Appellate court upholds termination of public funding contract and dismisses appeal challenging unilateral rescission and administrative complaint handling.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.03.2018, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună modificarea Deciziei nr. 5447/19.10.2017, emisă de MCSI-OIPSI, în sensul admiterii contestaţiei formulate de A.N.P.D.C.A. şi înregistrată sub nr. x/30.06.2016 la MCSI-OIPSI şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.05.2016, emis de MCSI-OIPSI, respectiv anularea tuturor măsurilor dispuse prin acesta.

Prin cererea formulată la data de 04.07.2018, reclamanta a completat motivele acţiunii, solicitând să se constate nulitatea Deciziei nr. 5447/19.10.2017, emisă de MCSI-OIPSI ca urmare a faptului că a fost emisă fără respectarea termenului prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei formulate, înregistrate sub nr. x/30.06.2016 la MCSI-OIPSI, de A.N.P.D.C.A. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.05.2016, emis de MCSI-OIPSI.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4546 din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (fostă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie), solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În susţinerea recursului s-a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă arată că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 21 alin. (3) din contractul de finanţare, deoarece autoritatea nu s-a aflat în niciuna dintre situaţiile de reziliere a contractului, stipulate în cuprinsul acestuia.

Se arată că beneficiarul a publicat anunţul de participare în SEAP pentru procedura de achiziţie publică necesară implementării sistemului informatic specific, în termen de cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a contractului.

Recurenta-reclamantă a respectat calendarul de implementare a activităţilor şi graficul cererilor de rambursare, confirmate prin aprobarea eligibilităţii cheltuielilor incluse în Cererea de rambursare nr. x/13.10.2014.

Beneficiarul a depus cererea de rambursare conform graficului, nu au fost descoperite nereguli care făceau imposibilă derularea contractului.

Încetarea contractului de finanţare s-a făcut fără punere în întârziere, nu s-a emis o notificare cu 30 de zile calendaristice înainte de termenul de la care contractul este considerat reziliat, iar o notificare de suspiciune de neregulă este înregistrată în data de 09.03.2016, la aproape 9 luni după rezilierea unilaterală a contractului.

Se mai arată că, în perioada de implementare nu au existat situaţii de nerespectare de către beneficiar a obligaţiilor cu privire la control şi audit, nu au fost încălcate alte prevederi ale contractului de finanţare care ar fi făcut imposibilă implementarea proiectului în condiţiile asumate prin studiul de fezabilitate şi contract, iar beneficiarul a început implementarea proiectului în primele 3 luni de la data intrării în vigoare a contractului.

Condiţionarea de către intimatul-pârât a prelungirii perioadei de implementare a proiectului, de existenţa raportului de atribuire a achiziţiei, semnat de ordonatorul de credite al beneficiarului este abuzivă, deoarece această clauză nu este stipulată în contractul de finanţare.

Neatribuirea contractului de achiziţie publică pentru sistemul integrat nu s-a datorat inacţiunii beneficiarului, ci aplicării legislaţiei referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică, conform căreia există obligaţia anulării procedurii, dacă au fost depuse numai oferte inacceptabile şi/sau neconforme.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă consideră că neîndeplinirea obiectivului pentru care s-a acordat finanţarea nu se datorează culpei sale.

În privinţa conţinutului adresei nr. x/30.03.2015, se susţine că intimatul-pârât, cu rea-credinţă, a prezentat instanţei de fond numai un extras din paragraful doi şi a omis primul paragraf, conform căruia Ministerul comunică beneficiarului faptul că au fost îndeplinite condiţiile solicitate prin punerea în întârziere de către OIPSI prin adresa nr. x/18.02.2015".

