Judicial disciplinary lawfulness of undignified conduct versus serious procedural negligence and sanction graduation

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Hotărârea instanţei disciplinare

1. Prin Hotărârea nr. 4J din 6 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis în parte acţiunea disciplinară exercitată de reclamanta Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, şi, cu majoritate, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 a aplicat pârâtei sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), art. 99 lit. t) teza a doua din acelaşi act normativ.

2. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa disciplinară a reţinut considerentele arătate în continuare.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004

3. Potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii". Pentru existenţa abaterii disciplinare este necesar ca, sub aspectul laturii obiective, judecătorul să fi avut o atitudine nedemnă faţă de unul dintre subiecţii pasivi expres enumeraţi de textul de lege, iar atitudinea respectivă să fie manifestată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, iar sub aspectul laturii subiective, pentru existenţa abaterii disciplinare este necesar ca atitudinile astfel caracterizate să fie asumate de judecător în mod conştient şi voit sau acceptat. Se circumscriu noţiunii de "atitudine nedemnă" acele manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi şi regulamente în sarcina magistraţilor.

4. Din interpretarea logică şi teleologică a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 5 alin. (2) lit. b), lit. d) şi lit. e) din Regulamentul instanţelor judecătoreşti, Codului de conduită judiciară, intitulat şi Principiile de la Bangalore, Avizului nr. x din data de 19.11.2002 emis de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, raportat la speţa de faţă, rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraţilor, integrat statutului profesional al acestora implică şi extinderea obligaţiei de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, care să menţină neştirbit prestigiul justiţiei.

5. Cu privire la conduita pârâtei judecător, s-a reţinu că, ulterior revocării pârâtei judecător din funcţia de preşedinte al Judecătoriei Panciu, a continuat să existe o stare tensionată între aceasta şi o parte din personalul instanţei, judecători, personal auxiliar de specialitate şi personalul conex. Astfel, probele administrate în cauză au relevat mai multe situaţii în care comportamentul pârâtei a depăşit limitele impuse de obligaţiile profesionale şi deontologice. Modul de adresare folosit faţă de judecător B. şi o parte a personalului instanţei a fost caracterizat de folosirea unui ton ridicat, a unui limbaj inadecvat, jignitor, umilitor care relevă desconsiderarea interlocutorilor.

6. Din declaraţiile grefierului-şef C. rezultă că situaţia conflictuală dintre pârâtă şi judecător B. este veche, iar, ulterior revocării pârâtei din funcţia de conducere, martora a asistat la multe incidente între cele două persoane. În acest context, martora a relatat incidentele din 16.01.2019 şi 08.02.2019, afirmând că, în relaţiile cu judecător B., cu grefier D., pârâta a utilizat un ton ridicat şi cuvinte sau expresii inadecvate, unele injurioase. Această situaţie este confirmată de declaraţiile date de B., E., D., F.

7. La 21.12.2018, pârâta judecător a avut un comportament violent în relaţia cu judecător B., aspect confirmat de declaraţiile date de B., D. şi G.

8. La 16.01.2019, în relaţiile cu preşedintele şi grefierul-şef al instanţei şi cu judecător B., pârâta a folosit un ton ridicat şi a avut un comportament inadecvat, aspecte confirmare de declaraţiile date de C., B., E. şi H.

9. Cu privire la incidentul din 08.02.2019, s-a reţinut că pârâta a folosit un ton ridicat şi a utilizat o serie de invective şi cuvinte jignitoare în relaţia cu grefier D., aşa cum rezultă din declaraţiile date de grefierul respectiv, de I., C. şi E.

10. Raportat la situaţia de fapt descrisă, instanţa disciplinară a apreciat că faptele reţinute în sarcina pârâtei judecător şi confirmate de probele administrate în cauză se înscriu în sfera manifestărilor contrare demnităţii funcţiei pe care aceasta o deţine, fiind de natură a afecta în mod grav prestigiul justiţiei, întrucât, prin modalitatea în care a înţeles să se manifeste în relaţiile cu personalul instanţei, a fost depăşit cadrul legal ce circumscrie conduita unui magistrat în relaţiile de serviciu, făcând aprecieri neconforme poziţiei deţinute şi având o abordare total neprincipială, de natură a afecta prestigiul funcţiei de magistrat. Expresiile jignitoare, atitudinea de superioritate, şicanatorie şi lipsită de respect şi comportamentul violent pe care pârâta le-a avut în relaţiile de serviciu au afectat buna desfăşurare a activităţilor în cadrul instanţei şi au avut un potenţial de afectare a prestigiului funcţiei de magistrat şi al justiţiei.

11. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut vinovăţia pârâtei sub forma intenţiei indirecte, dovedită atât din modul în care acesta a înţeles să se comporte în relaţiile de serviciu, cât şi din limbajul folosit, ceea ce conduce la concluzia că atitudinea psihică a pârâtei a fost de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor. Probele administrate nu au relevat nicio împrejurare obiectivă care să justifice comportamentul neadecvat al pârâtei şi, astfel, să conducă la concluzia potrivit căreia aceasta nu ar fi acţionat în mod voit şi conştient în sensul arătat.

12. Urmarea produsă prin săvârşirea acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii şi respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu în apărarea ordinii de drept.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a două din Legea nr. 303/2004

13. Cu privire la Dosarul nr. x/2017, repartizat spre soluţionare completului de judecată prezidat de pârâta judecător, s-au reţinut, în esenţă, următoarele elemente de fapt: prin încheierea din 07.09.2017, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză; pârâta judecător nu a stabilit un termen pentru continuarea procedurii de cameră preliminară; dosarul a fost predat grefierului de şedinţă la 18.09.2017, care a întocmit la aceeaşi dată adresa de înaintare a încheierii către Curtea Constituţională, dosarul fiind păstrat în biroul grefierului; ulterior, la 29.06.2018 şi 18.12.2018, grefierul de şedinţă a solicitat telefonic relaţii la Curtea Constituţională despre stadiul de soluţionare a excepţiei, iar aspectele comunicate au fost consemnate în notele telefonice ataşate pe interiorul copertei dosarului; în perioada 07.09.2017 - 17.01.2019, pârâta judecător cunoştea faptul că dosarul s-a aflat la grefier şi nu a dispus nicio măsură, în condiţiile în care judecata în cauză nu era suspendată; la 11.01.2019, pârâta judecător a stabilit termen de judecată la 17.01.2019, când, prin încheiere, a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu împotriva încheierii din 11.01.2019 a fost admisă prin încheierea din 06.03.2019 a Tribunalului Vrancea, dispunându-se trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea procedurii de cameră preliminară; prin încheierea din 25.03.2019, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

14. Cu privire la Dosarul nr. x/2017, s-au reţinut următoarele: dosarul a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 987/16.10.2018, motivată la 12.11.2018; la 14.12.2018, una dintre părţile cauzei a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, iar, la 17.01.2019, a avut loc prima înfăţişare în procedura de lămurire a dispozitivului, pronunţarea fiind amânată la 29.01.2019 şi, ulterior, la 12.02.2019; la 14.12.2018, în cauză s-a declarat apel, cauza nefiind înaintată la instanţa superioară, până la soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii; prin urmare, cererea de lămurire a dispozitivului a fost soluţionată de judecător la 2 luni de la data la care a fost învestit, iar dosarul a fost înaintat în calea de atac la 4 luni de la declararea apelului în cauză.

15. Inspecţia Judiciară a susţinut că faptele descrise anterior cu referire la administrarea actului de justiţie în dosarele menţionate se circumscriu elementului material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor".

16. Raportat la situaţia de fapt reţinută anterior, instanţa disciplinară a apreciat că modul de administrare a actului de justiţie în cele două dosare, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, se impune a fi analizat din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a două din Legea nr. 303/2004, constând în "exercitarea funcţiei cu (...) gravă neglijenţă" cu referire la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

17. Prin modul în care a gestionat lucrările în Dosarul nr. x/2017 (Dosar penal asociat nr. x/2017/a1), pârâta judecător a încălcat dispoziţiile art. 342 şi art. 343 din C. proc. pen., iar, în Dosarul nr. x/2017, a încălcat dispoziţiile art. 444 alin. (2) din C. proc. civ.

18. Sub aspectul laturii subiective, faţă de dispoziţiile art. 99 lit. t) şi art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modalitatea de lucru adoptată de pârâta judecător este expresia gravei neglijenţe în exercitarea funcţiei prin nesocotirea normelor de drept procesual penal ce reglementează procedura de cameră preliminară şi a normelor de procedură civilă ce reglementează procedura de soluţionare a cererii de completare a hotărârii judecătoreşti. Având în vedere caracterul imperativ al dispoziţiilor de procedură încălcate, forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta este aceea a gravei neglijenţe, deoarece nu se poate reţine o împrejurare care să poată justifica încălcarea normelor legale ce guvernează desfăşurarea procesului penal şi civil, dispoziţiile legale fiind clare din acest punct de vedere. Faţă de toate aceste circumstanţe, fapta pârâtei nu se circumscrie unei culpe scuzabile, de natură a înlătura răspunderea disciplinară a acesteia, iar între fapta pârâtei şi urmarea socialmente periculoasă există legătură de cauzalitate, din moment ce fapta a fost dovedită iar urmarea produsă s-a datorat acţiunii şi atitudinii pârâtei.

