Procurement funding suspension suspended for procedural nullity arising from failure to serve summons at designated legal domicile

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta UAT MUNICIPIUL GALAŢI, a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL MEDIULUI-ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, solicitând suspendarea Procedurii de finanţare aplicată de pârâtă conform GHIDULUI DE FINANŢARE din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanţare şi contestaţia împotriva Deciziei privind: Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane.

Prin sentinţa civilă nr. 89, pronunţată la data de 03.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi spre competentă soluţionare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.06.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare şi a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia CAF în vederea judecării conflictului negativ de competenţă şi a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 4013, pronunţată la data de 17.09.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza fost reînregistrată pe rolul aceste instanţe la data de 26.11.2019, sub nr. x/2019*.

Curtea, în temeiul art. 255-258 noul C. proc. civ., a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti s-a constatat legal sesizată şi competentă material să soluţioneze prezenta cerere de suspendare, date fiind prevederile art. 96 noul C. proc. civ., precum şi ale art. 14 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 329 din 29.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta UAT MUNICIPIUL GALAŢI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI-ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 329 din 29.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declart recurs reclamantul Municipiul Galaţi, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În contextul prezentării în preambulul cererii de recurs a unor ample consideraţii teoretice referitoare la procedura suspendării provizorii a efectelor unui act administrativ, ce au inclus şi reluarea expunerii situaţiei de fapt, într-o primă critică adusă hotărârii atacate, recurentul invocă nelegala îndeplinire a procedurii de citare, susţinând că, prin adresa formulată în data de 03.02.2020, a solicitat, în temeiul art. 158 C. proc. civ., comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul social al societăţii de avocatură, respectiv în Galaţi, şi, deşi solicitarea îndeplinea toate condiţiile cerute de lege, instanţa nu a dat curs acestei solicitări legale, instanţa nu a îndeplinit procedura de citare în mod legal, nicio înştiinţare nefiind comunicată la sediul procesual ales.

Invocă dispoziţiile art. 153 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., susţinând că suntem în prezenţa unei nulităţi absolute exprese şi necondiţionate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 175 alin. (2) şi art. 176 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce determină şi nulitatea încheierilor de şedinţă ulterioare stabilirii sediului procesual ales dar şi a tuturor actelor de procedură îndeplinite în cauză, avându-se în vedere nelegala sa citare, menţionând deopotrivă că instanţa s-a pronunţat şi asupra unei excepţii.

Solicită astfel a se constata că există şi subzistă o nelegală îndeplinire a procedurii de citare, motiv pentru care solicită admiterea cererii de recurs şi a excepţiei nulităţii actelor de procedură întocmite de instanţă sau de ceilalţi participanţi la proces la termenele de judecată ulterioare stabilirii sediului procesual ales şi trimiterea cauzei în rejudecare, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

La Punctul II al motivelor de recurs, recurentul - reclamant susţine că instanţa a respins în mod greşit cererea de suspendare, prin stabilirea în mod eronat a faptului că nu ar fi îndeplinit condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Apreciază recurenta că motivele de respingere a cererii sale, reţinute de prima instanţă sunt nefondate.

Astfel, conform principiilor juridice, atâta timp cât autoritatea de evaluare putea cere inclusiv documente şi informaţii suplimentare care să completeze o documentaţie deja depusă, cu atât mai mult putea solicita mai puţin, în sensul corectării unor aspecte formale, fără a aduce atingere conţinutului documentaţiei depuse, raportat la art. 16 din Ghidul de Finanţare a Programului.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea hotărârii şi admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.

În partea introductivă a recursului, recurentul a menţionat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. alături de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Administraţia Fondului Pentru Mediu a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamant, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În cadrul întâmpinării, intimata, în conformitate cu dispoziţiile art. 487,488 şi 489 alin. (2) C. proc. civ. a invocat excepţia nulităţii recursului, pe considerentul că în cuprinsul cererii de recurs recurentul nu indică motivele pe care îşi fundamentează recursul, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei de fond, neputându-se reţine vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deopotrivă, intimata mai susţine că la acest moment nu se mai justifică un interes în susţinerea cererii de suspendare, întrucât în prezentul dosar, recurentul a formulat cerere de suspendare a procedurii de finanţare aplicată conform Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 741/13.07.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, iar acţiunea de fond a respinsă, prin sentinţa civilă nr. 397/02.09.2019.

