Agency's appeal dismissed; rural development funding eligibility upheld against challenge of artificial micro-enterprise status

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 17.12.2015 şi înregistrat sub nr. x/28.12.2015 şi a Deciziei din data de 17.02.2016

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 173 din 19 iulie 2017, a admis excepţia nulităţii cererii adiţionale invocată de instanţă din oficiu, constatând nulă cererea adiţională formulată de reclamantă, având ca obiect suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la data de 17.12.2015 şi înregistrat sub nr. x/28.12.2015 şi a Deciziei nr. 5394/17.02.2016 Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Comisia de soluţionare a contestaţiei.

De asemenea, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 5394/17.02.2016 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit la data de 17.12.2015 şi înregistrat sub nr. x/28.12.2015, emise de pârâtă, obligând, totodată, pârâta la plata sumei de 300 RON, în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Un prim motiv de casare (prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.) vizează reţinerea instanţei potrivit căreia "într-adevăr, reclamanta şi S.C. B. S.R.L. au acelaşi obiect principal de activitate, însă faptul că domnul C. are calitatea de administrator al ambelor societăţi nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 44 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 346/2004".

Susţine recurenta-pârâtă că instanţa de fond a făcut o analiză superficială asupra condiţiilor pe care orice solicitant de fonduri nerambursabile trebuie să le îndeplinească atât la momentul depunerii unei cereri de finanţare dar si pe parcursul contractului de finanţare, condiţii impuse de regulamentele comunitare si naţionale.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, domnul C. este administrator al intimatei S.C A. S.R.L şi la S.C B. S.R.L. deţinând părţi sociale în procent de 50% şi în S.C B. S.R.L.

Conform prevederilor art. 801 "întinderea puterilor administratorului" din Noul C. civ., "pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor sale, administratorul va putea să înstrăineze, cu titlu oneros, bunurile sau să le greveze cu un drept real ori chiar să le schimbe destinaţia, precum şi să efectueze orice alte acte necesare sau utile, inclusiv orice formă de investiţie", iar din datele înscrise în ONRC pentru S.C A. S.R.L precum şi pentru S.C B. S.R.L, domnul C. este administrator unic la ambele firme, statut care îi conferă puteri depline de administrare şi reprezentare a firmei.

Din datele enunţate coroborat cu prevederile legale în vigoare, rezultă că domnul C., deţine 50% din părţile sociale din cadrul S.C B. S.R.L concomitent cu desfăşurarea unor atribuţii de conducere în calitate de administrator al celor două societăţi, calităţi care îi conferă poziţie de decizie în societăţile menţionate.

S.C. B. S.R.L, căreia i s-a atribuit codul unic de înregistrare nr. x în data de 30.11.1992, produce mobilă preponderent pentru export şi are ca asociaţi S.C B. cu 50% şi C. cu 50%.

Sediul social al acestei întreprinderi este în sat Căpâlna, comuna Săsciori, nr. 32A, judeţul Alba, adresă la care are sediul social şi S.C A. S.R.L şi la care avea reşedinţa la data depunerii Cererii de finanţare şi domnul C..

Referitor la domeniile de activitate se remarcă faptul că cele două întreprinderi au următoarele înscrieri la obiectul principal de activitate: S.C A. S.R.L: cod CAEN 3109- Fabricare de mobilă n.c.a; S.C B. S.R.L: cod CAEN 3109- Fabricare de mobilă n.c.a.

Având în vedere că activitatea derulată de către S.C A. S.R.L - tapiţerie de mobilier fiind în aval faţă de cea prestată de către B. S.R.L. - producţie din mobilier de lemn învederăm instanţei că, în conformitate cu datele înscrise la ONRC, cele două societăţi au acelaşi obiect de activitate, respectiv "Fabricarea de mobilă n.c.a.", cod CAEN 3109, desfăşurându-şi activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă.

S.C A. S.R.L a fost înfiinţată în anul depunerii cererii de Finanţare, fiind considerată start - up, obţinând şi un punctaj la criteriile de selecţie, pentru firma nou înfiinţată.

Conform datelor înscrise în ONRC, S.C A. S.R.L. în perioada 2012-2014 aceasta nu avea salariaţi înregistraţi.

Pentru ambele societăţi, respectiv S.C A. S.R.L şi S.C B. S.R.L, persoana împuternicită este aceeaşi, respectiv domnul C. care este asociat cu cotă de participare la beneficii şl pierderi de 50% la B. S.R.L.

