Forest compensation claims in Natura 2000 sites contingent upon adoption of state aid methodological norms

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 25.11.2015 a fost înregistrată acţiunea formulată de reclamanta Obştea de Moşneni Schela, - înfiinţată prin sentinţa civilă nr. 52 a Judecătoriei Tg-Jiu dată în dosarul nr. x/2005, reprezentată prin A., în calitate de preşedinte -, prin care reclamanta chemat în judecată Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, pentru ca în contradictoriu cu acesta să se dispună obligarea la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care, ei ca proprietari, nu le-au putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă în sumă de 115.286,58 RON pentru anul 2013 pentru suprafaţa de 907,2 ha şi în sumă de 115.286,58 RON pentru anul 2014 (totalul sumei pentru anii 2013-2014 =230.573,16) pentru suprafaţa de 907,2 ha situată în Situl Natura 2000 .

A solicitat obligarea Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor şi la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă a sumei datorate.

În drept, a susţinut că aceste compensaţii li se cuvin conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G nr. 861/2009 şi Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 121/2016 din 14 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea modificată şi completată formulată de reclamanta Obştea de Moşneni Schela, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Păduilor, având ca obiect despăgubire.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate susţinerile pârâtei în sensul că, după primirea avizului favorabil al Comisiei Europene în ceea ce priveşte despăgubirile solicitate, trebuia să intervină adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial al normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

A susţinut recurenta că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, deoarece în aprecierea recurentei, organul central al administraţiei publice, avea obligaţia legală să iniţieze şi să urmărească până la finalizare apariţia Hotărârii de Guvern de publicare în Monitorul Oficial a normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

A invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, susţinând că organul central al Administraţiei Publice a refuzat în mod nejustificat să iniţieze să se finalizeze demersurile legale, care au în vedere inclusiv adoptarea unei Hotărâri de Guvern care să aprobe normele metodologice în discuţie.

În acest sens ministerele şi organele de specialitate, eludează, cu bună ştiinţă prevederile legale incidente în materie încercând să tergiverseze nejustificat acordarea compensaţiilor cuvenite.

A mai susţinut recurenta că deşi aceştia sunt proprietarii suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră de 907,2 ha inclusă în Aria Naturală Protejată "Nordul Gorjului de vest" ROSCI0129, Situl Natura 2000, nu pot beneficia în nici un fel de dreptul lor de proprietate fiindu-le interzisă exploatarea suprafeţei respective; în schimb aceştia au obligaţia de a asigura paza acesteia pentru care au plătit importante sume de bani.

De asemenea, compensaţiile pentru lipsa de folosinţă a pădurilor protejate, nu constituie sub nicio formă o despăgubire acordată persoanelor fizice şi/sau juridice pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

Astfel, pârâta nu respectă dispoziţiile codului silvic şi H.G. nr. 861/2009, cu atât mai mult cu cât între timp s-a îndeplinit condiţia primirii avizului favorabil al Comisiei Europene nr. C (2012) 5266 final/19.07.2012.

Prin urmare, după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor nu şi-a respectat obligaţiile legale prevăzute în Codul Silvic, în H.G. nr. 861/2009 şi în art. 1 al anexei nr. 1 la H.G. nr. 861/2009 privind aprobarea normelor metodologice de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri şi de a înscrie în bugetele proprii banii necesari acordării acestor despăgubiri dar şi de a întreprinde demersurile legale pentru aprobarea (prin H.G.) a nomelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anulate destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea proceduri de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor.

Au susţinut că în susţinerea cererii lor au depus şi adresa nr. x/29.09.2011 a Ministerului Mediului către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asiguraţi banii necesari pentru despăgubiri, iar pârâtul poartă vinovăţia din perspectiva art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, art. 1 din H.G. nr. 861/2009.

În concluzie, a susţinut recurenta că întârzierea nejustificată(care echivalează cu un refuz nejustificat) a elaborării normelor afectează dreptul de proprietate al reclamantei recurente, drept protejat prin dispoziţiile dreptului naţional şi european în contextul în care recurenta nu îşi poate folosi atributul dreptului de proprietate pentru un interval considerabil de timp, în condiţiile în care Statul Român, prin autorităţile de resort, nu a rezolvat această chestiune şi nici a prezentat dovezi că este pe cale să finalizeze un asemenea proces.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

A susţinut intimatul-pârât că schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de Hotărâre de Guvern, va intra în vigoare doar după ce va fi aprobată de Comisia Europeană şi publicată în Monitorul Oficial al României, împrejurare reţinută prin dispoziţiile pct. 5 şi pct. 11 din Decizia nr. C (2012)5166 final din data de 19.07.2012 a Comisiei Europene.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului şi a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate raportat la hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că intimatul nu a adus critici care să justifice în drept invocarea acestei excepţii.

