AFIR appeal inadmissible and MADR appeal dismissed; project eligibility for young farmer support upheld

Asupra cererilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 octombrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2016, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva actelor administrative, raport contestaţii prin care proiectul reclamantei care a fost declarat neeligibil, cât şi împotriva Notificărilor nr. x/08.06.2016 şi nr. y/15.07.2016, prin care s-a comunicat neeligibilitatea proiectului depus de reclamantă, solicitând instanţei anularea actelor administrative contestate şi obligarea intimatelor la declararea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. ca şef de exploataţie agricolă în Judeţul Gorj" ca fiind eligibil.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 120/2017 din 21 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile; A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R. şi a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.. Au fost anulate Notificările nr. x/08.06.2016 şi nr. y/15.07.2016, precum şi, în parte, raportul asupra contestaţiilor aferent licitaţiei de proiecte 061/0015, etapa 6 faza a II-a, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa de timbru.

1.3. Cererile de exercitare a căii de atac formulate

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat apel Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi recurs Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

Prin cererea de apel Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat admiterea apelului şi rejudecarea cauzei pe fond, cu consecinţa admiterii în principal a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MADR, iar pe fond respingerea acţiunii în totalitate, ca neîntemeiată.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Ghidul solicitantului aferent măsurii 061, fiind ignorat probatoriul administrat în cauză, cât şi situaţia de fapt a cauzei.

Motivul de casare se referă la faptul că instanţa de fond deşi a reţinut că potrivit Ghidului solicitantului aferent submăsurii 6.1. este necesară dovedirea dreptului real sau de creanţă asupra terenului şi/sau asupra construcţiei aferente terenului, în contradicţie cu normele care reglementează acordarea finanţării nerambursabile în cadrul PNDR 2014-2012, instanţa de fond apreciază că pentru platformă nu este necesară existenţa niciunui document doveditor al unui drept de construire/amenajare/dimensionare sau autorizare a platformei propusă prin planul de afaceri.

De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a reţinut că în cuprinsul planului de afaceri depus de solicitant nu sunt menţionate normele specifice de amenajare/dimensionare a platformei, nu este indicat amplasamentul platformei de gunoi existente, nu s-a depus autorizaţia acesteia de construire şi nici nu sunt prevăzute acţiuni menite să adapteze platforma existentă astfel încât aceasta să corespundă codului de bune practici agricole din punct de vedere al cerinţelor de mediu.

Recurenta a arătat că atâta timp cât platforma pentru gestionarea gunoiului de grajd nu a putut fi identificată în documentele ataşate cererii de finanţare, intimata-reclamantă avea obligaţia să facă dovada deţinerii unui drept de construire/amenajare/dimensionare sau autorizare a platformei propusă prin planul de afaceri.

Având în vedere că intimata-reclamantă nu deţine un drept real principal asupra unui teren, ci doar un drept de creanţă dobândit prin locaţiune, fiind depus în acest sens un contract de arendă şi întrucât trebuia făcută dovada amenajării platformei în vederea gestionării gunoiului de grajd conform normelor de mediu, recurenta a apreciat că în mod legal s-a considerat că nu este îndeplinit criteriul de eligibilitate EG 6.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie împotriva actelor administrative emise de AFIR şi MADR, raport contestaţii prin care proiectul reclamantei care a fost declarat neeligibil, cât şi împotriva Notificărilor nr. x/08.06.2016 şi nr. y/15.07.2016, prin care s-a comunicat neeligibilitatea proiectului depus de reclamantă, solicitând instanţei anularea actelor administrative contestate şi obligarea intimatelor la declararea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. ca şef de exploataţie agricolă în Judeţul Gorj" ca fiind eligibil.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., au fost anulate Notificările nr. x/08.06.2016 şi nr. y/15.07.2016, precum şi, în parte, raportul asupra contestaţiilor aferent licitaţiei de proiecte 061/0015, etapa 6 faza a II-a, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta AFIR, instanţa de fond a constatat că aceasta susţine în esenţă două motive de inadmisibilitate: lipsa procedurii prealabile în ceea ce priveşte raportul contestaţiilor şi solicitarea reclamantei de anulare în totalitate a acestui act, deşi vizează şi alţi contestatari.