Având în vedere legăturile comerciale, tranzacţiilor, operaţiunilor recurenta pârâtă susţine că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea 346/14.07.2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, iar prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are şi calitatea de asociat la S.C. B. S.R.L. se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 44 şi art. 45 care dispun:

(l)întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 4 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) o piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

În stabilirea existenţei condiţiilor artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil se va avea în vedere şi Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003, art. 3, lit. d) care dispune:

"întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acţionează împreună, sunt de asemenea considerate legate dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe acelaşi segment de piaţă sau pe o piaţă adiacentă".

Referitor la calitatea de administrator al unei entităţi juridice, potrivit Legii nr. 31/1990, recurenta precizează faptul că:

- administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv;

- actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actului constitutiv al societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică.

- dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.

Prin urmare, urmând strict dispoziţiile legale şi dând valoare situaţiei de fapt (acelaşi asociat la cele două entităţi cât şi acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele două entităţi sunt întreprinderi legate.

Particularităţile identificate de recurentă, prin verificarea încrucişată, nu pot conduce decât la o singură concluzie, şi anume că s-a urmărit încă de la bun început fracţionarea artificială a investiţiei, ca urmare a executării anumitor operaţiuni complementare fluxului tehnologic care într-un final să deservească unei singure persoane, aspect care nu a fost analizat de instanţa de fond.

De asemenea, prin documentele prezentate, se arată legătura şi totodată dependenţa beneficiarului de acest agent economic, creându-le un avantaj economic nejustificat, situaţie interzisă de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 care dispune:

"(1) Fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii în sensul articolelor 43-49 din tratat, statul membru se asigură că contribuţia FEADR nu rămâne blocată într-o operaţiune de investiţii cofinanţată decât în cazul în care această operaţiune nu suferă, în termen de cinci ani de la data deciziei de finanţare de către autoritatea de gestionare, nici o modificare importantă:

- care nu afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice;

- care rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietăţii unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activităţi productive.

(2) Sumele plătite în mod nejustificat se recuperează în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005."

Acest aspect nu a fost analizat de instanţa de fond, în condiţiile în care se poate observa cu uşurinţă că societatea intimată a fost creată pentru a deservi intereselor societăţii B. S.R.L către care beneficiara prestează în mod preponderent, iar S.C. A. S.R.L. a fost înfiinţată pentru a se putea accesa Măsura 312.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea de reclamantă a condiţiei de "microîntreprindere" recurenta pârâtă arată că reclamanta a depus, la data cererii de finanţare şi Anexa 4.1 "Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor", prin care reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L declară că este întreprindere autonomă, ignorând faptul că domnul C. este unicul administrator al ambelor societăţi şi că cele două societăţi lucrează pe aceiaşi piaţă relevantă.

Intimata avea cunoştinţă de obligaţia de a îndeplini acest criteriu chiar anterior depunerii cererii de finanţare, întrucât unul din obiectivele măsurii 312, aşa cum este specificat Fişa Măsurii este acela de "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi" indicându-se şi faptul că "Sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum şi locuitorilor din spaţiul rural care doresc să desfăşoare o activitate economică devenind antreprenori", care are ca obiectiv încurajarea spiritului antreprenorial în mediul rural, precum şi crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural."

Având în vedere legăturile comerciale, tranzacţiile, operaţiunile sus menţionate rezultă că cele două societăţi, S.C A. S.R.L şi S.C B. S.R.L, sunt legate, potrivit art. 44 din Legea 346/2004, iar prin bunurile propuse a fi achiziţionate prin investiţia realizată cu sprijin FEADR nu se urmarea dezvoltarea unei activităţi economice independente ci completarea procesului tehnologic al firmei S.C B. S.R.L.

Având în vedere legătura dintre societăţi s-a procedat la verificarea condiţiei de "microîntreprindere" a beneficiarei prin prisma angajaţilor celor două societăţi, cu raportare la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea 346/2004 potrivit cărora "Datele în funcţie de care se calculează încadrarea în plafoanele referitoare la numărul mediu de salariaţi şi la cifra de afaceri sunt cele realizate h ultimul exerciţiu financiar, raportate în situaţiile financiare anuale".

Din informaţiile postate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice - Indicatori din situaţiile financiare la 31.12.2011 - rezultă că în anul 2011, anul anterior depunerii cererii de finanţare (an de referinţă în analiza eligibilităţii) S.C B. S.R.L. avea un număr mediu de 142 salariaţi.

