Time-barred dismissal quashed and remanded where six-month deadline applied under inspection act.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la nr. x/2018 la Curtea de Apel Piteşti, la data de 20.11.2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroeşti a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi a solicitat anularea Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 şi a Procesului-verbal de inspecţie nr. x, precum şi suspendarea executării actelor menţionate, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2. Cererea de suspendare a fost soluţionată în dosarul nr. x/2018, fiind respinsă prin sentinţa nr. 138 din data de 5 decembrie 2018.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

3. Prin sentinţa nr. 44 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi a respins ca tardivă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroeşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

III Recursul formulat de reclamantă

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vedere soluţionării pe fond.

5. A arătat că a fost verificată de către funcţionari din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Vâlcea, perioada verificată vizând anii 2012-2016. Prin procesul-verbal de inspecţie economico financiară nr. x s-a reţinut încălcarea de către autoritatea verificată a dispoziţiilor legale, fapt care a determinat, în opinia controlorilor, luarea de măsuri. S-au dispus prin actul atacat un număr de 12 măsuri.

6. A formulat contestaţie administrativă împotriva acestuia, soluţionată prin Decizia nr. 18/C/22.10.2018 in sensul respingerii, iar împotriva acestei decizii a formulat acţiune în contencios. Instanţa de fond a respins contestaţia formulata ca fiind tardivă, raportat la dispoziţiile O.G. nr. 119/1999.

7. Recurenta a arătat că hotărârea este dată cu aplicare greşită a dispoziţiilor legale. Inspecţia economico-financiară a avut ca şi temei dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2011. Prin urmare, calea de atac este cea prevăzută de aceasta, respectiv de dispoziţiile art. 23, art. 28 din O.U.G. nr. 94/2011, coroborate cu cele ale art. 45 din H.G. nr. 101/2011 şi ale pct. 13 din Anexa 1 a OMFP nr. 2160/2010, dar şi cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

8. Este greşit să se aprecieze că o cale de atac indicată în mod greşit de către echipa de verificare este cea legală, în condiţiile în care legiuitorul prevede atât modalitatea cât şi condiţiile de exercitare a caii de atac. Doar în situaţia în care în cuprinsul legii care a constituit temei al inspecţiei fiscale nu erau reglementate calea de atac, condiţiile şi termenul, era în situaţia în care să fie realizate interpretări.

9. Nu se poate susţine că, în condiţiile în care procesul-verbal de inspecţie economico-financiară este încheiat în temeiul O.U.G. nr. 94/2011, care are reglementată cale de atac, aceasta ar trebui exercitată în temeiul altor dispoziţii.

IV Apărările formulate de intimaţi

10. Intimaţii pârâţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

11. Intimata pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a arătat că în mod corect instanţa a constatat că termenul de contestare în justiţie este cel prevăzut de O.G. nr. 119/1999, chiar dacă dispozitivul deciziei menţionează eronat un termen mai lung şi chiar dacă inspecţia economico-fiscală s-a derulat şi în considerarea altor dispoziţii legale decât O.G. nr. 119/1999.

12. Faptul că inspecţia s-a derulat şi în considerarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2011, ale cărei dispoziţii trimit la O.U.G. nr. 66/2011, nu are nicio relevanţă, întrucât, în măsura în care urmăreşte să conteste un act emis de un organ fiscal (generic denumit astfel), orice persoană nemulţumită trebuie să se conformeze procedurii impuse de lege pentru specificul respectivului act, chiar dacă un eventual motiv de nelegalitate poate fi constituit chiar de faptul că actul trebuia să poarte o altă denumire şi/sau să fie emis în alte condiţii.

13. Faptul că inspecţia a indicat şi aspecte ce ţin de nereguli în utilizarea fondurilor europene/naţionale, nu îndreptăţeşte instanţa să considere că actul cenzurat trebuia să fie intitulat altfel şi emis după altă procedură, astfel încât termenul de contestare în justiţie să fie cel de 6 luni de la comunicare. Eroarea pârâtului MFP nu o îndreptăţeşte pe reclamantă să pretindă aplicarea termenului nelegal, întrucât o astfel de pretenţie nu are, aşa cum este formulată, o susţinere legală.

14. Intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice a arătat că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, care stabilesc termenul special de contestare de 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte dispoziţia de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de inspecţie economico - financiară, nefiind incident termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

15. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recursul este fondat.

16. Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroeşti a solicitat anularea Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a Procesului-verbal de inspecţie nr. x emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

17. În Procesul-verbal de inspecţie nr. x emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova s-a menţionat că "se poate formula contestaţie în termenele prevăzute la art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, care se va depune la structura care a efectuat inspecţia".

18. Reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia nr. 18/C/22.10.2018 de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. În dispozitivul deciziei s-a indicat calea de atac "în termen de 6 luni de la comunicare la instanţa competentă potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004".

19. Această cale de atac nu se regăseşte în dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, în raport de care a fost invocată de pârâtă excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, potrivit cărora "Împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestaţia se va depune la structura care a efectuat inspecţia. Contestaţiile vor fi soluţionate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluţionare contestaţia a fost respinsă, procesul-verbal de inspecţie devine titlu executoriu şi va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul".

20. Reclamanta a formulat acţiunea în contencios administrativ în termenul de 6 luni precizat în Decizia nr. 18/C/22.10.2018 a cărei anulare a solicitat-o, şi nu în termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999.

21. Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca tardivă. Instanţa de fond a constatat că reclamanta a introdus acţiunea în considerarea termenului de 6 luni din dispozitivul deciziei, cu depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare impus de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999. A reţinut că în procesul-verbal de inspecţie contestat s-a arătat că inspecţia efectuată este una economico-financiară, la finalul procesului-verbal inspectorii au inserat menţiuni referitoare la contestarea acestuia, indicând dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, astfel că termenul de contestare în justiţie este cel prevăzut de O.G. nr. 119/1999, chiar dacă dispozitivul deciziei menţionează eronat un termen mai lung şi chiar dacă inspecţia economico-fiscală s-a derulat şi în considerarea altor dispoziţii legale decât O.G. nr. 119/1999.

22. Înalta Curte reţine că în Procesul-verbal de inspecţie nr. x, împotriva căruia s-a formulat contestaţia respinsă prin Decizia nr. 18/C/22.10.2018, în Capitolul I "Date privind inspecţia", s-a indicat temeiul legal al efectuării inspecţiei economico-financiare, şi anume, atât O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare şi H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, cât şi H.G. nr. 1257/2012 privind organizarea inspecţiilor şi stabilirea atribuţiilor generale în efectuarea acestora în vederea aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv.

23. De asemenea, din procesul-verbal rezultă că inspecţia economico-financiară a fost suspendată în baza prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, care prevăd că "Acţiunea de inspecţie economico-financiară poate fi suspendată ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condiţiile şi modalităţile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice", şi art. 2 lit. a) din OMFP nr. 1553/2012 privind condiţiile şi modalităţile de suspendare a acţiunii de inspecţie economico-financiară, s-a menţionat că la finalizarea inspecţiei s-a completat şi semnat declaraţia prevăzută de art. 17 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare şi art. 17 alin. (1) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012 şi s-a arătat că neducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de inspecţie se sancţionează contravenţional potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 94/2011.

24. Or, în ceea ce priveşte O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, art. 23 prevede că "(1) Împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare", iar art. 45 din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012 prevede că "Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii", fiind aplicabile, aşadar, dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

25. Cele două acte normative, O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare şi O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, prevăd termene diferite de contestare a deciziei emise în soluţionarea contestaţiei, în timp ce O.G. nr. 119/1999 indică un termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare, O.U.G. nr. 94/2011 trimite la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede, prin art. 11, pentru cererea în anularea unui act administrativ individual, termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, termenul indicat în Decizia nr. 18/C/22.10.2018 şi în care reclamanta a formulat acţiunea respinsă ca tardivă prin sentinţa recurată.

26. Având în vedere că emitentul deciziei emise în procedura prealabilă de soluţionare a recursului administrativ, act administrativ care până la constatarea nelegalităţii beneficiază de prezumţia de legalitate, a indicat termenul de contestare de 6 luni în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, unul din actele normative indicate ca temei legal pentru efectuarea inspecţiei economico-financiare în procesul-verbal de inspecţie contestat, în condiţiile în care reclamanta a formulat acţiunea cu respectarea acestui termen, în mod greşit s-a admis de instanţa de fond excepţia tardivităţii acţiunii.

27. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999 şi a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamantă în termenul de 6 luni indicat de autoritatea emitentă a deciziei contestate, termen prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

28. Cum instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cauza prin admiterea excepţiei tardivităţii şi a respins acţiunea ca tardivă, fără a intra în cercetarea fondului, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

VI Soluţia instanţei de recurs

29. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia tardivităţii acţiunii, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., considerente pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, va admite recursul, va casa sentinţa recurată pronunţată fără judecarea fondului şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe de fond pentru continuarea judecăţii, cu aplicarea dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroeşti prin primar împotriva sentinţei nr. 44/F-CONT din 20 martie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.