19. În consecinţă, faptele pârâtei, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004

20. Instanţa disciplinară a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile pentru angajarea răspunderii disciplinare din perspectiva abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente".

21. Aspectele imputate pârâtei prin acţiunea disciplinară vizează modul în care a exercitat, pe de o parte, atribuţiile de serviciu, altele decât activitatea de judecată, iar, pe de altă parte, atribuţiile manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale.

22. Eventualele deficienţe constatate pot fi analizate în procedura de evaluare a activităţii profesionale şi manageriale, într-o altă procedură decât cea disciplinară.

23. Modul de îndeplinire de către pârâta judecător a atribuţiilor privind analiza practicii de casare a instanţei şi pregătirea profesională a judecătorilor pentru perioada 2015 - 2017 a fost analizat de Comisia de evaluare constituită la nivelul Tribunalului Vrancea. În acelaşi sens, modul de îndeplinire în anul 2018 a atribuţiilor de serviciu altele decât cele referitoare la activitatea de judecată se circumscrie analizei din perspectiva evaluării activităţii desfăşurate de judecător.

24. Atribuţiile referitoare la evaluarea personalului auxiliar şi conex vizează modalitatea de exercitare a atribuţiilor manageriale şi nu se circumscriu abaterii disciplinare analizate.

25. S-a reţinut că răspunderea disciplinară intervine atunci când faptele săvârşite prezintă un element de gravitate, care nu se regăseşte în prezenta cauză raportat la elementele de fapt reţinute anterior şi urmările produse.

Individualizarea sancţiunii disciplinare

26. La individualizarea sancţiunii, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanţa disciplinară, cu majoritate, a avut în vedere împrejurările în care au fost săvârşite faptele, cauzele, gravitatea concretă, precum şi consecinţele produse, astfel cum au fost reliefate de probatoriul administrat în cauză.

27. Prin adoptarea unui comportament neconform deontologiei profesionale în relaţiile cu personalul instanţei şi prin încălcarea normelor ce guvernează desfăşurarea procesului civil şi penal pârâta judecător a încălcat principalele obligaţii ale judecătorului, iar împrejurarea că a săvârşit mai multe abateri disciplinare conferă faptelor reţinute un caracter grav, cu consecinţe negative atât asupra activităţii instanţei, cât şi asupra încrederii publicului în integritatea sistemului judiciar.

28. Deşi cercetările disciplinare anterioare şi sancţiunea disciplinară aplicată - "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20%, pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004 - ar fi trebuit să constituie un element de conştientizare a responsabilităţilor pe care le presupune funcţia deţinută, totuşi probele administrate au relevat că pârâta judecător a manifestat dezinteres faţă de consecinţele pe care faptele sale le-au avut asupra drepturilor părţilor şi a bunei funcţionări a activităţilor din cadrul instanţei, comportamentul adoptat afectând în mod grav relaţiile de muncă la nivelul instanţei.

29. În consecinţă, s-a apreciat că se impune aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, constând în "excluderea din magistratură".

II. Cererea de recurs

30. Împotriva hotărârii menţionate la pct. I, a declarat recurs pârâta judecător A., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, în principal, anularea în parte a acţiunii disciplinare pentru pretinsa faptă din 08.02.2019 şi respingerea în rest a acţiunii disciplinare, iar, în subsidiar, aplicarea unei sancţiuni mai puţin severe.

31. În drept, se invocă motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte fapta reţinută în conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, respectiv motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu referire la faptele reţinute în conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004.

32. Printr-o primă critică, recurenta invocă nulitatea sesizării instanţei disciplinare pentru pretinsa faptă din 08.02.2019, susţinând că Inspecţia Judiciară nu a fost sesizată cu această faptă şi nici nu s-a sesizat nici din oficiu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

33. Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta argumentează că este nelegală sancţionarea pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004. În virtutea normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi în condiţiile în care Legea nr. 317/2004 nu stabileşte conţinutul acţiunii disciplinare, sunt aplicabile regulile din C. proc. civ. referitoare la condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre care cele prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. Sub acest aspect, recurenta susţine că, în condiţiile în care, prin acţiunea disciplinară, Inspecţia Judiciară a sesizat instanţa disciplinară cu abaterea prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, secţia pentru judecători în materie disciplinară a încălcat principiul disponibilităţii şi principiul contradictorialităţii prevăzute de art. 9 alin. (2), art. 14 alin. (4) şi art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., schimbând din oficiu încadrarea juridică dată faptelor cu care a fost sesizată, fără a pune în discuţia părţilor recalificarea juridică, astfel că a fost încălcat dreptul la apărare în raport cu noua acuzaţie.

34. Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta argumentează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 304/2004, pentru criticile sintetizate în continuare.