Asupra primului motiv, curtea de apel a constatat că la data de 13.06.2016 reclamanta a formulat contestaţia înregistrată sub nr. x la pârâta AFIR, aceasta comunicându-i prin notificarea x/15.07.2016 modul de soluţionare a contestaţiei, în sensul respingerii acesteia.

Prin urmare, apărarea pârâtei în sensul nerespectării prevederilor art. 7 din Legea 554/20004 este neîntemeiată, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că reclamanta s-a adresat cu plângere prealabilă instituţiei pârâte.

Referitor la faptul că se solicită prin cererea de chemare în judecată anularea în totalitate a raportului contestaţiilor, acesta nu este un motiv de inadmisibilitate al cererii, ci are consecinţe asupra soluţiei pe care instanţa o pronunţă în cauză (admiterea în totalitate sau în parte a cererii).

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MADR, instanţa de fond a constatat că raportul de contestaţii aferent proiectelor depuse în cadrul submăsurii 6.1, sesiunea 01/2015, etapa 6, a fost întocmit ca urmare a soluţionării contestaţiilor de către Comisia de Contestaţii din cadrul MADR în conformitate cu prevederile Ordinului 763/2015 emis de Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, iar potrivit art. 1.2 din cadrul Ordinului, comisia de contestaţii reprezintă structură administrativă constituită la nivelul MADR.

Prin urmare, pârâtul MADR are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de prevederile art. 1 pct. 2 din Ordinul 763/2015.

În continuare, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a depus la Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Gorj, cererea de finanţare cu titlul Instalarea tânărului fermier A. ca şef de exploataţie agricolă în jud. Gorj, înregistrată la data de 29.09.2015. Împreună cu aceasta a depus şi actele necesare aprobării cererii formulate, între care planul de afaceri şi contractul de arendă înregistrat sub nr. x/28.09.2015 la Consiliul Local Băleşti, care a primit dată certă la BNP B., potrivit încheierii de dată certă 542/28.09.2015.

În urma evaluării proiectului depus de către reclamantă, s-a stabilit prin raportul de selecţie lunar din data de 29.12.2015, neeligibilitatea proiectului reclamantei, pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate EG2 şi EG3, astfel cum rezultă din notificarea x/30.12.2015 .

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva raportului de selecţie lunar, înregistrată sub nr. x/08.01.2016, iar prin notificarea x/08.06.2016 s-a comunicat reclamantei faptul că s-au admis criteriile de eligibilitate EG2 si EG3, însă criteriul de eligibilitate EG 6 este neîndeplinit întrucât reclamanta nu deţine un drept real principal ori drept de creanţă asupra terenului necesar construirii platformei pentru gestionarea gunoiului de grajd.

Împotriva acestei notificări şi a raportului de contestaţii din data de 03.06.2016 reclamanta a formulat contestaţie înregistrată sub nr. x/13.06.2016. În privinţa acestei contestaţii, reclamanta a primit notificarea x/15.07.2016, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că proiectul a fost declarat neeligibil, pentru neîndeplinirea criteriului de eligibilitate EG6, întrucât, urmare a analizării planului de afaceri şi a documentelor anexate cererii de finanţare, în planul de afaceri nu sunt menţionate normele specifice de amenajare/dimensionare, nici amplasamentul platformei de gunoi existente, si nici autorizaţia acesteia. S-a mai reţinut că nu sunt prevăzute acţiuni menite să adapteze platforma existenţă astfel încât aceasta să corespundă codului de bune practici agricole, din punct de vedere al cerinţelor de mediu. De asemenea, s-a menţionat că nu deţine teren în proprietatea exploataţiei/fermierului şi care să fie liber de sarcini, iar în planul de afaceri nu sunt cuprinse costuri necesare realizării platformei.