Ca atare, numărul consolidat de angajaţi ale celor două societăţi S.C A. S.R.L şi S.C B. S.R.L este 142 de salariaţi, luând în considerare faptul că prima entitate a fost înfiinţată în anul 2012 - anul depunerii cererii de finanţare, pe cale de consecinţă fără angajaţi în anul de referinţă.

În acest context, pentru stabilirea corectă a numărului de angajaţi ai firmei S.C A. S.R.L. era necesară cumularea în proporţie de 100% a numărului de angajaţi ai celor două societăţi, acestea având statutul de întreprinderi legate şi nu autonome, aşa cum reprezentantul legal al beneficiarului a declarat în mod incorect.

Raportat la aspectele enunţate anterior, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 346/2004, 100% din datele întreprinderii legate trebuie adăugate la cele ale întreprinderii analizate, pentru a se putea determina conformarea cu plafoanele referitoare la numărul de angajaţi si situaţiile financiare prevăzute in definiţie, iar în aceste condiţii este evident că S.C. A. S.R.L. depăşeşte condiţia legală de maxim 9 angajaţi stabilită prin Legea nr. 346/2004 ca număr maxim pentru categoria microîntreprinderi.

Relevantă în prezenta cauză, în ceea ce priveşte legătura dintre societăţi şi modalitatea în care societăţile pot fi considerate legate, este o altă interpretare obligatorie a CJUE, respectiv Cauza C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014. HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben.

Faţă de întrebările preliminare adresate CJUE s-a decis că articolul 3 alin. (3) paragraful 4 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, şi de asemenea că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi iu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Astfel, în urma acestei hotărâri pronunţată de CJUE, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată:

- prin prisma prevederilor articolului 3, aliniatul 3, paragraful 1;

- prin prisma unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf;

- prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nici o constatare a intenţiei lor de a eluda aefiniţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele învederate mai sus, apreciază recurenta pârâtă că modalitatea în care asociaţii entităţilor juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor, dovedesc pe deplin existenţa "grupului" economic, iar similitudinile dintre entităţi nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că cele două entităţi au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj financiar nerambursabil.

Conform prevederilor Legii nr. 346/2004, numărul maxim de angajaţi pentru încadrarea în categoria de microîntreprindere este de 9 angajaţi, coroborat cu cele menţionate mai sus, conduce la faptul că S.C A. S.R.L, la data depunerii cererii de finanţare nu îndeplinea condiţia unei microîntreprinderi, nefiind eligibilă pentru Măsura 312, aspect care nu a fost analizat de instanţa de fond.

Un aspect ce nu a fost analizat de instanţa de fond vizează autonomia reclamantei în derularea proiectului asumat, apreciind recurenta pârâtă că beneficiara nu respectă declaraţia privind autonomia societăţii, având în vedere relaţiile între asociaţii unităţilor economice, relaţiile de afaceri dintre acestea, aspect ce reiese din documentele puse la dispoziţie de beneficiară, rezultând faptul că beneficiara s-a înfiinţat aparent autonom, creându-se condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.

Un alt motiv de casare vizează neanalizarea instanţei de fond a prevederilor hotărârii C-434/12-Slancheva sila EOOD - hotărâre preliminară ce impune obligaţia instanţei de fond de a analiza obiectivelor schemei de ajutor de stat, prin prisma unor elemente obiective şi subiective.

Aceste obiective ar putea fi puse sub semul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operaţiunile economice ale altei companii fără a căuta să obţină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Aşa cum prevede Manualul de proceduri al Direcţiei Control şi Antifraudă şi linia directoare stabilită la nivelul CE cu privire la crearea de condiţii artificiale, prin Ghidul măsurii 312, pentru identificarea acelor situaţii în care solicitanţii/beneficiarii au creat condiţii de obţinere a finanţării nerambursabile în mod artificial, echipa de control a procedat la evaluarea criteriilor subiective, cât şi a criteriilor obiective.

În ceea ce priveşte criteriile obiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Elementul obiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte.

