Robbery conviction upheld: appeals against robbery classification and sentence dismissed, costs imposed on defendant

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48/ P din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Neamț, inculpatul T.L. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 3 decembrie 2003, ora 13, la 2 ianuarie 2004, ora 13.

S-a luat act că partea vătămată M.A. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit în întregime.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 2 decembrie 2003, inculpatul T.L. a cunoscut-o pe partea vătămată M.A., aceasta din urmă acceptându-i invitația de a merge într-un bar împreună.

După ce s-au despărțit, partea vătămată a fost atacată de inculpat care a lovit-o, cerându-i să întrețină raporturi sexuale cu el.

Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul și-a intensificat agresivitatea, i-a rupt geaca și a lovit-o puternic cu genunchiul în abdomen.

Partea vătămată a scăpat geanta din mână, reușind să strige după ajutor, ceea ce a determinat apariția martorei I.T.

Inculpatul i-a mai aplicat victimei două lovituri cu palma peste față, după care a sustras telefonul mobil din geantă și a fugit.

Partea vătămată a suferit leziuni traumatice la nivelul feței care au necesitat 2 – 3 zile de îngrijiri medico – legale (certificat medico – legal nr. 1610 din 4 decembrie 2003 al Serviciului de medicină legală al Judecătoriei Piatra Neamț).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului de urmărire penală întocmit în cauză: proces – verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor A.L., I.T., M.M., B.C., M.G., acte medico – legale, proces – verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei decizii judecătorești au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul T.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gravitatea faptei comise.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat și aplicarea art. 81 C. pen.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 179 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

S-a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul T.L. este legală și temeinică, deposedarea victimei de bunul său făcându-se prin violență.

Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că aceasta corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se modificarea ei.

Împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul T.L.

Parchetul a criticat hotărârile judecătorești pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. și majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

S-a susținut că la aprecierea periculozității sociale a inculpatului trebuie să se aibă în vedere și săvârșirea de către acesta a tentativei de viol asupra victimei, faptă pentru care aceasta și-a retras plângerea prealabilă formulată, dar care ar fi putut conduce la consecințe mai grave în lipsa intervenției martorei I.T.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul T.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat.

Temeiul juridic al recursului în constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanța de judecată a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Din declarațiile părții vătămată M.A., coroborate cu concluziile actului medico – legal, precum și din depozițiile martorilor I.T. și M.M. rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul T.L. a lovit victima și, profitând de faptul că aceasta căzuse la pământ, i-a sustras telefonul mobil din geantă.

Acțiunea de însușire fără drept a unui bun săvârșită imediat după comiterea actelor de agresiune și violență fizică asupra victimei este specifică elementului material al infracțiunii de tâlhărie, încadrarea juridică reținută în mod corect de instanța de fond.

Chiar dacă inculpatul a agresat victima și cu scopul de a o determina la întreținerea de raporturi sexuale, împrejurarea că, profitând de situația în care a adus-o pe aceasta (căzută la pământ, înspăimântată, lovită în imposibilitate de a-i opune rezistență agresorului, i-a sustras telefonul mobil) conduce în mod indubitabil la reținerea în sarcina sa a infracțiunii de tâlhărie, în concurs real cu eventuale alte infracțiuni.

În speță, partea vătămată M.A. și-a retras plângerea prealabilă pentru tentativa la infracțiunea de viol, astfel că în mod just în sarcina inculpatului nu s-a mai reținut decât săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T.L., pentru săvârșirea acestei infracțiuni s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Instanța de judecată a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare, prevăzute de textul de lege sus-arătat.

S-a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, dar și datele și împrejurările legate de persoana inculpatului.

Astfel, s-a reținut că inculpatul o persoană tânără, fără antecedente penale, încadrată în muncă, a avut o atitudine procesuală sinceră, contribuind la stabilirea adevărului în cauză.

El a manifestat regret pentru fapta săvârșită și a luat măsuri imediate de despăgubire a victimei.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul Neamț rezultă că șansele de recuperare socială a inculpatului T.L. sunt reale, iar riscul ca acesta să mai săvârșească alte fapte penale este minim.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca necesară și suficientă pedeapsa aplicată inculpatului, neexistând temeiuri de modificare a acesteia.

Constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate.

Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 3 decembrie 2003 la 2 ianuarie 2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul T.L. împotriva deciziei penale nr. 179 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 3 decembrie 2003 la 2 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2004.