Inadmissibility of appeal against final judgment due to illegality of proceedings against non-appealable intermediate orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant's extraordinary appeal (recurs) as inadmissible, leaving the lower court’s decision of 7 September 2020 in force, and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial fees. The dispute centered on the procedural admissibility of a series of appeals and a final appeal filed by the appellant against decisions declaring inadmissible previous attempts to challenge an intermediate court order (încheiere) from 2 October 2019, which had dismissed a request for recusal and rescheduled deliberations. The court held that the ultimate decision of 7 September 2020 was final and definitive, and therefore not susceptible to any ordinary or extraordinary legal remedy, ruling that filing an appeal against a final judgment violates the constitutional principles of the legality of appeals and free access to justice, as well as Article 3 of the European Convention on Human Rights. The decisive legal basis included Article 408 of the Code of Criminal Procedure, which limits appeals against orders to those accompanying sentences or explicitly allowed by law, and Article 129 of the Romanian Constitution, which mandates that appeals against judicial decisions must be exercised strictly in accordance with the law, rendering the procedural attempt to attack a final decision inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 4251 alin. (1) din C. proc. pen, art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen, art. 408 alin. (1) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against final judgment due to illegality of proceedings against non-appealable intermediate orders: The dispute centered on the procedural admissibility of a series of appeals and a final appeal filed by the appellant against decisions declaring inadmissible previous attempts to challenge an intermediate court order (încheiere) from 2 October 2019, which had dismissed a request for recusal and rescheduled deliberations. The court held that the ultimate decision of 7 September 2020 was final and definitive, and therefore not susceptible to any ordinary or extraordinary legal remedy, ruling that filing an appeal against a final judgment violates the constitutional principles of the legality of appeals and free access to justice, as well as Article 3 of the European Convention on Human Rights. The decisive legal basis included Article 408 of the Code of Criminal Procedure, which limits appeals against orders to those accompanying sentences or explicitly allowed by law, and Article 129 of the Romanian Constitution, which mandates that appeals against judicial decisions must be exercised strictly in accordance with the law, rendering the procedural attempt to attack a final decision inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to order the appellant to pay 200 RON in judicial fees.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 20 din data de 10 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019.
II. Împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat contestaţie petentul A..
Prin decizia nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în speţă, contestatorul A. a formulat contestaţie în faţa Curţii de Apel Suceava împotriva unei încheieri intermediare, pronunţată la data de 2 octombrie 2019 de Tribunalul Suceava, prin care s-a dispus, pe de o parte, respingerea cererii de recuzare formulate de contestator, pe de altă parte s-a stabilit ca deliberarea şi pronunţarea în cauză să aibă loc la o dată ulterioară, respectiv 14 octombrie 2019.
În acest sens, instanţa supremă a făcut referire la dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. conform cărora, calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Totodată, în considerentele hotărârii apelate s-a reţinut şi că potrivit art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
De asemenea, s-a constatat că obiectul căii de atac declarate îl constituie decizia penală nr. 20 din data de 10 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019.
În aceste condiţii, s-a apreciat că încheierea pronunţată la data de 2 octombrie 2019, fiind o hotărâre intermediară, a urmat acelaşi regim juridic cu încheierea nr. 454 din data de 14 octombrie 2019, a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019, care este definitivă şi nu poate fi atacată cu vreo cale de atac, regim juridic menţinut şi de decizia nr. 20 din data de 10 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ce face obiectul prezentei contestaţii.
III. Împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, petentul A. a formulat apel.
Prin decizia penală nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
De asemenea, a mai reţinut că apelul a fost exercitat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a formulat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători la data de 27 iulie 2020, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.
Prin decizia penală nr. 134 din data de 07 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
De asemenea, că petentul A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, hotărâre definitivă prin care a fost soluţionat anterior apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.
În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, s-a apreciat că o asemenea procedură este inadmisibilă, întrucât s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
V. Împotriva deciziei penale nr. 134 din data de 07 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020 a formulat recurs petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 26 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, fiind stabilit termen la data de 05 aprilie 2021, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.
Examinând actele dosarului şi decizia recurată din perspectiva prioritară a admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea recursului promovat de către recurentul A., în considerarea următoarelor argumente:
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa supremă apreciază că în privinţa hotărârii atacate, deciziei penale nr. 134 din data de 07 septembrie 2020, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare sau extraordinare de atac.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Declarând recurs împotriva unei hotărâri definitive, A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 134 din data de 07 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 134 din data de 07 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2021.