Admissibility of accessory intervention requiring personal and direct legal interest under Civil Procedure Code Articles 32, 33, and 61.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă sub nr. x/2018, din data de 30.07.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI GHEORGHENI, solicitând instanţei următoarele:

- obligarea pârâtului la îndepărtarea steagului Consiliului Naţional Secuiesc, cunoscut şi ca steagul secuiesc, de pe domeniul public al municipiului Gheorgheni, din faţa Casei de cultură;

- obligarea pârâtului la îndepărtarea steagului Consiliului Naţional Secuiesc, cunoscut ca şi steagul secuiesc, din orice loc de pe domeniul public al municipiului Gheorgheni;

- obligarea pârâtului la îndepărtarea steagului albastru, steagul municipiului din orice loc de pe domeniu public al municipiului Gheorgheni;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1654 pronunţată la data de 27 noimebrie 2018, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a dispus următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a lipsei interesului şi a lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocate de pârât.

Admite acţiunea, în parte, formulată de reclamanta A., cu sediul în Bucureşti, B-dul x, nr. 68 împotriva pârâtului Primarul Municipiului Gheorgheni, cu sediul în municipiul Gheorgheni, judeţul Harghita.

Obligă pârâtul să îndepărteze steagul Consiliului Naţional Secuiesc, cunoscut şi ca "steagul secuiesc",de pe domeniul public al mun. Gheorgheni, din faţa casei de cultură.

Obligă pârâtul să îndepărteze steagul albastru, steagul mun. Gheorgheni de pe domeniul public al mun. Gheorgheni, din faţa Primăriei Gheorgheni.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată"

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru termenul de judecată din data de 16 iunie 2020 s-a depus la dosar, din partea petentului B., o Cerere de intervenţie accesorie în susţinerea apărării Primarului, solicitând, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulate de reclamantă, ca netemeinică şi nelegală.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca fiind inadmisibilă, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată de petentul - recurent B. în interesul pârâtului Primarul Municipiului Gheorgheni.

În esenţă, a reţinut instanţa de recurs că petentul nu justifică un interes personal şi direct în cauză.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei Încheieri a declarat recurs petentul B., solicitând admiterea acestuia şi pe cale de consecinţă admiterea în principiu a cererii sale de intervenţie, invocând încălcarea normelor de drept material incidente.

În cadrul criticilor sale s-au regăsit menţionate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul susţinând în esenţă că, prin neadmiterea în principiu a cererii sale de intervenţie instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., doarece, în loc să stăruie în aflarea adevărului şi să prevină orice greşeală, instanţa a respins fără motiv temeinic cererea sa de intervenţie, ce completează cele expuse de Primarul Municipiului Gheorgheni şi ajută la o mai corectă apreciere a instanţei.

Totodată, consideră recurentul - petent că instanţa a încălcat şi dispoziţiile art. 22 alin. (7) din C. proc. civ., pentru că nu a procedat cu echitate şi bună credinţă, neglijând în totalitate faptul că cererea se încadrează în prevederile art. 32,33,61 şi 63 din C. proc. civ.

Consideră recurentul că, dat fiind caracterul accesoriu al cererii sale de intervenţie, este suficient că are interesul de a sprijini conducătorul ales al oraşului său, motiv pentru care apreciază că motivarea instanţei nu are susţinere legală, respingerea cererii sale de intervenţie făcându-se cu încălcarea normelor de drept material incidente.

Susţine în continuare recurentul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 din C. proc. civ., chiar dacă nu ar avea interes născut şi actuak pentru a interveni în proces, are dreptul de a interveni " cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat", adică încălcarea dreptului său, ca steagul legal aprobat al Municipiului Gheorgheni să fie arborat într-un loc public din oraş.

Dacă avea cunoştinţă mai devreme despre acest proces, atunci ar fi fost îndreptăţit să depună cerere de intervenţie principală, pentru apărarea dreptului său de a vedea arborat în spaţiul public steagul oraşului.

Contrar celor afirmate de instanţa de fond, susţine recurentul că este membru al Consiliului Local, deci, un reprezentant ales al comunităţii locale, îndeplinind astfel condiţiile pentru ca cererea sa de intervenţie să fie admisă.

A invocat practica Tribunalului Harghita şi a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de petentul B. au formulat întâmpinări atât reclamanta A., cât şi pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni.

În cadrul întâmpinării sale, intimata - reclamantă A. solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea încheierii recurate, apreciind că, în mod temeinic şi legal Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de B..

Susţine intimata -reclamantă că recurentul nu aduce probe şi argumente legale în sprijinul cererii sale, limitându-se doar la a face simple afirmaţii prin care îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul în care Curtea de Apel Târgu Mureş a soluţionat cererea sa de intervenţie accesorie.

În realitate, cererea de intervenţie accesorie a recurentului, care urmează cererilor de intervenţie accesorie formulate de C. şi D., respinse definitiv de instanţă, au rolul de a bloca judecarea fondului dosarului, de a tergiversa judecarea acestuia.

