Admissibility of appeal against final High Court revision decisions and the principle of legality of appeal routes.

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 213 din 7 octombrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2019.

Instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că prin decizia împotriva căreia a fost exercitată cererea de revizuire a fost respinsă contestaţia în anulare declarată de aceeaşi parte, care, deci, nu evocă fondul pricinii.

Împotriva deciziei nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2019, revizuentul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 din C. proc. civ.

Conform art. 493 din C. proc. civ., în cauză, s-a efectuat procedura de filtrare a recursului, întrucât procesul a fost început la 02.12.2014, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat în sensul că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, prin încheierea din camera de consiliu de la 15 februarie 2021, a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, actul fiind comunicat recurentului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea în condiţiile legii a respectivei căi de atac. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Cum decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020, ce face obiectul recursului, a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, ca instanţă de revizuire şi este definitivă, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. şi de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători", întrucât hotărârea recurată nu s-a dat asupra unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice şi nu este pronunţată de către una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult decât atât, decizia nr. 213 din 7 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ce a făcut obiectul cererii de revizuire respinse prin decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020 a aceleiaşi instanţe, atacată cu recurs, a vizat o hotărâre pronunţată în procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., hotărâre care, potrivit prevederilor legale menţionate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Rezultă, aşadar, că decizia recurată nu poate forma obiectul recursului, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţa publică din 12 aprilie 2021.