Pe fondul litigiului, intimata consideră neîntemeiate criticile recurentului referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond dând o interpretare corectă dispoziţiilor legale, recurenta neprezentând cazul bine justificat ca fiind acela al existenţei unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat.

În concluzie, intimata solicită a se constata că hotărârea de fond a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de casare a hotărârii.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 07 septembrie 2020, faţă de obiectul litigiului, reglementat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ce impune judecata de "urgenţă şi cu precădere", s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09.02.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În prealabil, Înalta Curte constată că recurenta, cu toate că îşi întemeiază recursul doar pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor invocate aceasta susţine nu numai încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, ci şi nelegala îndeplinire a procedurii de citare, critică ce poate fi subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează încălcarea regulilor de procedură, respectiv dreptul procesual (sau procedural), în timp ce dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează ansamblul acelor categorii de norme juridice care au un conţinut normativ propriu-zis.

Se constată aşadar, că această critică referitoare la nelegala îndeplinire a procedurii de citare a fost expusă pe larg la punctul I din cadrul motivelor de recurs, în timp ce criticile ce vizează aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, se regăsesc la punctul II al motivelor de recurs, astfel cum au fost structurate de recurentă.

Analizând sentinţa recurată mai întâi prin prisma criticilor ce vizează modul de îndeplinire a procedurii de citare de la judecata pe fond a pricinii, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Înalta Curte apreciază că este întemeiat acest motiv de casare, prin prisma faptului că procedura de citare desfăşurată în faţa primei instanţe a fost nelegal îndeplinită cu recurenta - reclamantă U.A.T. Municipiul Galaţi.

Astfel, se constată că, prin cererea dedusă judecăţii Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului- Administraţia Fondului pentru Mediu, suspendarea Procedurii de finanţare aplicată de pârâtă conform Ghidului de Finanţare din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanţare şi contestaţia împotriva Deciziei privind:Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte, examinând dosarul de fond, constată că, în mod corect în încheierea de şedinţă din data de 31.01.2020 s-a reţinut că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părţi din proces, la respectivul termen fiind citat recurentul - reclamant la sediul autorităţii, din Municipiul Galaţi, strada x nr. 54 judeţul Galaţi.

În continuare însă, înainte de următorul termen de judecată fixat pentru data de 14 februarie 2020, respectiv la data de 05.02.2020, recurenta - reclamantă a depus la dosar, împreună cu Împuternicirea avocaţială a apărătorului său, o Notă (dosar fond) în cadrul căreia solicită atât amânarea judecăţii, faţă de imposibilitatea acestuia de a se prezenta la respectivul termen, cât şi comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Societăţii Civile profesionale de avocaţi " A.", cu sediul în Galaţi,conform art. 158 C. proc. civ., indicând în partea de jos a notei şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, respectiv domnul B., astfel cum impun dispoziţiile legale mai sus menţionate.

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., "În caz de alegere de domiciliu, sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, citarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156 C. proc. civ..".

Astfel, Înalta Curte, constatând că partea s-a conformat întocmai dispoziţiilor legale, indicând şi persoana desemnată cu primirea actelor de procedură, reţine că instanţa de fond era obligată să ia act de manifestarea de voinţă a părţii în sensul alegerii de domiciliu şi să dispună ca, în continuare, citarea reclamantei să se facă la această adresă.

Or, ulterior depunerii acestei Note la dosarul cauzei, instanţa de fond nu a modificat adresa de comunicare a actelor de procedură la sediul ales indicat de reclamantă şi nu efectuat procedura de citare în mod legal cu acesta, la apărătorul său, din cuprinsul dovezilor de înmânare a citaţiei pentru termenele din 20 martie 2020 (dosar fond, termenul fiind preschimbat din oficiu) şi 15 mai 2020 (dosar fond) rezultând citarea în continuare a reclamantei în mod greşit la sediul unităţii administrative şi nu la sediul ales, la apărătorul său, astfel cum aceasta a solicitat în mod legal. De altfel, la termenul din 15 mai 2020, apreciind greşit că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită, instanţa a şi reţinut cauza în pronunţare, judecarea cauzei făcându-se în lipsa acestora, deşi, prima instanţă era obligată să procedeze potrivit prevederilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.