35. În mod corect instanţa disciplinară a reţinut că, prin încheierea din 07.09.2017, prin care s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în Dosarul nr. x/2017, a omis să fixeze termen pentru continuarea judecăţii. Deşi este evidentă nesocotirea din culpă a normei procedurale care impunea fixarea termenului de judecată în şedinţă publică, pentru a se reţine săvârşirea abaterii disciplinare nu sunt îndeplinite cerinţele referitoare la caracterul grav al nesocotirii normei de drept procesual şi caracterul nescuzabil al nesocotirii aceleiaşi norme.

36. Se arată că i se poate imputa cel mult prelungirea depăşirii termenului de 60 de zile prevăzut de art. 343 din C. proc. pen., care fusese deja depăşit din cauze care nu îi sunt imputabile. Susţinând lipsa caracterului grav al faptei, recurenta arată că nu a fost vătămat interesul niciunei persoane şi nu a existat nicio dereglare în funcţionarea sistemului judiciar, cauza fiind judecată în interiorul termenului de prescripţie, iar sentinţa de condamnare pronunţată la 19.07.2019 a fost modificată în calea de atac, la 19.11.2019, în condamnare pentru altă infracţiune, prin schimbarea încadrării juridice.

37. În motivarea omisiunii de fixare în şedinţă a termenului de judecată, recurenta invocă volumul de activitate, diversitatea cauzelor şi noutatea, în cazul său, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

38. În ceea ce priveşte soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului în Dosarul nr. x/2017, recurenta arată că cererea a fost formulată la 14.12.2018 şi a stabilit termen în prima şedinţă din 17.01.2019, iar amânarea succesivă a pronunţării asupra cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii a fost determinată de volumul ridicat de activitate. Astfel, nerespectarea dispoziţiilor art. 444 alin. (2) din C. proc. civ. a fost justificată de împrejurări obiective, motiv pentru care se poate reţine culpa levissima, nefiind întrunite condiţiile abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

39. În considerarea caracterului devolutiv al recursului reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, recurenta critică hotărârea pentru netemeinicie, în sensul celor arătate în continuare.

40. secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii şi-a întemeiat hotărârea în mod nelegal pe declaraţiile date în cursul cercetării disciplinare de D., E., F. şi H. Raportat la prevederile art. 46 alin. (1) teza finală din Legea nr. 317/2004, declaraţiile altor persoane decât cea care face obiectul cercetării sunt declaraţii de martor şi era necesară depunerea jurământului, conform art. 85 şi art. 319 din C. proc. civ. În lipsa depunerii jurământului, declaraţiile acestor persoane pot servi numai pentru orientarea cercetării disciplinare şi nu pot constitui probe pe care să se întemeieze hotărârea instanţei disciplinare, care trebuie să respecte regulile de procedură impuse de C. proc. civ., conform art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

41. Din analiza înscrisurilor administrate în cauză şi a conţinutului declaraţiilor date în faţa instanţei disciplinare, nu rezultă cu certitudine că faptele imputate intră în conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

42. Declaraţiile date în cadrul cercetării disciplinare sunt adesea contradictorii şi aceleaşi persoane descriu în mod diferit, în funcţie de locul şi momentul audierii, faptele relatate. În ceea ce priveşte primul incident din 16.01.2019, recurenta expune percepţia sa cu privire la desfăşurarea evenimentelor şi susţine, în esenţă, că depoziţiile martorilor C., E., B. sunt oscilante şi contradictorii, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare. În ceea ce priveşte al doilea incident din 16.01.2019, recurenta, în combaterea sincerităţii şi realităţii declaraţiilor referitoare la acest eveniment, arată că incidentul nu a făcut obiectul sesizării din de 25.01.2019, fiind semnalat în sesizarea din 11.03.2019, ceea ce pune sub semnul întrebării credibilitatea sesizării. Expunând propria analiză a probatoriului administrat, recurenta solicită să se constate că nu a existat niciun contact fizic şi susţine că declaraţiile judecătorului care a formulat sesizarea sunt interesate, nesincere şi neconcordante în privinţa faptelor relatate. Se invocă existenţa unor neconcordanţe cu privire la aspectele relatate şi lipsa de veridicitate a declaraţiei judecătorului B., precum şi faptul că declaraţiile martorilor C., E., B. şi J. nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate în cauză. În ceea ce priveşte pretinsul incident din 21.12.2018, recurenta susţine că niciun mijloc de probă administrat în cauză nu face dovada, dincolo de orice îndoiala, a situaţiei de fapt reţinute în hotărârea instanţei disciplinare. În susţinere, recurenta combate interpretarea dată de instanţa disciplinară probatoriului administrat şi îşi exprimă dezacordul faţă de respingerea probei testimoniale cu martorul D., căreia ar fi intenţionat să îi adreseze întrebări în legătură cu situaţia de fapt pentru a combate relatările neveridice ale martorilor. Referitor la pretinsul incident din 08.02.2019, combate depoziţiile martorilor şi concluzia instanţei disciplinare.