Existenta unui element obiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

La verificarea prezentei finanţări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca şi elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale: indicatorii externi, fizici (de exemplu: o societate are aceeaşi adresa sau se regăseşte alături de una sau mai multe alte societăţi într-o identitate de spaţii sau spaţii alăturate; are asigurate identic aceleaşi facilităţi - fax, telefon, echipamente IT gen imprimante, xerox, etc; aceleaşi depozite pentru echipamente sau utilaje; împart aceleaşi utilităţi - electricitate, apa, canal, gunoi, etc), care, bineînţeles au fost identificaţi şi menţionaţi în procesul-verbal ce se doreşte a fi anulat;

- indicatorii structurali, legali, juridici (de exemplu: una sau mai multe societăţi au aplicat/primit finanţare, iar investiţia poate fi folosită numai în relaţie cu altele obţinute de celelalte obiectul finanţării; pentru obţinerea finanţării mai multe societăţi au apelat la acelaşi consultant - proiectele fiind identice sau aflate într-o strânsă interdependenţă; aceeaşi persoană este responsabilul legal/managerul mai multor companii legate între ele; managerii sunt diferiţi ca persoană, dar între aceştia există relaţii de rudenie sau sunt afini; managerii unei companii sunt angajaţii celeilalte/celorlalte companii aflate în legătură; asociatul/managerul unei societăţi care deşi nu este asociat/responsabil legal în celelalte reţine controlul conturilor sau are o influenţă dominantă asupra celeilalte societăţi; societăţile aflate în egătură îşi asigură sau garantează, una alteia, partea de cofinanţare privată, etc), de asemenea dentificaţi şi menţionaţi în procesul-verbal;

- indicatorii de afaceri, financiar-contabili (de exemplu: o societate are ca furnizor(i) sau/şi client(i) exclusiv aceeaşi/aceleaşi altă/alte societăţi; facturile cuprind preţuri ale serviciilor/bunurilor favorizante, nereale - fie peste, fie sub preţul pieţii; facturi care deşi au preţuri reale, acestea nu sunt achitate ci se invocă aşa zisele compensări pentru care nu există dovezi că s-au realizat, invocându-se înţelegeri verbale; o societate se divide în două sau mai multe societăţi, dar rezultă din documentele financiar-contabile ulterioare că îşi continuă activitatea ca o singură societate).

Instanţa de fond nu a analizat aceşti indicatori, rezumându-se la a preciza că "elementele comune identificate de pârâtă nu fac dovada că sunt îndeplinite cele două elemente din punct de vedere obiectiv şi subiectiv" deşi, analizând aceste considerente din altă perspectivă, se poate observa că în speţă sunt identificate serie de elemente subiective şi o serie de elemente obiective care caracterizează relaţiile din grupul S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. B..

Aceste aspecte se impuneau a fi analizate de instanţa de fond, care prin prisma propriului filtru de analiză trebuie să stabilească existenţa sau nu a acestor legături, însă instanţa de fond nu a analizat elementele de legătură dintre societăţi, astfel cum acestea au fost prezentate în cuprinsul procesului-verbal contestat în cauză.

În ceea ce priveşte elementele subiective, se vor analiza aspectele ce ţin de îndeplinirea obiectivelor finanţării FEADR aferent măsurii 312.

Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj ce contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice.

Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole in scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale. Scopul finanţării este acela de a îmbunătăţi viaţa economică din spaţiul rural pentru toţi ocuitorii, iar nu pentru anumite grupuri sau familii, aşa cum este cazul de faţă.

Cât priveşte activitatea economică, susţine recurenta pârâtă că nu a fost creată diversificarea serviciilor în mediul rural, având în vedere că aceste servicii nu au fost prestate exclusiv în favoarea membrilor familiei.

Faţă de obiectivul măsurii şi al proiectului nu se poate aprecia că a fost atins obiectivul măsurii 312, respectiv acela de a îmbunătăţi activitatea economică şi a crea noi locuri de muncă, întrucât obiectivul propus de bunăvoie de reclamantă prin depunerea cererii de finanţare şi prin semnarea contractului de finanţare a fost de: "realizarea unei investiţii in spaţiul rural, crearea posibilităţii creşterii numărului de locuri de munca in zona, precum si crearea si diversificarea serviciilor pentru populaţia rurala prestate de către micro-intreprinderi. Totodată investiţia asigura stimularea concurentei la nivel judeţean/regional si la nivel naţional".

Cât priveşte obiectivul specific ce vizează activitatea economică, recurenta pârâtă susţine că nu a fost creată diversificarea serviciilor în mediul rural, având în vedere că aceste prestarea serviciilor în mod favorizant o anumită entitate.