De altfel, instanţa de control judiciar constată că recurenta - reclamantă nu s-a prezentat în faţa instanţei, astfel încât să se poată considera că viciul de procedură s-a acoperit, respectiv că sunt incidente dispoziţiile legale referitoare la termenul în cunoştinţă.

În condiţiile în care recurenta - reclamantă a îndeplinit întocmai cerinţele prevăzute de art. 158 alin. (1) C. proc. civ. indicându-l pe domnul B., ca persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, în continuare, procedura de citare cu aceasta trebuia să se facă la sediul ales, şi nu potrivit art. 155 C. proc. civ., cum greşit a procedat instanţa de fond. Procedând astfel, instanţa de fond a încălcat principiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 C. proc. civ., şi principiul contradictorialităţii, prevăzut la art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora părţile au dreptul de a fi reprezentate în tot cursul procesului şi de a li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului, instanţa neputând hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Legalitatea desfăşurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia şi necesitatea respectării dreptului la apărare, implică obligaţia citării tuturor părţilor şi comunicarea actelor de procedură în mod legal, " sub sancţiunea nulităţii", conform art. 153 C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel;

2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii".

Astfel, în condiţiile în care, la termenul de judecată din data de 15 mai 2020, au lipsit părţile iar recurenta - reclamantă nu a fost citată la sediul ales la apărătorul său, precizat încă din data de 05.02.2020 (dosar fond), menţionându-se pe citaţie şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, indicată de apărătorul părţii, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanţa de fond, încălcând dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., a apreciat greşit să procedura de citare este îndeplinită, reţinând cauza în pronunţare.

Instanţa de control judiciar ia act de faptul că dispoziţiile legale referitoare la citare şi la comunicarea actelor de procedură au caracter imperativ, iar hotărârea pronunţată cu încălcarea lor este lovită de nulitate.

În mod evident, citarea părţilor are menirea de a respecta cele două principii fundamentale ale procesului civil: principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare, prevăzute în C. proc. civ., dar şi dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Incontestabil, în procesul civil părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea pretenţiilor proprii cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le dispune, aceste drepturi fundamentale ale participanţilor la judecată fiind asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, cel al contradictorialităţii.

Principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare impune, aşadar, să fie asigurată tuturor părţilor posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, astfel că nerespectarea principiului contradictorialităţii - care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare - este sancţionată cu nulitatea hotărârii.

Noţiunea de "proces echitabil" presupune, în mod evident, respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 20 din C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil " sub sancţiunile prevăzute de lege".

Astfel, în condiţiile în care la termenul de judecată din data de 15 mai 2020, când instanţa a reţinut şi cauza în pronunţare, recurenta - reclamantă nu a fost legal citată, Înalta Curte reţine ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 174 şi urm. C. proc. civ., potrivit cărora actele de procedura efectuate cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de forma sunt sancţionate cu nulitatea, vatamarea produsa neputand fi înlăturată decât prin anularea lor.

Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se relua judecata cu citarea părţilor implicate în proces, în conformitate cu normele procedurale mai sus menţionate.

Faţă de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 174 şi următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta - reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă), acestea având legătură cu fondul litigiului, ele urmând să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Cu ocazia rejudecării, instanţa va dispune citarea părţilor, în conformitate cu normele procedurale aplicabile, va examina toate cererile şi argumentele invocate de acestea, inclusiv apărarea formulată de intimata-pârâtă în această etapă procesuală, referitoare la interesul reclamantei în susţinerea cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la pronunţarea instanţei de fond pe cererea de anulare a Deciziei Comitetului Director nr. 351/DCD/17.12.2018, prin sentinţa civilă nr. 397/02.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019 şi va administra toate probele ce se impun în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aspectele arătate, apreciind că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta - reclamantă şi subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 14 alin. (4), raportat la 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 329 din 29.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021 .