Nature of agency notification as non-administrative act precluding judicial review under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29.12.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, anularea adresei nr. x/20.10.2015 emisa de către parata si obligarea paratei la emiterea unei adrese care sa reflecte realitatea de fapt si de drept, respectiv constatarea rămânerii definitive a Raportului de evaluare intocmit de către ANI cu nr. x la data de 13.08.2013, conform încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF in dosarul nr. x/2013.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 873 din 15 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca inadmisibilă

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare să se dispună anularea adresei nr. x/20.10.2015 emisă de către intimata-pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei adrese care să reflecte realitatea de fapt şi de drept, respectiv constatarea rămânerii definitive a raportului de evaluare întocmit de către ANI cu nr. x, la data de 13.08.2013, conform încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Recurentul a prezentat întreg cadru procesual parcurs de raportul de evaluare nr. x/14.06.2013, întocmit de către ANI, până la rămânerea definitivă a acestuia prin pronunţarea Deciziei nr. 3185/16.010.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinând că adresa a cărei anulare o solicită în prezenta cauză este un act subsecvent raportului de evaluare, astfel încât adresa este şi ea un act administrativ.

A susţinut recurentul că a adus la cunoştinţa instanţei de fond că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, adresându-se pârâtei cu o cerere înregistrată sub nr. x/18.12.2015, însă instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că adresa nr. x/20.10.2015 nu este act administrativ întrucât nu dă naştere, nu modifică sau nu stinge raporturi juridice.

A mai susţinut recurentul că a contestat tocmai indicarea de către ANI în mod greşit a datei rămânerii definitive a Raportului de evaluare, în condiţiile în care acesta a rămas definitiv la data de 19.08.2013, iar ANI avea obligaţia de a sesiza Consiliul Judeţean Ilfov la acea dată, pentru a se lua măsuri împotriva sa.

În situaţia în care ANI şi Consiliul Judeţean Ilfov au considerat ca data rămânerii definitive a Raportului de evaluare a fost 16 octombrie 2015, atâta vreme cât, în susţinerea reclamantului, data reală a fost 19.08.2013, acesta a susţinut că a fost prejudiciat şi că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului eronat, respectiv adresa ANI nr. x/20.10.2015.

Recurentul a arătat că interesul său de a se reţine în mod corect data rămânerii definitive a Raportului de evaluare nr. x/14.06.2013, are legătură cu incidenţa art. 26 alin. (3) teza I din Legea nr. 176/2010.

A mai susţinut recurentul că prin respingerea acţiunii sale ca inadmisibilă, i s-a încălcat dreptul la apărare, neexistând o altă cale prin care să demonstreze erorile din adresa atacată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată în raport cu actele administrate la dosarul cauzei şi la criticile invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele argumente:

Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamant, constă în anularea adresei nr. x/20.10.2015 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi obligarea paratei la emiterea unei noi adrese care sa reflecte că data de 13.08.2013, este data rămânerii definitive a Raportului de evaluare nr. x/14.06.2013 al ANI, conform încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF in dosarul nr. x/2013.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că se impune analizarea naturii juridice a adresei în discuţie, din perspectiva art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Simplele susţineri ale reclamantului în sensul că adresa atacată este act administrativ, întrucât ar modifica raportul juridic existent ca urmare a precizării datei rămânerii definitive a raportului de evaluare emis de ANI, nu conduc la concluzia că acesta este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin adresa nr. x/20.10.2015, în vederea declanşării procedurilor disciplinare, Agenţia Naţională de Integritate a comunicat Consiliului Judeţean Ilfov faptul că Raportul de evaluare nr. x/14.06.2013 cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat A., având funcţia de manager în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, a rămas definitiv ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 3185/16.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, ANI prin această adresă, a menţionat prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 şi a solicitat să se comunice măsurile dispuse de către destinatarul adresei, la finalizarea procedurilor disciplinare, cu respectarea dispoziţiilor art. 25 alin. (3) şi (4) din legea nr. 176/2010.

Mai mult, se constată că solicitarea ANI, prin adresa care face obiectul prezentei cauze, către Consiliul Judeţean Ilfov de a se declanşa procedurile disciplinare împotriva reclamantului, nu conferă actului atacat din prezenta cauză efectele specifice unui act administrativ, ci constituie un simplu act de înştiinţare/aducere la cunoştinţa Consiliului Judeţean Ilfov cu privire la caracterul definitiv al raportului de evaluare nr. x/14.06.2013, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 3185/16.010.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Adresa a cărei anulare s-a solicitat de reclamant prin prezenta acţiune cu care a învestit instanţa de fond, nu naşte, nu modifică şi nu schimbă raportul juridic născut în legătură cu reclamantul A. şi intimata ANI prin rămânerea definitivă a raportului de evaluare ANI, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 3185/16.010.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, această adresă nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, aceste dispoziţii prevăd că prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice ".

Solicitarea recurentului în sensul obligării intimatei ANI la emiterea unei adrese care să reflecte realitatea de fapt şi de drept, respectiv constatarea rămânerii definitive a raportului de evaluare nr. x/14.06.2013, la data de 13.08.2013, conform încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013 nu are nici un temei juridic.

Prin adresa în discuţie, intimata ANI nu a stabilit o anumită dată de la care raportul de evaluare a rămas definitiv, ci doar a înştiinţat Consiliului Judeţean Ilfov că Raportul de evaluare nr. x/14.06.2013, cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat A., având funcţia de manager în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, a rămas definitiv ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 3185/16.010.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A invocat recurentul incidenţa dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora:

"Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel."

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, invocate de către recurent, în sensul că ar reflecta interesul său în stabilirea datei rămânerii definitive a raportului de evaluare, nu justifică promovarea prezentei acţiuni în cauza de faţă.

Nu poate fi primită nici critica recurentul în sensul că prin respingerea acţiunii ca inadmisibile i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Recurentului-reclamant i-a fost garantat dreptul la apărare pe tot parcursul desfăşurării procesului atât la instanţa de fond cât şi în faza de judecată a recursului. În faţa instanţei de fond în cadrul dezbaterilor, reclamantul a fost prezent, fiind asistat şi de apărător ales, iar în stadiul procesual al recursului, recurentul, prin apărător ales, a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, iar pentru termenul de judecată din 14 februarie 2019, apărătorul ales al recurentului a depus o cerere în sensul judecării cauzei şi în lipsa acestuia.

Prin urmare, probatoriul administrat la dosarul cauzei nu confirmă susţinerile recurentului în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, dar şi faptul că actul atacat, respectiv adresa nr. x/20.10.2015 emisă de ANI, nu beneficiază de regimul juridic al unui act administrativ în sensul art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, şi nu este nici un act subsecvent al raportului de evaluare (aşa cum greşit a susţinut recurentul), Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod judicios a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 873 din 15 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2019.