Refusal of Grade I Scientific Researcher Title: Failure to Join National Validation Authority Vitiates Administrative Litigation Judgment

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării: anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 de invalidare a rezultatelor concursului şi a Ordinului Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017 prin care i s-a refuzat acordarea titlului de Cercetător ştiinţific gradul I; să se constate că întruneşte cerinţele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale şi să se dispună acordarea acestui titlu.

La data de 21.06.2018, recurentul Ministerul Cercetării şi Inovării a formulat, în cadrul întâmpinării depuse la dosar, cerere de introducere în cauză a Consiliului Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, organism care funcţionează pe lângă Ministerul Educaţiei Naţionale, invocând prevederile art. 78, 79 din C. proc. civ., în contextul în care litigiul decurge din înscrisuri emanând de la CNATDCU, cererea fiind respinsă de instanţa de judecată pe motiv că reclamanta nu a înţeles să cheme în judecată şi CNATDCU.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 355 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării şi, în consecinţă: a dispus anularea în parte a Ordinului Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017, doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă, a obligat instituţia pârâtă să emită în favoarea reclamantei A. un nou ordin prin care să i se confere titlul ştiinţific de cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale; a respins în rest acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în principal, că Ordinul nr. 650/17.10.2017 emis de Ministrul Cercetării şi Inovării este parţial nelegal în ceea ce o priveşte pe reclamantă, întrucât motivarea că activitatea profesională a acesteia nu este una de excepţie, prezentată de CNATDCU, reprezintă un adaos la lege, astfel că invalidarea rezultatelor concursului de către organismul de specialitate nu se justifică, depăşind sfera oportunităţii şi plasându-se în cea a nelegalităţii.

Prin urmare, instanţa de fond a anulat parţial ordinul şi a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei un nou ordin prin care să-i confere titlul de cercetător ştiinţific gradul I, respingând în rest acţiunea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării), invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul pârât Ministerul Cercetării şi Inovării a arătat, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se dispună anularea ordinului şi emiterea de către acest minister a unui nou ordin pentru acordarea gradului de cercetător ştiinţific în discuţie, în condiţiile în care aceste grade se acordă de organismul de specialitate la nivel naţional, respectiv, de CNATDCU, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale 1/2011, iar această acordare se face în conformitate cu criterii stabilite prin ordin al ministrului educaţiei.

A mai criticat sentinţa pe motiv că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut faptul că domeniul pentru care reclamanta s-a înscris la concursul pentru promovarea în gradul ştiinţific I nu este unul de nişă, cum eronat susţine aceasta, ci unul de actualitate şi cu largă aplicabilitate, atât în H.G. nr. 583/2015 privind aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015 - 2020 (PNCDI III), cât şi în H.G. ne. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020.

De asemenea, factorul de impact al articolelor publicate este redus (Hirsch-3), nu pentru că "este nevoie de un număr de ani pentru a ajunge să fie citate în alte articole", ci pentru că acestea nu au relevanţa ştiinţifică necesară, comunitatea ştiinţifică ce ar putea să le citeze nefiind interesantă de conţinutul şi relevanţa lor.

A precizat recurentul că jurnalele cu impact ştiinţific au comitete ştiinţifice de evaluare formate din evaluatori internaţionali de prestigiu care efectuează prima citire a articolului, emit rapoarte de analiză şi pot chiar coresponda cu autorul articolului pentru îmbunătăţirea sau clarificarea acestuia, după care articolul intră într-un comitet de acordare a notei/punctajului final, acest punctaj făcând posibilă publicarea chiar gratuită într-o revistă ştiinţifică cu factor de impact.

În schimb, în cazul revistelor "fee access", autorii sunt cei care plătesc pentru a le fi publicate articolele, acest criteriu al taxei primând faţă de criteriul valorii ştiinţifice.

A conchis recurentul că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de judecată, neţinând cont de aprecierea CNATDCU întemeiată pe criteriile prevăzute de legislaţia în vigoare, a dispus emiterea unui ordin prin care să i se acorde gradul ştiinţific I, fără ca intimata reclamantă să fi atins competenţele ştiinţifice necesare acestuia.

II. Apărările formulate în faţa instanţei de recurs

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare însoţită de înscrisuri, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A reiterat intimata principalele susţineri din acţiunea introductivă şi din răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de fond, referitoare la faptul că îndeplineşte condiţiile legale minimale pentru acordarea titlului solicitat, însuşindu-şi totodată integral considerentele sentinţei recurate.

Recurentul pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs, subliniind încă o dată faptul că a solicitat introducerea în cauză a CNATDCU, prin Ministerul Educaţiei Naţionale pe lângă care activează, acesta fiind organismul care a evaluat dosarul de concurs şi a cărui decizie stă la baza emiterii ordinului de acordare/neacordare a gradelor ştiinţifice de către Ministerul Cercetării şi Inovării.

Or, respingerea solicitării sale s-a bazat exclusiv pe faptul că apărătoarea reclamantei a învederat că nu înţelege să cheme în judecată şi acest organism, în condiţiile în care instanţa de judecată este singura în măsură să constate dacă un cadru procesual este corect stabilit, neputând lăsa acest aspect doar la latitudinea părţilor.

