Agency's incompatibility finding annulled; individual enterprise not a "company" under conflict-of-interest law.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, la data de 20.11.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/24.10.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 103 din 21 martie 2019, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/24.10.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

III Recursul formulat de pârâtă

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., admiterea recursului, în rejudecare modificarea în tot a sentinţei, respingerea pe fond a contestaţiei şi menţinerea ca temeinic a Raportului de evaluare nr. x/24.10.2018.

4. În motivarea recursului, a invocat încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit intimatul, generată de faptul că, în perioada exercitării mandatului 2012 - 2016, B. (societate în cadrul căreia fiica sa deţine calitatea de titular întreprindere individuală) a încheiat cu Primăria comunei Pojejena cinci contracte de prestări servicii în valoare de 94.300 RON.

5. Instanţa de fond interpretează în mod formal sau literal şi nu sistematic şi teleologic. Chiar dacă enumerarea cuprinsă în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare nu include, în mod expres, întreprinderile individuale, norma juridică trebuie interpretată teleologic, ţinând seama că scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 176/2010 a fost acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcţii ori demnităţi să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic şi străină de realizarea interesului public (în acest sens Decizia nr. 4554/28.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

6. Textul legal precizat trebuie interpretat în sensul că norma descurajează orice tip de activitate comercială/economică desfăşurată de către consilierii locali şi consilierii judeţeni, şi, raportat la alin. (2), şi activităţile comerciale/economice desfăşurate de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local care deţin funcţiile sau calităţile enumerate de textul de lege, şi care au ca parteneri autorităţile unităţilor administrativ teritoriale din care fac parte. Având în vedere regulile de interpretare a normelor juridice, este unanim admis că este validă doar interpretarea care afirmă un sens logic şi rezonabil, respectiv că este fără valoare juridică interpretarea care afirmă un sens absurd sau nerezonabil, cum este cel evocat de reclamant.

7. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, cum interpretarea validă a textului legal în discuţie este în sensul că prin acesta se descurajează orice tip de activitate economică desfăşurată de persoane aflate în situaţia intimatului, iar potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 44/2008, titularii de întreprinderi comerciale sunt comercianţi desfăşurând activităţi economice, rezultă că intimatul A. se află în situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare. Opinia este împărtăşită în mod constant şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi menţionează în acest sens Decizia nr. 581/01.03.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2013.

8. Ca urmare, contrar susţinerilor Curţii de Apel, în speţă se regăsesc toate elementele despre care face vorbire textul legal, fiind întrunite toate condiţiile generării unei situaţii de incompatibilitate, astfel că raportul de evaluare a consemnat o stare de fapt reală, iar aplicarea legii s-a făcut corect de către inspectorul de integritate, întrucât s-a constatat din probatoriul ce a stat la baza întocmirii raportului de evaluare starea de incompatibilitate reglementată de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Intimatul A. avea obligaţia de a exercita funcţia publică cu respectarea principiilor privind imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, pentru a preveni generarea unei eventuale situaţii de incompatibilitate, obligaţie pe care nu a respectat-o.

IV Apărările formulate de intimatul reclamant

9. Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare, a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

10. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

11. Prin Raportul de evaluare nr. x/24.10.2018, Agenţia Naţională de integritate a constatat, în ceea ce priveşte persoana evaluată, reclamantul A., încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor reglementat de art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

12. S-a constatat că, în perioada mandatului de consilier local deţinut de reclamant în cadrul Consiliului Local al comunei Pojejena (2012-2016), B. (societate în cadrul căreia fiica reclamantului deţine calitatea de titular) a încheiat cu Primăria Comunei Pojejena cinci contracte de prestări servicii în valoare de 94.300 RON.

13. Înalta Curte constată, raportat la situaţia de fapt reţinută şi dispoziţiile legale în baza cărora a fost emis raportul de evaluare, că instanţa de fond a reţinut în mod corect nelegalitatea raportului de evaluare contestat. Nu sunt întrunite elementele stării de incompatibilitate reglementată de dispoziţiile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, iar motivele de recurs sunt nefondate.

14. Instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a constatat, pe de o parte, că nu sunt fondate motivele privind autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 858/1.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost anulat Raportul de evaluare x/14.04.2016, prin care s-a reţinut în sarcina reclamantului A. că s-a aflat într-o situaţie de conflict de interese, participând la votul pentru adoptarea a patru hotărâri de consiliu local în urma cărora au fost încheiate contracte de prestări servicii cu B., condusă de fiica reclamantului, întrucât este vorba despre acţiuni cu obiect diferit ce vizează anularea unor rapoarte de evaluare distincte, care individualizează situaţii juridice lipsite de analogie ce intră, pe de o parte, în sfera conflictului de interese, reglementat de art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv în sfera incompatibilităţilor reglementate de art. 90 din aceeaşi lege.