43. În probaţiune, recurenta solicită audierea martorilor E., D., J., K., L. şi M., reaudierea martorilor B., C. şi N. şi încuviinţarea cu înscrisuri şi transcrierea şedinţei de judecată a instanţei disciplinare din 22.01.2019.

III. Întâmpinarea formulată de intimata Inspecţia Judiciară

44. Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta judecător A., expunând argumente în susţinerea temeinicie şi legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară.

IV. Considerentele Înaltei Curţi

45. Analizând hotărârea atacată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în raport de criticile din recurs şi realizând propria analiză a probatoriului administrat în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte va admite recursul pentru considerentele arătate în continuare.

46. Criticile din recurs subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitoare la nulitatea sesizării instanţei disciplinare motivat de faptul că Inspecţia Judiciară nu a fost sesizată şi nici nu s-a sesizat din oficiu cu privire la fapta din 08.02.2019, sunt nefondate.

47. Recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori".

48. În circumstanţele cauzei şi faţă de criticile recurentei, în ceea ce priveşte întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu, sunt incidente următoarele dispoziţii din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. 136/2018 (Regulamentul lucrărilor de inspecţie):

"Art. 12 - (1) Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată, în scris şi motivat, de orice persoană în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de magistraţi, precum şi cu privire la încălcarea obligaţiilor profesionale sau a normelor de conduită reglementate de Codul deontologic şi la situaţiile care pun în discuţie buna reputaţie a acestora. (...)

(5) Pe baza unei petiţii nesemnate sau anonime, dar care cuprinde indicii concrete privind situaţia de fapt semnalată, ori pe baza informaţiilor obţinute din surse publice, inspectorul-şef sau, după caz, inspectorul căruia i-a fost repartizată lucrarea, poate dispune, prin proces-verbal, sesizarea din oficiu a Inspecţiei Judiciare. Procesul-verbal întocmit de inspector este supus avizării de directorul de direcţie şi de inspectorul-şef. (...)

(7) Sesizarea din oficiu a Inspecţiei Judiciare se dispune în toate celelalte cazuri, prin proces-verbal întocmit de inspectorul-şef sau proces-verbal întocmit de inspectorul judiciar, avizat de directorul direcţiei corespunzătoare şi de inspectorul-şef.

Art. 24. - (...)

(4) Cu ocazia efectuării verificărilor prealabile, inspectorii pot constata orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare decât cele invocate în sesizare, situaţie în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condiţiile art. 12 alin. (7).

(5) Verificările prealabile ale sesizării iniţiale vor viza, fără întocmirea unui proces-verbal de sesizare din oficiu, şi următoarele încălcări, acte sau împrejurări constatate de inspectori în cursul acestora:

a) încălcări ale unor dispoziţii legale sau regulamentare identice cu cele care fac obiectul sesizării;

b) împrejurări care constituie acte materiale din elementul material al abaterilor disciplinare pentru care s-a început efectuarea verificărilor prealabile;

c) împrejurări care reprezintă acte materiale din elementul material al unor abateri disciplinare complementare sau conexe cu abaterile disciplinare pentru care s-a început efectuarea verificărilor prealabile."

49. În speţă, în condiţiile în care incidentul din 08.02.2019 a făcut obiectul verificărilor prealabile în contextul actelor materiale circumscrise elementului material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, vizate de sesizarea iniţială ce a format obiectul lucrării nr. 19-596 a Inspecţiei Judiciare, nu era necesară întocmirea unui proces-verbal de sesizare din oficiu, aşa cum rezultă fără echivoc din dispoziţiile art. 24 alin. (5) lit. b) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie.

50. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia Completului de 5 judecători nr. 5 din 29 ianuarie 2018, pct. 26), indicată în întâmpinare, în care s-a reţinut că procesul-verbal de sesizare din oficiu se întocmeşte în ipoteza în care, cu ocazia verificărilor prealabile, se constată alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare decât cele cuprinse în sesizarea iniţială, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012, conform cărora:

"Verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate. Inspectorii judiciari pot însă constata, cu ocazia efectuării verificărilor, orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare, situaţie în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condiţiile art. 10 alin. (6)".

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) clin Legea nr. 303/2004

51. Criticile din recurs referitoare la faptul că declaraţiile date în cursul cercetării disciplinare nu pot constitui probe, întrucât persoanele audiate nu au depus jurământul prevăzut de art. 85 şi art. 319 din C. proc. civ. nu pot fi primite.