A mai precizat că nu poate emite ordinul fără "Fişa privind confirmarea titlului de cercetător ştiinţific gradul I" întocmită de CNATDCU.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

În speţă, din actele dosarului reiese că intimata reclamantă, în prezent angajată a societăţii B. S.R.L., cu sediul în jud. Ilfov, conform Contractului individual de muncă nr. x/31.2018, şi deţinând titlul de cercetător ştiinţific grad III, a depus cerere de acordare a titlului de cercetător ştiinţific grad I, la care a ataşat documentaţia considerată necesară.

Întreaga documentaţie a fost verificată şi analizată de o comisie de specialitate, care a formulat propunere de acordare a titlului, apreciind îndeplinite cerinţele minimale prevăzute de lege în acest sens.

Propunerea nu a fost însă însuşită de CNATDCU, care nu a validat dosarul intimatei, în Procesul-verbal al şedinţei Consiliului General din 28.09.2017 menţionându-se expres ca motiv al refuzului faptul că "activitatea ştiinţifică a candidatei nu poate fi considerată de excepţie, astfel încât să justifice accesul direct de la CS III la CS I (lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact)".

După soluţionarea contestaţiei intimatei, Consiliul General al CNATDCU a aprobat cu majoritate de voturi neacordarea titlului de CS I pentru intimata reclamantă, reţinând că, deşi toate criteriile minimale cumulative sunt îndeplinite, factorul de impact al lucrărilor candidatei este redus, iar multe dintre articolele prezentate sunt publicate în reviste contra-cost.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 şi a Ordinului Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017; să se constate că reclamanta întruneşte cerinţele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale şi să se dispună acordarea acestui titlu, formulându-se critici de nelegalitate a ordinului prin referire directă la actele emise de Consiliului Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

De asemenea, Ministerul Cercetării şi Inovării a formulat cerere de introducere în cauză a CNATDCU, arătând că litigiul decurge şi din acte emise de CNATDCU.

Una dintre criticile formulate de recurentul-pârât se referă tocmai la cadrul procesual în care în mod nelegal s-a soluţionat litigiul, iar Înalta Curte apreciază că această critică este fondată.

Astfel, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond".

Or, în speţă, deşi recurentul-pârât a solicitat în termen procedural şi motivat introducerea în cauză a CNATDCU, instanţa nu a analizat această cerere, nu a identificat norma legală incidentă şi nu a expus raţionamentul logico-juridic care justifica o soluţie de respingere, însuşindu-şi doar cele afirmate de către intimata-reclamantă, raportându-se probabil la principiul disponibilităţii părţilor consacrat de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ.

Această raportare exclusivă este însă eronată, nerezultând din sentinţă analiza pe care judecătorul ar fi trebuit să o facă din perspectiva art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, lege-cadru care guvernează judecarea prezentului litigiu şi care impune derogări de la C. proc. civ. (potrivit art. 28 alin. (1) din lege).

Prin acţiune s-a solicitat şi anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017, iar din dosar nu rezultă modificarea în termen legal a acţiunii sau că instanţa ar fi luat act de o declaraţie de renunţare la judecată din partea reclamantei cu privire la acest capăt de cerere.

În plus, în opinia Înaltei Curţi, relevantă pentru justa soluţionare a cauzei este verificarea conformităţii cu legislaţia incidentă a ordinului şi a actului care a constituit unicul temei de fapt al emiterii acestuia, inclusiv prin analizarea temeiniciei susţinerilor părţilor referitoare la (ne)îndreptăţirea intimatei reclamante de a aceede de la cercetător ştiinţific gradul III direct la gradul I, în împrejurările concrete ale speţei, iar toate aceste împrejurări nu pot fi dezbătute şi tranşate în lipsa din proces a unicului organism cu competenţe în domeniul de referinţă, respectiv CNADTCU.

Este de observat că, în considerarea importanţei acestui demers al judecătorului, legiuitorul a reglementat expres şi situaţia în care, deşi instanţa de judecată apreciază necesară chemarea unei anumite persoane în proces, părţile s-ar opune, neînţelegând să solicite introducerea în cauză a terţului.

Nu în ultimul rând, instanţa a arătat în dispozitiv că "respinge în rest acţiunea", din considerente nerezultând ce şi, mai ales, pentru ce motive a respins restul acţiunii, care - potrivit petitului şi excluzând capetele de cerere admise în mod expres - priveşte tocmai anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 care a stat la baza emiterii ordinului şi constatarea că reclamanta întruneşte cerinţele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale.

Or, în aceste condiţii, se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivarea fiind omisivă şi parţial contradictorie, neputându-se decela ce anume a judecat instanţa şi care sunt argumentele care susţin cele două soluţii contrare.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanţă în mod greşit nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii în ceea ce priveşte aspectele expuse mai sus - apreciază recursul ca fiind fondat, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării) împotriva sentinţei nr. 355 din 21 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.