Invocă practica Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie în speţe similare, solicitând, în concluzie respingerea recursului, ca nefondat.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul - pârât Primarul Municipiului Gheorgheni susţine că nu se opune admiterii cererii de intervenţie formulată de recurent, apreciind că aceasta este admisibilă în principiu, recurentul îndeplinind condiţia interesului, având în vedere calitatea acestuia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Gheorgheni. De asemenea, susţine că nu se opune nici recursului formulat de recurentul B., însă lasă la aprecierea instanţei soluţia care se va pronunţa în prezentul recurs.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 07 septembrie 2020, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 09.02.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îl constituie recursul formulat de Primarul Municipiului Gheorgheni împotriva sentinţei nr. 1654 pronunţată de Tribunalul Harghita, la data de 27 noiembrie 2018.

Pentru termenul de judecată din data de 16 iunie 2020, în cadrul acestei etape a procesului, numitul B. a formulat cerere de intervenţie accesorie. La termenul de 21 iulie 2020, instanţa de recurs a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, având în vedere dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare la momentul la care s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv 30.07.2018.

A reţinut instanţa de recurs, în raport de disp. art. 61 alin. (1) C. proc. civ., care condiţionează formularea unei intervenţii voluntare de existenţa unui interes care trebuie să fie personal şi direct, caracterul inadmisibil al cererii de intervenţie accesorie în raport de argumentele aduse în susţinerea acesteia. Instanţa a arătat că intervenientul accesoriu nu discută despre un interes personal, ci despre interesul unei comunităţi etnice faţă de care nu a făcut dovada şi nici nu s-a susţinut că ar avea reprezentativitate. Intervenientul accesoriu nu a justificat un interes în sensul art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând încheierea ce face obiectul prezentei judecăţi, prin raportare la criticile formulate şi la dispoziţiile legale incidente, reţine că obiectul litigiului îl constituie cererea în contencios administrativ, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni, solicitând instanţei obligarea acestuia la îndepărtarea steagului Consiliului Naţional Secuiesc, cunoscut ca şi steagul secuiesc, de pe domeniul public al municipiului Gheorgheni, din faţa Casei de cultură, din orice loc de pe domeniul public al municipiului Gheorgheni, precum şi a steagului albastru, steagul municipiulu, din orice loc de pe domeniu public al municipiului Gheorgheni.

Instanţa de control judiciar apreciază ca fiind nefondată critica recurentului privind faptul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi (7) din C. proc. civ.. Se constată că instanţa de recurs a pus în discuţie şi s-a pronunţat motivat asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie, astfel că, argumentul recurentului, în sensul că cererea de intervenţie ar fi ajutat instanţa la o mai bună înţelegere şi corectă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, la adoptarea unei soluţii cât mai corecte şi juste în dosar, nu constituie motiv pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, legiuitorul atribuindu-i judecătorului puterea de apreciere.

Potrivit art. 61 C. proc. civ., "1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.

(2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi."

În sensul dispoziţiilor citate, rezultă că prin intervenţia accesorie, terţul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părţile iniţiale ale procesului.

Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte, prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie favorabilă părţii pentru care a intervenit. Ca atare, natura juridică a intervenţiei accesorii este aceea de apărare, fără însă ca terţul să devină un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit.

Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte interesul ca fiind una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile (în cauză, a cererii de intervenţie), interes care "...trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual", şi, chiar dacă nu este născut şi actual, "se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ.). În toate situaţiile, însă, interesul trebuie să fie personal şi, pentru ca cererea sa să fie admisă în principiu, terţul intervenient trebuie să justifice un interes propriu, dovedind că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunţarea unei hotărâri defavorabile părţii pentru care intervine.

Prin urmare, în analiza admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., trebuie avut în vedere interesul propriu al terţului în legătură cu modul de soluţionare a acţiunii principale, deoarece terţul care intervine trebuie să aibă un interes personal în participarea la judecata procesului ce se desfăşoară între alte persoane, chiar dacă nu pretinde un drept propriu.

Se reţine că intervenientul accesoriu urmăreşte ca, prin apărările pe care le face el însuşi, instanţa să pronunţe o hotărâre favorabilă părţii pe care o susţine în proces (pentru care a intervenit), dar şi conformă propriului său interes.

Or, în cazul de faţă, constată Înalta Curte că, raportat la obiectul litigiului şi finalitatea lui concretă, în mod corect instanţa de recurs a remarcat că titularul cererii de intervenţie accesorie nu are un interes personal şi direct în soluţionarea prezentului dosar, argumentul recurentului, în sensul în care " comunitatea locală se simte lezată de cererea unei asociaţii din Bucureşti privind arborarea drapelului " nefiind apt de a face dovada acestui interes propriu şi direct, distinct de al părţii pentru care doreşte să intervină, interes absolut necesar terţului pentru a interveni într-un proces desfăşurat între alte părţi.

Prin urmare, se apreciază că, faţă de obiectul acţiunii principale, recurentul B. nu justifică un interes concret, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de recurs a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de recurent, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de petentul B. împotriva încheierii de şedinţă din 21 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat, menţinând, ca legală, încheierea recurată.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. şi la soluţia ce se preconizează, Înalta Curte, urmează a obliga recurentul-petent la plata către intimata-reclamantă A., a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, ţinând seama de împrejurarea că onorariul solicitat corespunde formulării apărărilor faţă de recursul declarat de petent, procedând totodată şi la reducerea cuantumului acestuia (de la 4000 RON) în raport de complexitatea cauzei, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de petentul B. împotriva încheierii de şedinţă din 21 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 2000 RON, în favoarea intimatei -reclamante A., cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021.