52. Sub acest aspect, se reţine că dispoziţiile art. 319 din C. proc. civ. referitoare la depunerea jurământului nu sunt aplicabile în faza administrativă a verificărilor prealabile şi cercetării disciplinare desfăşurate în faţa Inspecţiei Judiciare, astfel că procesele-verbale de ascultare întocmite în această etapă nu au valoarea unor declaraţii de martor în sensul dispoziţiilor C. proc. civ. Totodată, sunt neîntemeiate susţinerile recurentei referitoare la incidenţa normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 în faza verificărilor prealabile şi cercetării disciplinare, întrucât dispoziţiile respective sunt referitoare la procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum se prevede expres în cuprinsul alin. (1) al aceluiaşi articol.

53. Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, constând în "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii", presupune, sub aspectul laturii obiective, existenţa unei atitudini nedemne faţă de unul dintre subiecţii pasivi expres enumeraţi de textul de lege, atitudine manifestată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, iar, sub aspectul laturii subiective, presupune ca atitudinile respective să fie asumate de judecător în mod conştient şi voit sau acceptat.

54. În ceea ce priveşte "atitudinea nedemnă", întemeiat a reţinut instanţa disciplinară că aceasta presupune manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi şi regulamente în sarcina magistraţilor. În acest sens, sunt avute ca reper obligaţiile impuse magistraţilor de a avea relaţii bazate pe respect şi bună-credinţă, de a manifesta un comportament decent şi civilizat, de a manifesta calm, răbdare şi politeţe în relaţiile de serviciu, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 5 alin. (2) lit. b), lit. d) şi lit. e) din Regulamentul instanţelor judecătoreşti.

55. În cauză, probatoriul administrat, reflectă, aşa cum s-a reţinut cu just temei în hotărârea atacată că pârâta judecător, în relaţia cu judecător B. şi cu o parte a personalului instanţei, a folosit un ton ridicat, un limbaj inadecvat, jignitor şi umilitor, în cadrul incidentelor din 16.01.2019 şi 08.02.2019 şi a avut o conduită inadecvată, caracterizată de violenţă/agresivitate, în cadrul incidentului din 21.12.2018.

56. Aspectele imputate pârâtei judecător sunt confirmate în mod unitar în declaraţiile martorilor C. (Dosar nr. 19-x; Dosar nr. 19-y- conexat la Dosarul nr. 19-z; Dosar nr. x/2019), D. (Dosar nr. 19-x; Dosar nr. 19-y - conexat la Dosarul nr. 19-z), G. (Dosar nr. 19-x; Dosar nr. y-684 - conexat la Dosarul nr. 19-z), B. (Dosar nr. 19-x) şi E. (Dosar nr. 19-x; Dosar nr. 19-y - conexat la Dosarul nr. 19-z) şi I. (Dosar nr. x-596).

57. Circumstanţele de fapt, modalitatea de adresare şi comunicare care face dovada manifestărilor menţionate, precum şi conduita violentă/agresivă sunt redate pe larg în hotărârea atacată, iar reluarea acestora în cuprinsul prezentelor considerente are caracter superfluu.

58. Probatoriul administrat relevă percepţia unitară a personalului - judecători şi personal auxiliar şi conex - din cadrul instanţei cu privire la manifestările şi modalitatea de comunicare a pârâtei în relaţiile de serviciu, care se circumscriu noţiunii de "atitudine nedemnă", fiind contrare standardelor de conduită amintite anterior, de natură a submina demnitatea funcţiei şi de a afecta grav prestigiul justiţiei.

59. Sub aspectul laturii subiective, se reţine că pârâta a acţionat cu intenţie indirectă, sub forma prevederii rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

60. Criticile din recurs, prin care recurenta tinde să dea o altă interpretare situaţiilor de fapt relatate în declaraţiile menţionate la pct. 56 nu sunt susţinute de mijloace de probă, ci reflectă numai interpretarea personală diferită pe care partea o dă circumstanţelor, o asemenea interpretare neavând însă valenţa de a demonstra contrariul celor atestate de persoanele audiate şi reţinute în hotărârea atacată în conţinutul abaterii analizate.

61. Pentru aceste considerente, în acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

62. Analizând, cu prioritate, criticile invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu privire la nelegalitatea sancţionării pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004 în condiţiile în care instanţa disciplinară a fost sesizată, pentru faptele respective, cu abaterea disciplinară prevăzută de art. art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, se reţine netemeinicia acestora.

63. Încadrarea juridică a faptei sesizate prin rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare este atributul Consiliului Superior al Magistraturii, în exercitarea rolului de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, aşa cum rezultă în mod expres din dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"Art. 50. - (1) Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii soluţionează acţiunea disciplinară printr-o hotărâre care cuprinde, în principal, următoarele:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;

b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de judecător sau procuror;

d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia;

e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;

f) instanţa competentă să judece calea de atac.

