Withdrawal of appeal against dismissal of unconstitutionality plea for lack of relevance to case resolution

Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a şi art. 425 alin. (3) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, cu titlu prealabil, că dispoziţiile alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - respectiv legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative - cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei, cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Totodată, dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.

În continuare, s-a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul inculpat A. cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a şi art. 425 alin. (3) C. proc. pen., întruneşte doar trei din cele patru condiţii prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia - respectiv invocarea de către o parte din proces, în faţa unei instanţe de judecată, a neconstituţionalităţii unui text de lege aflat în vigoare, care nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale - nefiind îndeplinită condiţia referitoare la existenţa legăturii excepţiei invocate cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, s-a reţinut că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 498/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 27 octombrie 2016), "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului de lege criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi îndeplinite exigenţele impuse de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei în desfăşurarea procesului.

S-a apreciat că decizia Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiei invocată de apelantul inculpat A. nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii pronunţată în cauză, având în vedere că, prin excepţia formulată se critică neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale în baza cărora instanţa de apel, în ciclul procesual anterior - prin decizia penală nr. 32A din 07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2008 - a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cu privire la o faptă reţinută în sarcina acestuia.

Totodată, s-a constatat că, în susţinerea excepţiei se invocă formal neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale menţionate, prin argumentele prezentate nefiind formulate veritabile critici de neconstituţionalitate, solicitându-se, în esenţă, modificarea textelor de lege criticate ca fiind neconstituţionale.

În acest context, se reţine că o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să tindă la excluderea unei norme/text de lege din fondul legislativ activ, din dreptul pozitiv, iar nu la completarea/modificarea unor dispoziţii legale, întrucât acest aspect ce este de competenţa exclusivă a Parlamentului, conform art. 61 alin. (1) din Constituţia României.

Raportat la prevederile art. 146 din Constituţia României şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare atunci când este ridicată o excepţie de neconstituţionalitate a acestora în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, şi faţă de faptul că, în speţă, excepţia invocată nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituţionalitate, ci de reformare legislativă, se apreciază că aspectele invocate nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, s-a apreciat că excepţia invocată nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei.

Împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2008 a formulat recurs inculpatul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 29.01.2021 sub nr. x/2021, fiind stabilit termen la data de 22 februarie 2021.

La termenul din 15 februarie 2021, prin poştă, recurentul inculpat A. a depus un înscris prin care aceasta declară că retrage recursul formulat.

La termenul din data de 22 februarie 2021 instanţa supremă a pus în discuţie cererea de retragere a căii de atac, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind expuse detaliat în preambulul prezentelor considerente.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor procesual penale, în virtutea principiului disponibilităţii, o persoană poate uza de dreptul de a sesiza instanţa, iar dacă a uzat de acest drept nicio dispoziţie legală nu o poate împiedica să-şi retragă cererea.

Dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. statuează că până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

Prevederile art. 415 din C. proc. pen. reprezintă reglementarea generală, în procedura penală, în ceea ce priveşte retragerea unei căi de atac sau a unei cereri, dacă nu există o altă dispoziţie specială, fiind aplicabile şi în prezenta cauză.

Prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere declaraţia expresă a recurentului inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va lua act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2008.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2008.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2021.