Lawyer's disciplinary exclusion: appeal annulled as procedurally void and unchallenged, with costs imposed on the appellant

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.03.2016 sub nr. x/2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Disciplină a Uniunii Naţionale a Barourilor Din România, a formulat cerere de anulare a Deciziei disciplinare nr. 23/04.12.2015 a Comisiei Centrale de Disciplină, a Uniunii Naţionale a Barourilor din România pronunţată în dosarul nr. x/2015 prin care a fost exclus din profesia de avocat, solicitând instanţei ca prin hotărâre ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei, să se dispună casarea deciziei şi, rejudecând cauza în fond să se dispună admiterea contestaţiei formulată împotriva Deciziei Disciplinare nr. 23/04.12.2015 emisă de Comisia de Disciplină din cadrul UNBR.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4023 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Disciplină a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4023 din 13 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Boeriu Iosif Titus prin care a solicitat admiterea recursului şi să se dispună anularea Deciziei disciplinare nr. 13 din 16.04.2015 şi Decizia nr. 23 din 4.12.2015.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a reiterat toate argumentele supuse analizei instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Uniunea Naţionala a Barourilor din România a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 25 februarie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 11 februarie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu de instanţă, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat în susţinerea cererii de recurs în a relua cuvânt cu cuvânt conţinutul cererii de chemare în judecată.

De altfel, în faza regularizării cererii de recurs, instanţa a emis o adresă către recurentul-reclamant prin care i-a pus în vedere acestuia să indice temeiul de drept în care îşi formulează cererea şi să indice motivele de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. . Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei instituite prin adresa din 29 martie 2017 .

Ori, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor de fapt şi de drept privind netemeinicia actelor administrative atacate şi nu critici efective de nelegalitate a hotărârii atacate.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind, cazurilor de casare, acestea să fie de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reţine că indicarea de către recurentul-reclamant, prin cererea de recurs şi răspunsul la întâmpinare, a unor dispoziţii legale generale, nu este de natură a duce la încadrarea cererii de recurs într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În ceea ce priveşte cererea formulată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, prin care aceasta a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor ocazionate cu acest litigiu, instanţa urmează a o admite având în vedere următoarele:

În condiţiile în care, cererea de recurs va fi anulată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte suma de 800 RON reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4023 din 13 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Obligă recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, către intimata-pârâtă Comisia Centrală de Disciplină a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2020.