Existenţa unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

În condiţiile în care cele două societăţi lucrează prin intermediul unei persoane care are putere de decizie, îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă şi au împreună dotările necesare pentru o creştere a cotei de piaţă, rezultă că prin investiţia realizată cu sprijin FEADR nu s-a urmărit rezvoltarea unei activităţi economice independente derulate de S.C. A. S.R.L., ci completarea procesului tehnologic al firmei S.C. B. S.R.L..

Instanţa de fond nu a observat faptul că, prin Hot. C-434/12-Slancheva sila EOOD, CJUE a statuat faptul că "revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenţa acestor două elemente, care trebuie să fe dovedite în conformitate cu normele din dreptul naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii", astfel că aceasta avea obligaţia să analizeze aspectele mai sus evidenţiate, fiind nelegală motivarea potrivit căreia nu este necesar să se facă o analiză a faptelor cauzei din perspectiva hotărârii CJUE".

Urmare aspectelor menţionate mai sus s-a constatat că investiţia realizată de beneficiar a devenit neeligibilă propunându-se rezilierea contractului de finanţare si recuperarea in totalitate a sprijinului financiar nerambursabil acordat de către A.F.I.R. beneficiarului in vederea realizării investiţiei, fiind prezentate elemente care dovedesc crearea avantajului necuvenit.

Aşa fiind, rezultă că în mod temeinic şi legal au fost emise actele a căror anulare se solicită, acestea fiind emise în îndeplinirea unei obligaţii legale şi cu respectarea clauzelor contractuale, dar şi a legislaţiei naţionale şi comunitare incidente în speţă, nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate a actelor administrative contestate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie formulată împotriva deciziei nr. 5394/17.02.2016, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă privind procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.12.2015.

Prin procesul-verbal anterior amintit s-a reţinut în sarcina reclamantei accesarea nelegală a finanţării nerambursabile, în esenţă pentru faptul că au fost create condiţii artificiale în vederea accesării fondurilor în cadrul măsurii 312.

Soluţionând contestaţia reclamantei, prima instanţă a apreciat că este întemeiată, întrucât nu este demonstrată în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 4 indice 4 şi art. 4 indice 5 din Legea 346/2004, nefiind fondată concluzia pârâtei, în sensul că societatea reclamantă nu ar fi o întreprindere autonomă, în înţelesul Legii nr. 346/2004 şi înfiinţată numai cu scopul de a obţine sprijinul financiar nerambursabil.

Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, astfel că nu se impune casarea sentinţei recurate.

Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare, recurenta pârâtă s-a prevalat, în primul rând, de dispoziţiile art. 4 indice 4 şi art. 4 indice 5 din Legea nr. 346/2004 cu prilejul stabilirii corecţiei aplicate reclamantei intimate, astfel că analiza instanţei de recurs necesită abordarea contextului legal invocat de recurentă şi verificarea modului în care judecătorul fondului s-a raportat la acesta.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004, sunt întreprinderi legate întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 indice 5 din aceeaşi lege, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) al art. 42, o întreprindere nu poate fi considerată mică sau mijlocie dacă cel puţin 25% din capitalul social ori din drepturile de vot ale acesteia sunt controlate, direct sau indirect, în comun ori cu titlu individual, de către una sau mai multe organisme ori colectivităţi publice.

Raportat la aceste dispoziţii şi la situaţia de fapt necontestată în cauză, judecătorul fondului a apreciat că elementele prezentate în cuprinsul procesului-verbal nu sunt suficiente pentru a contura existenţa unei legături de influenţă, de genul celor prevăzute de Legea nr. 346/2004 prin articolele citate anterior.

În concret, instanţa fondului a luat act de elementele precizate în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a neregulii în circumstanţierea stării de fapt, după cum urmează:

- reclamanta are sediul social în Comuna Săsciori, sat Căpâlna, nr. 32A, jud. Alba, la aceeaşi adresă ca şi B. S.R.L.;

- domnul C. deţine calitatea de administrator al societăţii reclamante şi al B. S.R.L; acesta deţine şi calitatea de asociat cu o cotă de participaţie în procent de 50% în societatea B. S.R.L., alături de asociatul B. (cu sediul social în Austria), care deţine cota de participaţie de 50%;

- reclamanta şi B. S.R.L au acelaşi obiect principal de activitate, respectiv 3109 - Fabricare de mobilă n.c.a., de unde se deduce faptul că cele două societăţi lucrează pe aceeaşi piaţă relevantă.

