superioare altor angajaţi pe aceleaşi posturi şi totuşi au fost concediate, determinant în depunctare fiind criteriul subiectiv - "atitudinea generală".

De asemenea, corect subliniază judecătorul fondului că numărul persoanelor ce au fost concediate se apropie extrem de mult de numărul persoanelor care nu au semnat scrisoarea prin care cea mai mare parte a angajaţilor şi-a exprimat poziţia de a nu adera la sindicat.

Reţinând că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării atacată este legală şi temeinică, în mod judicios prima instanţă a respins acţiunea reclamantei considerând-o neîntemeiată.

În acord cu cele reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. Sucursala Otopeni împotriva încheierii din 18 noiembrie 2015 şi împotriva Sentinţei nr. 881 din 16 martie 2016 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - ED