Potrivit cap. 4 din Ghidul solicitantului submăsura 6.1-Sprijin pentru instalarea tinerior fermieri, sesiunea 1-2015, documentele solicitate pentru dovedirea dreptului de proprietate/folosinţă pentru exploataţia agricolă sunt următoarele: pentru terenul agricol-documente care atestă dreptul de proprietate asupra terenului agricol conform legislaţiei în vigoare şi/sau tabel centralizator emis de Primărie, cu suprafeţele luate în arendă, pe categorii de folosinţă; pentru clădiri-actul de proprietate, alte documente care demonstrează dreptul de folosinţă asupra clădirii-contract de arendă/concesiune, valabile cel puţin 10 ani de la data semnării contractului de finanţare. Se menţionează faptul că în cazul realizării de lucrări asupra clădirilor, documentele de proprietate sunt obligatorii.

În dovedirea îndeplinirii acestei condiţii, reclamanta a depus la dosar contractul de arendare din data de 28.09.2015 încheiat pe o durată de 10 ani privind suprafaţa de 5338 mp teren şi grajdul în suprafaţă de 1102 mp, imobile situate în sat Tălpăşeşti, jud. Gorj.

Argumentele prezentate de către AFIR pentru neîndeplinirea criteriului de eligibilitate EG6 sunt contradictorii: în notificarea 16010 se menţionează lipsa unui drept real principal sau de creanţă asupra terenului necesar construirii platformei, iar în notificarea 19794 se menţionează lipsa dreptului de proprietate asupra terenului destinat construcţiei, nemenţionarea în planul de afaceri a unor costuri necesare realizării platformei, a unor acţiuni de natură a adapta platforma existentă.

Ori, după cum rezultă din Ghidul solicitantului, actul de proprietate este necesar în situaţia realizării unor lucrări asupra clădirilor, situaţie care nu se regăseşte în speţă, fiind vorba despre o platformă existentă pe terenul luat în arendă, iar pe de altă parte din Ghid rezultă că un asemenea înscris este necesar pentru situaţia mai sus expusă, în ceea ce priveşte clădirea, iar nu terenul aferent.

Reclamanta a depus împreună cu cererea de finanţare contractul de arendă care face dovada dreptului de folosinţă asupra terenul precum şi asupra construcţiilor aferente acestuia.

În planul de afaceri anexat cererii, reclamanta a făcut menţiunea deţinerii unei platforme de gunoi suficiente pentru depozitarea întregii cantităţi de gunoi de grajd, fiind descrise de asemenea norme specifice de amenajare/dimensionare a platformei existente. Existenţa acestei platforme este confirmată chiar de către pârâtă, în urma vizitei în teren, susţinând însă că nu sunt menţionate în planul de afaceri norme specifice de amenajare, amplasamentul platformei existente sau autorizaţia acesteia.

Curtea de apel a constatat că în planul de afaceri, contrar susţinerii pârâtei, sunt menţionate norme de amenajare, susţinându-se faptul că platforma existentă este suficientă depozitării gunoiului. În măsura în care s-ar fi constatat că aceasta nu corespunde condului de bune practici agricole din punct de vedere al cerinţelor de mediu, pârâta ar fi trebui să detalieze concluzia formată. Mai mult, în Ghidul Solicitantului, cap. 2, pct. 2.2-cerinţe minime obligatorii pentru acordarea sprijinului, este menţionat faptul că, în cazul în care exploataţia agricolă vizează creşterea animalelor, planul de afaceri va prevede în mod obligatoriu amenajări de gestionare a gunoiului de grajd, conform normelor de mediu, însă cerinţa va fi verificată la momentul finalizării implementării planului de afaceri prin prezentarea notei de constatare privind condiţiile de mediu, emisă de către Garda Naţională de Mediu. Prin urmare, nerespectarea cerinţelor de mediu se putea constata potrivit Ghidului Solicitantului, la momentul finalizării implementării planului de afaceri, potrivit celor mai sus descrise.