Intimatul a adus critici doar în ceea ce priveşte analizarea pe fond a recursului, parcurgând etapele stării de fapt în ceea ce priveşte elaborarea Normelor Metodologice în discuţie prin prisma dispoziţiilor Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii recursului este doar enunţată în cadrul întâmpinării de către intimatul-pârât, nefiind argumentată, astfel încât aceasta va fi respinsă, întrucât în cadrul recursului nu sunt identificate elemente care să atragă respingerea acestuia ca inadmisibil.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentă, hotărârea recurată trebuie examinată sub aspectul împrejurării dacă aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază sau dacă cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Se constată că instanţa de fond a prezentat, în conţinutul hotărârii recurate, elementele de fapt şi de drept care au format opinia sa în raport cu soluţia pronunţată.

În cuprinsul sentinţei recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conţinutul hotărârii, astfel că instanţa de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege şi cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor.

Obiectul cauzei îl formează cererea de chemare in judecată, prin care reclamantul Obştea de Moşneni Schela a solicitat acordarea de compensaţii, aferente anilor 2013-2014, datorită restricţiilor de utilizare a terenurilor forestiere, deţinute în arii naturale protejate de interes comunitar Situl Natura 2000, motivat de refuzul nejustificat al C.R.S.C Râmnicu-Vâlcea, respectiv Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Craiova de a acorda ajutoarele de stat.

Însă, recurenta în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în esenţă, a susţinut că instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate apărările formulate de intimată în sensul că schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de Hotărâre de Guvern, va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisia Europeană şi publicată în Monitorul Oficial al României, împrejurare reţinută prin dispoziţiile art. 5 din Decizia nr. C (2012)5166 final din data de 19.07.2012 a Comisiei Europene, critici care nu sunt susţinute şi nici întemeiate.

Nemulţumirea recurentei-reclamante constă tocmai în aceea că până la acest moment nu poate beneficia de compensaţiile aferente anilor 2013-2014, datorită restricţiilor de utilizare a terenurilor forestiere, proprietate personală.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motive contradictorii şi conţine întocmai motivele pe care şi-a întemeiat soluţia pronunţată.

A reţinut instanţa de fond în considerente că prin decizia nr. 36/23.11.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 107 din 11/02/2016, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, pronunţând o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 29 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, şi a stabilit că pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.

În baza deciziei pronunţate de Înalta Curte în hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, mai sus-menţionată, Curtea de Apel Craiova a reţinut că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României, Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Prin urmare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Curtea de Apel Craiova s-a pronunţat şi cu privire la cel de al doilea capăt de cerere al acţiunii modificate şi completate, în sensul de a fi obligate pârâtele Guvernului României şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor să întreprindă demersurile legale, respectiv să iniţieze şi să aprobe Hotărârea de Guvern privind Normele metodologice, în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, reţinând instanţa de fond că potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010, normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control.

A mai reţinut Curtea de Apel Craiova că Guvernul României şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor sunt singurele în măsură să aprecieze oportunitatea, necesitatea, posibilitatea concretă de realizare a modului de acordare şi calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control a sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, instanţa de judecata neputând stabili în locul Guvernului României toate aceste aspecte şi cu atât mai mult instanţa nu poate eluda întreaga procedura prealabila de avizare a proiectului de hotărâre de guvern supusă aprobării.

Astfel, critica recurentului în sensul că instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate susţinerile pârâtei nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât instanţa de fond a răspuns şi motivat soluţia pronunţată prin raportare la toate solicitările reclamantei, formulate în cererea de învestire a instanţei de fond.

În concluzie, se reţine că motivarea hotărârii atacate permite instanţei de control judiciar să verifice aplicarea dispoziţiilor legale aplicate în cauză la stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de fond lămurind pe deplin situaţia de fapt a cauzei, analizând întocmai cererea supusă analizei, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, criticile recurentei-reclamante în cadrul cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nefiind fundamentate pentru a putea atrage nulitatea acestei hotărâri.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât. Respinge recursul formulat de reclamanta Obştea de Moşneni Schela împotriva sentinţei civile nr. 121/2016 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2019.