(2) Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. privind cuprinsul hotărârii."

64. Astfel, în prezenţa dispoziţiilor cu caracter special ale Legii nr. 317/2004, nu se poate reţine încălcarea de către instanţa disciplinară a principiului disponibilităţii reglementat de art. 9 alin. (2) cu referire la art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., din perspectiva încadrării juridice a faptei analizate.

65. Totodată, în circumstanţele cauzei, se constată că, în faţa instanţei disciplinare, au fost respectate principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare, pârâta fiind legal citată, având cunoştinţă de actele dosarului, şi-a exercitat dreptul la apărare prin administrarea de probe şi formularea de apărări, cu respectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) şi art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

66. Criticile din recurs subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care recurenta susţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 304/2004, sunt fondate pentru considerentele arătate în continuare.

67. Analiza condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare este circumscrisă, în speţă, abaterii disciplinare reglementate de dispoziţiile art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora:

"Art. 99. - Constituie abateri disciplinare:

t) exercitarea funcţiei cu [...] gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. Sancţiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală.

Art. 991. - [...]

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual."

68. Referitor la abaterea disciplinară constând în "exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă", în jurisprudenţa în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor s-a reţinut că această abatere presupune îndeplinirea cumulativă a următoarele condiţii: (i) în exercitarea funcţiei, magistratul să încalce norme de drept material ori procesual; (ii) încălcarea normelor să se producă din culpă. Culpa este definită unitar de legiuitor în materie atât civilă (art. 16 alin. (3) C. civ.), cât şi penală (art. 16 alin. (4) C. pen.), ca fiind atitudinea autorului faptei care fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă. Pentru abaterea disciplinară în discuţie, forma de vinovăţie impusă de lege este neglijenţa gravă (culpa lata), în sensul că şi omul cel mai puţin avizat, cu un minim de diligenţă, ar fi prevăzut rezultatul faptei sale; (iii) încălcarea normelor de drept să genereze consecinţe grave; (iv) încălcarea să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală. Pentru a se reţine existenţa unei grave neglijenţe, este necesar ca încălcarea să vizeze o normă de drept imperativă onerativă/prohibitivă ori să rezide în adoptarea unei decizii în afara oricăror norme de drept sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare (Decizia nr. 48 din 27 februarie 2017, Decizia nr. 130 din 24 aprilie 2017, Decizia nr. 173 din 5 octombrie 2020).

69. În esenţă, exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă a fost reţinută în sarcina recurentei-pârâte cu privire la modul în care a gestionat lucrările în Dosarul penal nr. x/2017 (Dosar penal asociat nr. x/2017/a1) şi în Dosarul nr. x/2017.

70. Cu privire la Dosarul penal nr. x/2017 (Dosar penal asociat nr. x/2017/a1), pârâtei i se impută faptul că, la termenul de judecată din 07.09.2017, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, însă nu a fixat prin încheierea de şedinţă un termen pentru continuarea procedurii de cameră preliminară, nefiind dispusă nicio măsuri pentru o perioadă de aproximativ 1 an şi 4 luni, cu încălcarea dispoziţiilor art. 342 şi art. 343 din C. proc. pen.

71. Faptul că dosarul a rămas în nelucrare pentru o perioadă de 1 an şi 4 luni relevă încălcarea evidentă a termenului de cel mult 60 de zile prevăzut de art. 343 din C. proc. pen. pentru durata procedurii în camera preliminară, nesocotirea normei de drept procesual fiind imputabilă pârâtei judecător, care nu a manifestat diligenţa necesară în observarea lucrărilor dosarului. Este îndeplinită şi cerinţa consecinţelor grave pe care această conduită le-a produs, întrucât soluţionarea cauzei a fost întârziată pentru o perioadă îndelungată, situaţie incompatibilă cu imperativul rezolvării în condiţii de celeritate, în general, a oricărei acuzaţii penale ce planează asupra oricărei persoane şi, în particular, cu termenul expres prevăzut de lege pentru procedura camerei preliminare.

