Unlawfulness of 25% financial correction for contract extension not constituting substantial modification

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul CONSILIUL JUDEŢEAN BRAŞOV, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE (MCSI - OIPSI), a solicitat anularea Notificării nr. x/28.09.2016, emisă de MCSI - OIPSI cu privire la menţinerea corecţiei financiare de 25% aplicată prin Notificarea OIPSI nr. 3137/30.03.2016 la valoarea Contractului de achiziţie nr. x/20.01.2015 şi, în consecinţă, anularea Notificării OIPSI nr. 3137/30.03.2016.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2848 din 5 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov în contradictoriu cu pârâta Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, a anulat Notificarea nr. x/28.09.2016 referitoare la menţinerea corecţiei aplicată prin Notificarea nr. x/30.03.2016, a anulat Notificarea nr. x/30.03.2016 şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2848 din 5 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov ca neîntemeiată.

În esenţă, criticile recurentului vizează următoarele aspecte.

În opinia recurentului, potenţialii ofertanţi care ar fi putut participa la licitaţie au fost descurajaţi de termenul nerealist prevăzut în documentaţia de atribuire.

Susţine recurentul că, potenţialii ofertanţi care ar fi putut participa la licitaţie au fost descurajaţi de termenul nerealist prevăzut în documentaţia de atribuire, acesta fiind de fapt principalul motiv pentru care se impune aplicarea corecţiei pentru descurajarea concurenţei.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, în opinia recurentului, este evidentă incidenţa pct. 3 Implementarea proiectului - Modificarea substanţială a contractului din Partea 1A a HG nr. 5192014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

În continuare recurentul susţine că este lipsit de relevanţă faptul că durta contractului nu se numără printre criteriile de atribuire ale procedurii de achiziţie, instanţa de fond ignorând argumentele recurentului.

O altă critică adusă sentinţei recurate se referă la faptul că instanţa de fond a făcut dovada faptului că nu a înţeles natura juridică a corecţiei financiare aplicate.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

O primă critică adusă sentinţei recurate se referă la faptul că potenţialii ofertanţi care ar fi putut participa la licitaţie au fost descurajaţi de termenul nerealist prevăzut în documentaţia de atribuire.

Această critică este neîntemeiată. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că în speţă nu s-a produs o încălcare a principiului transparenţei şi al tratamentului legal. Posibilitatea de prelungire a duratei de execuţie a Contractului de achiziţie a fost prevăzută în modelul de contract publicat în cadrul documentaţiei de atribuire din SEAP.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că toţi operatorii economici interesaţi au avut cunoştinţă de la momentul publicării documentaţiei de atribuire despre posibilitatea şi condiţiile de prelungire a duratei de execuţie a contractului.

Prin urmare, împrejurarea că la procedura de achiziţie au participat doar doi ofertanţi nu poate avea semnificaţia confirmării unei presupuse îngrădiri a concurenţei, această susţinere a recurentului neavând suport legal.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că este evidentă incidenţa pct. 3 Implementarea proiectului - Modificarea substanţială a contractului din Partea 1A a H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, acestea sunt neîntemeiate.

Prelungirea duratei de execuţie a contractului de achiziţie nu a constituit o abatere de la prevederile legislaţiei achiziţiilor publice în raport cu dispoziţiile H.G. nr. 519/2014 şi cu prevederile documentaţiei de atribuire.

Prelungirea termenelor de execuţie a rezultat din aplicarea clauzelor contractuale, nu a reprezentat o modificare a contractului iniţial, ci doar aplicarea prevederilor acestuia şi nu schimbă caracterul general al contractului, întrucât nu constituie o modificare substanţială, nu extinde obiectul contractului, nu modifică echilibrul economic în favoarea contractantului şi nu introduce modificări care ar fi permis atribuirea contractului unui alt ofertant decât cel care a fost selectat iniţial.

Prin sentinţa recurată s-a reţinut în mod judicios că prelungirea duratei de execuţie a contractului de achiziţie respectă întrutotul aceste clauze, fiind o măsură care s-a impus din motive obiective. Prelungirea termenului de execuţie a contractului nu a avut nicio implicaţie asupra preţului contractului.

Prin urmare, nu se poate reţine că prelungirea duratei de execuţie a contractului de achiziţie a constituit o abatere de la prevederile legislaţiei achiziţiilor publice, în raport cu dispoziţiile H.G. nr. 519/2014, astfel încât sentinţa recurată este legală şi temeinică.

Mai mult decât atât, prelungirea duratei de execuţie a contractului de achiziţie nu a afectat modul de evaluare a ofertelor depuse în cadrul procedurii de achiziţie.

În acest context, nu se pot reţine susţinerile recurentului că instanţa de fond a dat o relevanţă nejustificată unui aspect pe care însuşi recurentul l-a calificat în mod eronat drept abatere de la legislaţia achiziţiilor publice şi în temeiul căruia a aplicat intimatului-reclamant o corecţie financiară nelegală.

Corect s-a observat că în Notificarea OIPSI nr. 3137/30.03.2016 s-a reţinut în mod eronat că actele adiţionale conţin clauze care afectează evaluarea ofertelor din perspectiva factorilor de evaluare, având în vedere că termenul de execuţie a contractului nu a fost un factor de evaluare a ofertelor, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006. Având în vedere că în cadrul procedurii de atribuire a contractului nr. x/20.01.2015 criteriul de atribuire a fost preţul cel mai scăzut, documentaţia de atribuire nu putea cuprinde factori de evaluare.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului conform cărora instanţa de fond face dovada faptului că nu a înţeles natura juridică a corecţiei financiare aplicate, sunt lipsite de relevanţă.

Prin soluţia pronunţată, instanţa de fond a reţinut corect că situaţia juridică a contractului de achiziţie nu poate fi separată de situaţia juridică a contractului de finanţare, că actele adiţionale prin care s-a prelungit perioada de implementare a Proiectului din contractul de finanţare sunt menţionate în preambulul actelor adiţionale de prelungire a duratei de execuţie a contractului de achiziţie. Prelungirea duratei de execuţie a contractului de achiziţie s-a realizat atât prin aplicarea clauzelor contractuale referitoare la acest aspect, cât şi cu respectarea clauzelor contractului de finanţare şi ale actelor adiţionale la acestea.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va respinge recursul formulat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, ca nefondat.

Având în vedere că prin soluţia preconizată a se da recursului se face dovada culpei procesuale a pârâtului, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligat să plătească reclamantului suma de 4.014,26 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva sentinţei nr. 2848 din 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 4.014,26 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.