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii apelului formulat de MADR, Înalta Curte reţine că această cale de atac este diferită de cea prevăzută de lege şi indicată în mod corect în dispozitivul sentinţei atacate (potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu recurs). Ca urmare, în speţă sunt incidente prevederile art. 457 alin. (1) şi (4) din noul C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de ICCJ; prin decizia nr. 19/2016, instanţa supremă a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, iar în ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

În speţă, calea de atac declarată de MADR nu poate fi calificată recurs prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 noul C. proc. civ., dat fiind că, astfel cum rezultă din conţinutul acesteia, MADR nu a intenţionat să declare recurs - nu este menţionat vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ. şi se afirmă explicit (pag. 6 din cerere) că soluţia pronunţată este atacată şi pentru netemeinicie. Or, este de esenţa căii de atac a recursului că aceasta nu poate fi exercitată decât pentru motive de nelegalitate (art. 483 alin. (3), art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ.).

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de MADR.

Examinând pe fond sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată este legală în raport cu criticile expuse prin cererea de recurs.

Nu sunt întemeiate criticile recurentei AFIR prin care se susţine că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material "privind respectarea clauzelor contractuale asumate (inclusiv planul de afaceri)".

Înalta Curte are în vedere că probele administrate în cauză nu confirmă aserţiunea autorităţii recurente potrivit căreia proiectul reclamantei nu îndeplineşte criteriul de eligibilitate EG6 - acest criteriu impune ca, în cazul unei exploataţii agricole care vizează creşterea animalelor, planul de afaceri să prevadă în mod obligatoriu amenajări de gestionare a gunoiului de grajd, conform normelor de mediu. Or, din verificarea planului de afaceri depus în dosarul primei instanţe rezultă că în acesta sunt menţionate principiile de amplasare a platformei de gunoi, normele specifice de amenajare/dimensionare a acestora, precum şi împrejurarea că solicitantul deţine deja propria platformă de gunoi, suficientă pentru depozitarea întregii cantităţi de gunoi de grajd. Aceasta înseamnă că este îndeplinită cerinţa formală impusă de criteriul de eligibilitate sus menţionat.

Totodată, Înalta Curte reţine că, după cum în mod corect a arătat şi instanţa de fond, Ghidul solicitantului pentru submăsura 6.1 prevede în mod expres la cap. 2.2 că îndeplinirea cerinţei referitoare la existenţa amenajărilor de gestionare a gunoiului de grajd conform normelor de mediu va fi verificată la momentul finalizării implementării planului de afaceri.

Ca urmare, în mod evident, nu există niciun temei legal pentru refuzul de acordare a finanţării prevăzute de submăsura 6.1 unui proiect, pentru motivele menţionate de autoritatea pârâtă, precum neidentificarea/neindicarea amplasamentului platformei de gunoi, nedepunerea autorizaţiei de construire etc. Aceasta, cu atâta mai mult cu cât, chiar autoritatea pârâtă arată că la vizita pe teren a fost identificată o platformă pentru gestionarea gunoiului de grajd. În măsura în care solicitantul îndeplineşte celelalte criterii de eligibilitate, acesta are dreptul la acordarea finanţării şi numai dacă, ulterior implementării proiectului, se constată gestionarea necorespunzătoare a gunoiului de grajd, autoritatea competentă are posibilitatea recuperării finanţării.

Cât priveşte susţinerile recurentei potrivit cărora intimata-reclamantă ar fi avut obligaţia să facă dovada unui drept real asupra terenului destinat platformei pentru gestionarea gunoiului de grajd, Înalta Curte reţine că, în raport cu cele mai sus arătate, aceasta din urmă are posibilitatea de a obţine un drept real principal asupra terenului pe care va fi amplasată platforma de gunoi pe tot parcursul implementării planului de afaceri.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi ca nefondat recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 120/2017 din 21 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2020.