72. Însă, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la caracterul evident, neîndoielnic şi nejustificat al conduitei imputate pârâtei. În examinarea acestei cerinţe, din analiza probatoriului administrat, se deduce că, în intervalul cuprins între 07.09.2017 (când s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale) şi 17.01.2019 (când s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate), pârâta judecător a avut convingerea că judecata cauzei a fost suspendată până la pronunţarea Curţii Constituţionale. Această împrejurare este confirmată, pe de o parte, de faptul că, în intervalul respectiv, grefierul de şedinţă a solicitat relaţii la Curtea Constituţională, situaţie consemnată în notele telefonice din 29.06.2018 şi 18.12.2018 pe care le-a la dosar. Aceeaşi concluzie poate fi decelată şi din declaraţia grefierei N. (Lucrarea Inspecţiei Judiciare nr. 19-x) conform căreia "aşteptam să vină răspunsul de la Curtea Constituţională şi chiar doamna judecător mă întreba periodic despre această situaţie de la Curtea Constituţională". Astfel, încălcarea gravă a normei procesual penale care reglementează durata procedurii de cameră preliminată este justificată de eroarea de convingere pe care a avut-o pârâta cu privire la suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

73. Faptul că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele specifice abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, nu minimalizează, sub aspectul consecinţei grave a duratei prelungirii procedurii de cameră preliminată, lipsa de diligenţă manifestată de pârâtă în gestionarea lucrărilor dosarului. În acest sens, este de aşteptat ca prezenta procedură disciplinară să o determine pe pârâta judecător să manifeste în viitor un plus de diligenţă în situaţii identice sau analoage.

74. Referitor la Dosarul nr. x/2017, recurentei i se reproşează încălcarea dispoziţiilor art. 444 alin. (2) din C. proc. civ., care prevăd soluţionarea de urgenţă a unor astfel de cereri, întrucât a soluţionat cererea de lămurire a dispozitivului într-un termen de două luni de la înregistrare, iar dosarul a fost trimis în calea de atac după încă două luni care se adaugă la cele anterioare. În ceea ce priveşte această faptă, circumscrisă elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare, Înalta Curte reţine că, în condiţiile arătate, nesocotirea normei de drept procesual referitoare la soluţionarea "de urgenţă" a cererii nu a produs consecinţe grave şi nu îmbracă forma unei culpe grave ori a unei erori macroscopice, care să justifice reţinerea săvârşirii abaterii reţinute în hotărârea atacată.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004

75. În ceea ce priveşte faptele imputate pârâtei din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, deşi soluţia instanţei disciplinare de respingere a acţiunii disciplinare în privinţa acestei abateri nu formează obiectul criticilor din recurs, Înalta Curte constată că întemeiat s-a reţinut în hotărârea atacată că nu sunt întrunite condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare sub aspectul abaterii menţionate.

76. Modul în care pârâta şi-a îndeplinit atribuţiile cu privire la practica de casare şi pregătirea profesională a judecătorilor a fost analizat în cadrul procedurii de evaluare a activităţii profesionale de către Comisia de evaluare constituită la nivelul Tribunalului Vrancea, deficienţele constatate fiind menţionate în raportul de evaluare întocmit, apreciindu-se că aspectele imputate nu prezintă cerinţele specifice necesare angajării răspunderii disciplinare.

77. În acelaşi context, se reţine că modul de îndeplinire a atribuţiilor corespunzătoare funcţiei de conducere de preşedinte al instanţei, în componenta sa referitoare la evaluarea personalului auxiliar şi conex, se circumscrie evaluării atribuţiilor manageriale, iar nu abaterii disciplinare imputate, nefiind identificate elementele specifice răspunderii disciplinare.

Individualizarea sancţiunii disciplinare

78. În procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare, se observă, în sensul considerentelor anterioare, că s-a reţinut în sarcina recurentei săvârşirea abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, care prezintă un grad sporit de gravitate în contextul în care faptele imputate s-au răsfrânt asupra activităţii instanţei afectând climatul optim de relaţionare adecvată şi profesională în cadrul colectivului.

79. La individualizarea sancţiunii, Înalta Curte are în vedere cu precădere faptul că recurenta a mai fost sancţionată anterior pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, fiindu-i aplicată sancţiunea prevăzută de art. 100 lit. b) din aceeaşi lege, ceea ce demonstrează faptul că procedura anterioară nu şi-a atins scopul de prevenire a conduitelor neconforme ulterioare.

80. În acest context, potrivit principiului aplicării graduale a sancţiunilor, se apreciază că scopul procedurii disciplinare poate fi asigurat prin aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, sancţiune considerată a fi suficient de severă încât să atingă scopul punitiv şi, în acelaşi timp, să o determine pe pârâtă să conştientizeze deficienţele ce îi sunt reproşate şi să îşi adapteze conduita la standardele specifice funcţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. 4J din 6 februarie 2020, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2019.

Casează hotărârea atacată şi, în rejudecare, admite în parte acţiunea disciplinară exercitată de reclamanta Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Panciu.

În baza art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, aplică pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Panciu, sancţiunea disciplinară constând în suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Respinge acţiunea disciplinară exercitată de reclamanta Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Panciu pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, calificată prin hotărârea recurată ca abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2021.

GGC - NN