Territorial competence for administrative wage claims under exclusive jurisdiction rules and application of procedural law in temporal context

Asupra conflictului negativ de competenţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.06.2020, sub dosar nr. x, reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "B." - Organizaţia Teritorială Braşov a chemat în judecată pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi Inspectoratul General al Poliţiei Române solicitând instanţei să dispună obligarea acestora la calcularea şi acordarea drepturilor salariale (inclusiv indemnizaţii, compensaţii, sporuri, etc.) prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referinţă sectorială de 217,0725 RON, pentru perioada 15.10.2016 - 30.09.2017 (VRS majorată cu 10% în conformitate cu Legea nr. 293/2015), prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referinţă sectorială de 238,8145 RON, pentru perioada 1.10.2017 - 31.12.2017 (VRS majorată cu 10% în baza art. II alin. (5) din Legea nr. 152/2017) şi prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referinţă sectorială de 298,5181 RON, începând cu data de 1.01.2018 şi pentru viitor (VRS majorată cu 25% dispusă de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017). Reclamantul a solicitat totodată actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală începând cu data datorării fiecărei sume şi până la data plăţii efective a acestora.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 506/CA din 22 iulie 2020, Tribunalul Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "B." - Organizaţia Teritorială Braşov în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Buzău.

S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

A mai reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Astfel cum rezultă atât din cererea de chemare în judecată cât şi din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei, reclamantul domiciliază în Satul Colţu Pietrii, Comuna Siriu, judeţul Buzău, localitate situată în raza Tribunalului Buzău.

Tribunalul Buzău, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 779 din 17 decembrie 2020 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă, din oficiu, a declinat competenta de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin Sindicatul Poliţiştilor din Romania B.-Organizaţia Teritorială Braşov în contradictoriu cu pârâtii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brasov şi Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează solicitarea reclamantului A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "B." - Organizaţia Teritorială Braşov de obligare a pârâţilor Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi Inspectoratul General al Poliţiei Române la calcularea şi acordarea drepturilor salariale (inclusiv indemnizaţii, compensaţii, sporuri, etc.) prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referinţă sectorială de 217,0725 RON, pentru perioada 15.10.2016 - 30.09.2017 (VRS majorată cu 10% în conformitate cu Legea nr. 293/2015), prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referinţă sectorială de 238,8145 RON, pentru perioada 1.10.2017 - 31.12.2017 (VRS majorată cu 10% în baza art. II alin. (5) din Legea nr. 152/2017) şi prin raportare la cuantumul majorat al valorii de referinţă sectorială de 298,5181 RON, începând cu data de 1.01.2018 şi pentru viitor (VRS majorată cu 25% dispusă de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017).

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Poliţiştilor din România "B." - Organizaţia Teritorială Braşov pentru membrul de sindicat A., în calitate de reprezentant al acestuia, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 16.10.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Poliţiştilor din România "B." pentru membrul de sindicat A., în calitate de reprezentant al acestora, aşadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamantului fiind în Satul Colţu Pietrii, Comuna Siriu, Judeţul Buzău, localitate situată în raza Tribunalului Buzău.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin B. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.