Jurisdiction for contraventional complaint by judge-plaintiff under Art. 127(1) CPC overriding territorial rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, la data de 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2020, petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/05.11.2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Piatra-Neamţ, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1894 din 17 iulie 2020, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând că, prin raportare la calitatea petentului de judecător în cadrul instanţei superioare în grad faţă de Judecătoria Piatra-Neamţ, anume în cadrul Tribunalului Neamţ, sunt aplicabile dispoziţile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie un caz un caz de competenţă teritorială exclusivă a instanţei de judecată.

Instanţa de declinare a menţionat în considerentele sale că plângerea contravenţională a fost repartizată spre soluţionare acestui complet, compus din judecător stagiar, care nu a cunoscut între termenul de judecată din data de 22 mai 2020 şi până la termenul din data de 3 iulie 2020 calitatea petentului de judecător în cadrul Tribunalului Neamţ.

Totodată, a apreciat că acest complet poate fi imparţial în soluţionarea cauzei, însă, pentru a garanta publicului o lipsă reală a părtinirii, se impune a se face aplicarea dispoziţiilor naţionale referitoare la invocarea şi soluţionarea excepţiei de necompetenţă (facultativă) - chiar în această etapă procesuală -, dispoziţii care au ca scop remedierea unor situaţii în care ar fi pusă la îndoilă imparţialitatea instanţei de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, la data de 24.09.2020, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 10187 din 18 noiembrie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii - plângere contravenţională -, sunt incidente prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia (fapta contravenţională a fost săvârşită pe raza municipiului Piatra-Neamţ, localitate aflată în jurisdicţia Judecătoriei Piatra-Neamţ) şi de la care nu se poate deroga, dispoziţia legală menţionată constituind o normă atributivă de competenţă teritorială absolută, de ordine publică, în accepţiunea prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Cu toate că Judecătoria Piatra-Neamţ s-a declarat deja competentă să soluţioneze litigiul, prin încheierea interlocutorie din 10 februarie 2020, a încălcat caracterul interlocutoriu al acestei încheieri, invocând excepţia necompetenţei teritoriale la termenul din data de 3 iulie 2020.

De asemenea, Judecătoria Piatra-Neamţ nu a respectat dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepţia necompetenţei la al treilea termen de judecată, după administrarea unor probe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenţionale - 19.11.2019, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Textul de lege reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă aceasta este instanţa inferioară celei la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Aceste dispoziţii au caracter special, derogatoriu şi se aplică cu prioritate în domeniul competenţei teritoriale atunci când reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute în textul de lege enunţat.

Aşadar, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător de la o instanţă, nu trebuie să ne raportăm la dispoziţiile de drept comun, ci la dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, petentul A., judecător în cadrul Tribunalului Neamţ, a ales să învestească Judecătoria Piatra-Neamţ cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/05.11.2019, emis de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ.

Judecătoria Piatra-Neamţ a reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de calitatea petentului de judecător la instanţa superioară celei pe care a învestit-o şi căreia i-ar fi revenit, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, competenţa materială de a judeca plângerea contravenţională formulată de petent, în raport cu locul săvârşirii faptei.

Astfel, având în vedere limitele impuse în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Piatra-Neamţ a dispus în mod corect declinarea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Iaşi, deoarece această instanţă se află în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi care se învecinează cu Curtea de Apel Bacău în a cărei circumscripţie se află instanţa în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea petentul.

Cât priveşte invocarea art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, ca temei al declinării cauzei de la Judecătoria Iaşi la Judecătoria Piatra-Neamţ, Înalta Curte reţine că este adevărat că aceste dispoziţii instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă, însă, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală a competenţei teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competenţa teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din raţiuni ce privesc asigurarea imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze cauza, raţiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Împrejurarea că Judecătoria Piatra-Neamţ s-a declarat deja competentă să soluţioneze litigiul, prin încheierea interlocutorie din 10 februarie 2020, nu înlătură de la aplicare prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. Raţiunea acestui text legal constă în asigurarea unei proceduri echitabile, în sensul că la judecarea unei pricini în care un judecător are calitate de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanţiile de imparţialitate ce trebuie să însoţească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparenţă de soluţionare părtinitoare a cauzei.

În fine, deşi este adevărată susţinerea celei de a doua instanţe aflate în conflict, că Judecătoria Piatra-Neamţ nu a respectat dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepţia necompetenţei abia la al treilea termen de judecată, Înalta Curte constată că nici aceste argumente nu sunt apte să înlăture de la aplicare prederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât regulatorul de competenţă nu îşi propune sancţionarea judecătorului cauzei, ci să stabilească instanţa competentă în raport de obiectul litigiului şi de dispoziţiile legale incidente.

Cu toate că acest articol poartă denumirea marginală "competenţa facultativă", în realitate, dispoziţiile acestui articol sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".

Totodată, prin reglementarea acestui articol, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., pe intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ şi pe intervenientul B., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.