15. A reţinut instanţa de fond că sunt fondate exclusiv motivele prin care s-a invocat faptul că nu sunt întrunite elementele conflictului de interese configurat de art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât textul de lege face referire la societăţi, nu la întreprinderi individuale, acestea din urmă fiind reglementate de O.U.G. nr. 44/2008, iar sfera incompatibilităţilor nu poate fi extinsă la alte situaţii.

16. Motivele de recurs privind încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material sunt nefondate.

17. Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care se regăsesc în Capitolul III - Incompatibilităţi, Secţiunea a 4-a - Incompatibilităţi privind aleşii locali, "Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local".

18. Pentru a fi întrunite elementele stării de incompatibilitate în baza acestor dispoziţii, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- una din funcţiile sau calităţile prevăzute (funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale);

- încheierea unuia din contractele prevăzute (contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere);

- încheierea unui asemenea contract cu una dintre entităţile prevăzute (cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective).

19. Instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect aceste dispoziţii.

20. A constatat în mod corect că, deşi sunt îndeplinite condiţiile privind încheierea de contracte de prestări servicii cu autoritatea administraţiei publice locale, nu este îndeplinită condiţia conform căreia ruda de gradul I a reclamantului deţine una din funcţiile sau calităţile prevăzute de textul de lege, deoarece contractele de prestări servicii s-au încheiat cu B., al cărei regim juridic este reglementat de O.U.G. nr. 44/2008, nefiind îndeplinită condiţia de a deţine una din funcţiile sau calităţile enumerate la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

21. Scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003, invocat de recurenta pârâtă, este necontestat. Starea de incompatibilitate este prevăzută de lege în scopul asigurării transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor care reglementează incompatibilităţile, Curtea Constituţională a reţinut că "(...) dispoziţiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003" (Decizia nr. 1076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 603 din 26 august 2011).

22. Având în vedere, însă, că regimul incompatibilităţii reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi prevăzute în Constituţie, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor privind incompatibilităţile se realizează în contextul actului normativ prin care sunt reglementate, acestea sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse prin analogie şi aplicate unor situaţii pe care legiuitorul nu le-a prevăzut.

23. Dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 161/2003 prevăd imperativ că "Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu", iar art. 10 din C. civ. prevede că "Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege".

24. Raportat la dispoziţiile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea ca aleşii locali sau soţul sau rudele de gradul I ale alesului local care au una din funcţiile sau calităţile prevăzute la alin. (1), funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, calitatea de acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale, să nu poată încheia vreunul din contractele indicate cu entităţile menţionate.

25. Starea de incompatibilitate poate fi stabilită numai prin raportare strictă la dispoziţiile care o reglementează, la funcţiile sau calităţile prevăzute, de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale.

26. Această condiţie nu este îndeplinită în cauză. Fiica reclamantului, rudă de gradul I cu reclamantul, nu îndeplineşte condiţia de a deţine una din funcţiile sau calităţile enumerate la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Contractele de prestări servicii s-au încheiat cu B., al cărei regim juridic este reglementat de O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, care, la art. 2 lit. g), defineşte întreprinderea individuală ca fiind "întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică".

27. Această calitate nu a fost avută în vedere de legiuitor în enumerarea cuprinsă în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, concluzie care rezultă din dispoziţiile art. 90 alin. (1), astfel cum s-a arătat anterior, şi interpretarea acestora în contextul întregului act normativ.

28. În situaţia în care voinţa legiuitorului a fost aceea de a se raporta şi la alte forme de desfăşurare a activităţii economice, cum este cazul persoanelor fizice, a prevăzut expres situaţii de incompatibilitate în acest sens. Astfel, Legea nr. 161/2003 stabileşte incompatibilităţi, raportat la calitatea de comerciant persoană fizică, pentru calitatea de deputat sau senator, funcţia de membru al Guvernului, prefect/subprefect, primar/viceprimar, preşedinte/vicepreşedinte al consiliului judeţean, fiind prevăzută expres incompatibilitatea acestor calităţi şi funcţii cu aceea de comerciant persoană fizică, prin dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. e), art. 84 alin. (1) lit. g), art. 85 alin. (10) lit. i) şi art. 87 alin. (1) lit. g). Pe cale de consecinţă, dacă ar fi vrut în acest sens şi pentru situaţia de incompatibilitate prevăzută la art. 90, legiuitorul ar fi prevăzut şi alte calităţi în afara celor pe care le-a reglementat.