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la termenul de 30 zile în care trebuia soluţionată contestaţia, deoarece legiuitorul a prevăzut expres situaţiile în care poate fi suspendată procedura, iar vătămarea este de ordin moral, fiind respectate toate clauzele contractuale în timp ce intimatul-pârât emite acte administrative fără respectarea termenelor impuse de normele legale, dar şi financiare, având ca obligaţie restituirea sumei de 51.212 RON.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat de Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii

Analiza motivelor de casare

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că în speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 21 alin. (3) din contractul de finanţare pentru a se putea dispune rezilierea contractului; nu a existat o notificare în acest sens emisă cu 30 zile calendaristice înainte de termenul de la care contractul este considerat reziliat; este abuzivă condiţionarea prelungirii perioadei de implementare a proiectului de existenţa raportului de atribuire a achiziţiei semnat de ordonatorul de credite; intimatul-pârât a prezentat instanţei de fond doar un extras al paragrafului doi din adresa nr. x/30.03.2015; a fost încălcat termen de 30 de zile în care trebuia soluţionată contestaţia administrativă, existând atât o vătămare de ordin moral, cât şi material.

Înalta Curte constată că încetarea Contractului de finanţare nr. x/18.12.2013 s-a făcut în temeiul disp. art. 21 alin. (3) lit. b) din contract, conform cărora contractul se consideră reziliat "dacă beneficiarul nu respectă calendarul activităţilor proiectului prevăzut în contract".

Din actele dosarului reiese că recurenta-reclamantă nu a reuşit să finalizeze procedura de achiziţie infrastructură hardware şi software necesară pentru realizarea proiectului, iar beneficiarul nu poate fi exonerat de exercitarea obligaţiilor contractuale care decurg din contractul de finanţare, chiar şi în ipoteza inexistenţei culpei, deoarece dispoziţiile legale incidente nu condiţionează operaţiunea rezilierii de o eventuală culpă a beneficiarului.

De asemenea, în mod corect a arătat prima instanţă nerelevanţa inexistenţei unei nereguli din perspectiva altui organism de control, având în vedere că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu conţin o atare dispoziţie legală.

Se mai constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 24.05.2016 s-a încheiat ca urmare a nerestituirii de către recurenta-reclamantă a sumelor datorate, ceea ce constituie neregulă în sensul O.U.G. nr. 66/2011, fiind înregistrată şi Notificarea Suspiciunii de Neregulă nr. 2027/09.03.2016, care, în mod corect, trebuie să dateze ulterior încetării contractului de finanţare şi neachitării sumei datorate şi nu anterior producerii acestor evenimente.

Cu privire la nerespectarea termenului de 30 zile pentru emiterea notificării de reziliere, se reţine că prin Adresa nr. x/16.06.2015, intimatul-pârât a constatat ajungerea la termen a contractului de finanţare, iar beneficiarul nu a contestat niciun moment nerespectarea termenului, astfel încât Înalta Curte observă că susţinerea este făcută pentru prima oară în calea de atac a recursului şi nu poate fi analizată.

În ceea ce priveşte condiţionarea prelungirii perioadei de implementare a proiectului, se reţine că intimatul-pârât, în baza contractului de finanţare are obligaţia să ia toate măsurile legate de posibilitatea implementării proiectului, până la expirarea perioadei asumate de beneficiar, neputându-se reţine că o atare măsură este abuzivă, în raport de eşecul procedurii de achiziţie publică anterioare, adresa nr. x/30.03.2015 reprezentând materializarea analizării activităţii beneficiarului.

Referitor la depăşirea termenului de 30 zile în care trebuia soluţionată contestaţia administrativă, conform disp. art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, constată inexistenţa unei sancţiuni în cazul depăşirii, termenul fiind de recomandare şi nu unul imperativ.

De asemenea, recurenta-reclamantă era datoare să dovedească vătămarea produsă ca urmare a încălcării disp. art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi u o vătămare eventuală datorată nelegalităţii actelor administrative atacate şi care, în final, nu a fost reţinută de instanţele de contencios administrativ.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (fostă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie) împotriva sentinţei nr. 4546 din 7 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.