Tax Authority's Appeal Rejected: Execution of Precautionary Seizure Stayed Until Final Ruling
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) dismissed as unfounded the tax authority's appeal and upheld the first-instance judgment (Târgu Mureș Court of Appeal, no. 139/27 Aug 2018), which had stayed execution of the tax authority's decision imposing precautionary measures (security seizure on movable assets and preventive garnishment of bank accounts) until a final ruling on the company's annulment action. The dispute concerned the company's challenge to the precautionary measure decision issued after a fiscal inspection estimated additional tax liabilities of RON 5,951,000 arising from per-diem payments to employees posted abroad, which it argued inflated the wage fund and reflected inadequate fiscal conduct. Applying Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004 on administrative litigation—requiring cumulative proof of a well-justified case (serious doubt as to the act's legality) and imminent damage—the Court held that the ground instance correctly found a well-justified case, because the tax authority failed to demonstrate the concrete risk of the debtor dissipating assets as required by Article 213(2) of Law No. 207/2015 (Fiscal Procedure Code), and that imminent damage was established since freezing the company's accounts would disrupt its contractual relations and business activity; the Court also noted that the annulment judgment on the merits, although not final, reinforced the appearance of illegality. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004; Tax Authority's Appeal Rejected: Execution of Precautionary Seizure Stayed Until Final Ruling: 139/27 Aug 2018), which had stayed execution of the tax authority's decision imposing precautionary measures (security seizure on movable assets and preventive garnishment of bank accounts) until a final ruling on the company's annulment action. The dispute concerned the company's challenge to the precautionary measure decision issued after a fiscal inspection estimated additional tax liabilities of RON 5,951,000 arising from per-diem payments to employees posted abroad, which it argued inflated the wage fund and reflected inadequate fiscal conduct. Applying Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004 on administrative litigation—requiring cumulative proof of a well-justified case (serious doubt as to the act's legality) and imminent damage—the Court held that the ground instance correctly found a well-justified case, because the tax authority failed to demonstrate the concrete risk of the debtor dissipating assets as required by Article 213(2) of Law No. 207/2015 (Fiscal Procedure Code), and that imminent damage was established since freezing the company's accounts would disrupt its contractual relations and business activity; the Court also noted that the annulment judgment on the merits, although not final, reinforced the appearance of illegality. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for appeal invoked by the appellant; the court found it unfounded and dismissed the appeal.
Procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 02.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brasov - A.J.F.P. Mureş anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018, emisă de pârâtă, precum şi suspendarea executării actului administrativ contestat, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 139 din 27 august 2018 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Mureş şi a dispus suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018 până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarant recurs pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, autoritatea pârâtă a arătat că hotărârea primei instanţe este rezultatul unei interpretări eronate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar judecătorul fondului a apreciat, în mod nelegal, că în raport de motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018, neindicarea pericolului la care se referă art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, decât prin raportare la aspect intrinseci faptelor controlate este de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Astfel, în opinia recurentei, actul este motivat, cu indicarea temeiurilor de fapt şi de drept constatate cu ocazia efectuării inspecţiei fiscale, a sumelor estimate a fi stabilite în sarcina contribuabilului, dar şi a conduitei culpabile a acestuia.
În cauză nu era îndreplinită nici condiţia pagubei iminente, întrucât reclamanta nu a probat prejudicial viitor şi previzibil, iar instanţa nu a indicat în concret dificultăţile reale cu care s-ar confrunta societatea în cazul executării actului administrativ.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Brasov - A.J.F.P. Mureş.
Prin acest act administrativ autoritatea pârâtă a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile proprietatea reclamantei, precum şi poprirea asiguratorie asupra disponibilităţilor băneşti ale reclamantei şi ale debitorilor săi, pentru sumele estimate la plată în cuantum total de 5.951.000 RON, generate de faptul că în perioada iulie 2015 - iunie 2018, reclamanta a efectuat plăţi către angajaţii trimişi la muncă în străinătate, cu titlu de diurnă, ceea ce presupune majorarea fondului de salarii şi evidenţiază un comportament fiscal neadecvat al contribuabilului.
Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din acelaşi act normativ şi prin acţiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.
Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, existenţa cazului bine justificat aşa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă definită de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul identificării împrejurărilor calificate de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 drept cazuri bine justificate. În speţă, s-a reţinut, în mod corect, o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv lipsa unei motivări clare şi complete a acestuia, în contextul în care pârâta trebuia să dovedească existenţa reală şi concretă a pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi asucndă sau să îşi risipească patrimoniul.
Se constată, totodată, că prin sentinţa nr. 143/12.09.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brasov - A.J.F.P. Mureş şi a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/27.07.2018 emisă de pârâtă. Această soluţie, deşi nu este definitivă, întăreşte ideea existenţei unor indicii de nelegalitate a actului a cărei suspendare a executării se solicită şi constituie un argument în sensul existenţei cazului bine justificat.
Contrar susţinerilor recurentei, în cauză este îndeplinită şi condiţia referitoare la paguba iminentă, instanţa de fond apreciind, în mod corect, că indisponibilizarea conturilor bancare ale reclamantei determină consecinţe vătămătoare imediate, periclitând derularea raporturilor contractuale, credibilitatea acesteia faţă de partenerii contractuali şi, implicit, chiar realizarea obiectului de activitate.
Întrucât această consecinţă este cauzată de un act în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa de către instanţa învestită cu acţiunea în anulare, prejudiciul nu mai are caracter prezumat, iar condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente este îndeplinită.
În aceste condiţii, motivul de recurs ce vizează interpretarea eronată a dispoziţiilor legale în materie şi neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ este nefondat, în cauză nefiind incident cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa instanţei de fond nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei nr. 139 din 27 august 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.