Răspunzând punctului de vedere la proiectul procesului-verbal, formulat de către reclamantă, echipa de control a mai reţinut în procesul-verbal atacat că activitatea derulată de reclamantă, respectiv tapiţare de mobilier, este în aval faţă de cea prestată de B. S.R.L., respectiv producţie mobilier din lemn (bucătărie, dormitor): grupuri de colţ, mese, scaune, dulapuri, paturi, noptiere, comode, bufete, vitrine.

- B. S.R.L a asigurat cofinanţarea proiectului. În acest sens, echipa de control a menţionat că prin extrasul de cont nr. 1 din 26.09.2012, depus pentru a dovedi existenţa cofinanţării, se demonstrează că suma de 140.000 RON provine de la B. S.R.L. care a făcut plata în data de 25.09.2012.

Pornind de la faptul că identitatea locului în care au sediul social reclamanta şi societatea B. S.R.L. este incontestabilă, raportat la actele dosarului iar activitatea desfăşurată de cele două societăţi se desfăşoară pe aceeaşi piaţă, judecătorul fondului a continuat analiza sa din perspectiva influenţei ce o poate exercita administratorul C. în ambele societăţi.

Astfel, faptul că administratorul societăţii reclamante este şi administrator al societăţii B. S.R.L. nu atrage aplicarea dispoziţiilor art. 4 indice 4 alin. (3) din Legea nr. 346/2004, cât timp legătura de influenţă exercitată prin intermediul persoanei fizice trebuie să fie raportată şi la îndeplinirea uneia sau mai multora din condiţiile impuse de art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, legiuitorul condiţionând, totuşi, definirea întreprinderii ca fiind legată în contextul precizat de sintagma "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1)."

În mod întemeiat a arătat judecătorul fondului că, raportat la cele trei societăţi analizate în cuprinsul procesului-verbal contestat în cauză, o legătură de genul celor ipotetic prevăzute de art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 ar putea fi reţinută, însă în privinţa societăţii B. S.R.L. şi B., dar aceasta nu prezintă interes pentru soluţionarea prezentei cauze.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte subliniază faptul că legătura prezumată de legiuitor din perspectiva dispoziţiilor art. 4 indice 4 alin. (3) din Legea nr. 346/2004 nu presupune numai identificarea participaţiei unei persoane în ambele societăţi analizate ci demonstrarea faptului că această persoană deţine controlul asupra ambelor societăţi, având majoritatea drepturilor de vot în ambele societăţi sau dreptul de a numi majoritatea membrilor organelor de conducere sau supraveghere în ambele societăţi ori are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia.

Este evident că prin faptul deţinerii calităţii de administrator în ambele societăţi precum şi a unor participaţii ce nu depăşesc 50% nu este îndeplinită niciuna din premisele avute în vedere de legiuitor cu prilejul edictării normelor legale privind definirea întreprinderilor legate.

Prin urmare, critica afirmaţia recurentei reclamante, în sensul că prima instanţă a încălcat sau aplicat greşit normele reprezentate de dispoziţiile art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 este lipsită de suport, hotărârea atacată reflectând contrariul şi anume o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în discuţie.

O a doua critică a recurentei pârâte vizează faptul că instanţa fondului nu a analizat prevederile hotărârii pronunţate de CJUE în cauza C 434/12.

Contrar celor susţinute de recurenta pârâtă judecătorul fondului a examinat cauza şi din perspectiva liniilor directoare trasate de CJUE prin hotărârea pronunţată în cauza C 434/12, fapt dovedit prin considerentele redate la pagina 19 din sentinţa atacată.

Sintetizând cele menţionate de prima instanţă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a examinat atât elementele de ordin obiectiv cât şi cele de ordin subiectiv, invocate de pârâtă în sprijinul concluziei sale cu privire la crearea condiţiilor artificiale de accesare a finanţării nerambursabile, arătând, totuşi, că elementele comune identificate de către pârâtă, reliefate anterior, nu fac dovada că sunt îndeplinite cele două elemente din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, explicate în decizia CJUE dată în interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, în lipsa dovedirii unei coordonări intenţionate.

Critica recurentei pârâte cu privire la justeţea concluziei primei instanţe pe marginea inexistenţei premiselor creării condiţiilor artificiale nu constituie o veritabilă critică de legalitate, susceptibilă de verificare în câmpul de aplicare a dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ci o critică la adresa temeiniciei sentinţei atacate, prin care se reproşează judecătorului fondului, în realitate, modalitatea de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei, constatând că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 173 din 19 iulie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.