Criminal revision based on witness perjury: failure to examine merits of revision request
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, quashed the lower court’s decisions dismissing the request as inadmissible, and remanded the case to the First Instance Court for a substantive review, effectively ruling in favor of the convicted petitioner who sought to overturn a final criminal sentence. The dispute concerned a petition for the revision of a definitive criminal judgment, where the petitioner alleged that two witnesses who provided testimony decisive for his conviction had committed the crime of perjury after the judgment became final. The appellate court had previously dismissed the request, arguing that no new facts or circumstances relevant to establishing guilt had emerged; however, the supreme court determined that the lower courts erred by dismissing the petition as inadmissible without examining the merits of the specific statutory ground invoked. The decisive legal basis is Article 294 lit. b) of the Code of Criminal Procedure, which permits revision when a witness commits perjury in the case subject to revision, interpreted alongside the principle that a failure to examine the merits of a valid revision ground constitutes a ground for quashing under Article 3959(9) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 394 lit. b) C. proc. pen, art. 294 lit. b) C. proc. pen, art. 3959 pct. 9 C. proc. pen; Criminal revision based on witness perjury: failure to examine merits of revision request: Potrivit art. 294 lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a II-a penală, înregistrată sub nr. 2214 din 5 mai 2003, condamnatul D.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 612 din 4 octombrie 2001, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 4180/2000, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3950 din 24 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.
În motivarea cererii, petentul arată că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a formulat plângere împotriva martorelor F.M. și F.E., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Petentul invocă dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., precizând că aceste mărturii care au fost determinante în adoptarea hotărârii instanței de fond, constituie fapte noi ce nu au fost cunoscute de vreo instanță la soluționarea cauzei.
Procedând la judecarea cauzei, instanța astfel sesizată a pronunțat sentința penală nr. 1051 din 2 septembrie 2004 prin care a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În considerentele sentinței se arată că motivul invocat nu se încadrează în prevederile art. 394 lit. b) C. proc. pen., nefiind vorba de nici o faptă sau împrejurare nouă, relevantă sub aspectul stabilirii vinovăției petentului.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 720 din 7 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, motivând că nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de textele de lege evocate, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de revizuire.
Instanța de apel mai arată că din cuprinsul cererii și actele de cercetare efectuate de procuror nu rezultă că cele două martore au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă și nici că declarațiile necorespunzătoare adevărului au constituit temei de condamnare a inculpatului.
Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul revizuient a declarat recurs, susținând că respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, este greșită.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 294 lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Deși în cuprinsul cererii de revizuire formulată de petiționar s-a invocat acest temei de drept, susținându-se că după adoptarea hotărârii de condamnare s-a descoperit faptul că două dintre martorele audiate în cursul procesului au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, prima instanță a respins cererea respectivă, ca inadmisibilă, fără a examina cauza pe fond.
Cum această încălcare, care constituie motivul de casare prevăzut de art. 3959 pct. 9 C. proc. pen., nu a fost remarcată de către instanța de apel, recursul formulat de condamnatul D.V. fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile pronunțate și a se trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuientul D.V. împotriva deciziei penale nr. 720 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 612 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.