29. Potrivit prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni. Or, în condiţiile în care legiuitorul a precizat, în dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitatea în raport de funcţii sau calităţi în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale, iar în materia incompatibilităţilor legea nu poate fi interpretată extensiv, dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu pot fi interpretate în sensul că se referă şi la întreprinderea individuală.

30. În ceea ce priveşte Decizia nr. 581/01.03.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată prin cererea de recurs cu titlu de practică judiciară, aceasta nu este de natură, în raport de considerentele reţinute anterior cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 în prezenta cauză, să conducă la o altă concluzie. În sistemul de drept românesc jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, efectele unei hotărâri judecătoreşti nu pot fi extinse la alte cauze.

31. Pentru aceste motive, raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, recursul este nefondat. Instanţa de fond a constatat în mod corect nelegalitatea Raportului de evaluare nr. x/24.10.2018 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de integritate, nefiind întrunite elementele stării de incompatibilitate, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003.

VI Soluţia instanţei de recurs

32. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că sentinţa recurată, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant pentru anularea Raportului de evaluare nr. x/24.10.2018 emis de pârâta Agenţia Naţională de integritate, a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, nu este incident motivul de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., considerente pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară,

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 103 din 21 martie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Cu opinia minoritară a doamnei judecător C., în sensul admiterii recursului, casării sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerii acţiunii, ca neîntemeiate.

În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că soluţia legală era aceea a admiterii recursului declarat, în raport de criticile formulate de recurentă care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material.

Soluţia majoritară a adoptat opinia potrivit căreia art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 nu include în enumerare şi calitatea de comerciant întreprindere individuală în baza O.U.G nr. 44/2008 a părţii care încheie contracte cu autoritatea locală, ci doar pe aceea de societate comercială.

Astfel cum s-a reţinut în practica anterioară a acestei secţii, în ceea ce priveşte calitatea de comerciant întreprindere individuală, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 2 lit. i) din O.U.G nr. 44/2008 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "...Prin noţiunea de persoană fizică autorizată se înţelege persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă".

Se constată totuşi că Noul C. civ. a eliminat la nivel terminologic noţiunile de comerciant şi de acte sau fapte de comerţ, care au fost înlocuite cu profesionist, şi respectiv activităţi de producţie, comerţ, etc. De asemenea, prin art. 6 din Legea nr. 71/2011, legiuitorul a prevăzut că în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ. (cum este şi Legea nr. 161/2003) referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, Legea nr. 71/2011 substituie noţiunea de comerciant cu cea de persoane fizice sau, după caz, persoane juridice supuse înregistrării în Registrul Comerţului, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din coroborarea acestor articole de lege rezultă fără echivoc faptul că prin comerciant se înţelege persoana fizică supusă înregistrării în registrul comerţului, respectiv persoana fizică autorizată sau întreprindere individuală, neputând fi excluse din această categorie persoanele care desfăşoară activităţi potrivit O.U.G. nr. 44/2008.

Prin urmare, chiar dacă enumerarea cuprinsă în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu include, în mod expres, persoanele fizice autorizate, sau întreprinderile individuale, norma juridică examinată trebuie interpretată ţinând seama că scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 176/2010, care a fost acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcţii ori demnităţi să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic şi străină de realizarea interesului public.

Altfel spus, textul legal trebuie interpretat în sensul că norma descurajează orice tip de activitate comercială/economică desfăşurată de către consilierii locali şi consilierii judeţeni (incluzând şi soţul sau rudele de gradul I ale alesului local) având ca parteneri autorităţile unităţilor administrativ teritoriale din care fac parte. Având în vedere regulile de interpretare a normelor juridice, este unanim admis că este validă doar interpretarea care afirmă un sens logic şi rezonabil, respectiv că este fără valoare juridică interpretarea care afirmă un sens absurd sau nerezonabil. Or, este cel puţin nerezonabil să interpretezi art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în sensul că rudelor de gradul I ale consilierilor locali şi judeţeni li se interzice, în calitate, printre altele, de acţionar sau asociat la societăţi comerciale să încheie anumite contracte cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, însă li se permite acest lucru în calitate de persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale.

Cum această interpretare validă a textului legal în discuţie a fost antamată în mai multe decizii ale Înaltei Curţi, apreciez că soluţia adoptată în prezenta speţă trebuia să confirme practica anterioară a instanţei supreme, ştiut fiind că CEDO a reţinut, în mod constant că, "Înalta Curte trebuie să-şi îndeplinească rolul de a stabili o interpretare de urmat, neputând deveni ea însăşi o sursă de insecuritate juridică, reducând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar".

Exemplificarea practicii judiciare: decizia civilă nr. 4554/28.11.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2012, decizia 6390/11.12.2019 pronunţată în dosarul x/2017, decizia 581/1.03.2016 pronunţată în dosarul x/2013 etc.).