Inadmissibility of appeal against final tolerance refusal judgment under migration law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.10.2020, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrari, a formulat cerere de tolerare, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună: acordarea dreptului la tolerare conform art. 101 alin. (12) din O.U.G. nr. 194/2002.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1095 din 05 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prematurităţii cererii şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRARI, ca fiind prematur introdusă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1096 din 05 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că nu prezintă un pericol public pentru ţara noastră şi că are familia în România şi are domiciliul comun cu soţia sa încă din data de 29 ianuarie 2009 când s-a căsătorit cu aceasta.

Totodată susţine că nu i s-a comunicat decizia de returnare către Inspectoratul General pentru Imigrări şi că în conformitate cu legea europeană Inspectoratul General pentru Imigrări trebuia să respecte autoritatea de lucru judecat, prin decizia nr. 151/2018 a Curţii de Apel Cluj.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca ca inadmisibil.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Instanţa de recurs constată că reclamantul A. a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat acordarea dreptului la tolerare în temeiul art. 101 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 194/2002.

Această cerere a fost soluţionată în de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal care, prin sentinţa civilă nr. 1095 a respins-o ca prematur introdusă.

În conformitate cu prevederile art. 1061 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, acesta fiind actul normativ în temeiul căruia s-a formulat plângerea în faţa Curţii de Apel Bucureşti: "Neacordarea tolerării de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 30 de zile, hotărârea instanţei fiind definitivă."

Aşadar, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este o sentinţă definitivă ce nu poate fi atacată cu cale de atac, considerente pentru care recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constatând că reclamantul a formulat o cerere de recurs împotriva unei sentinţe definitive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1095/2020 din 5 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2021.