COVID-19 Worship Restriction Challenge Remanded after Panel-Composition Error

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 noiembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, a solicitat anularea art. 2 din Hotărârea nr. 47/05.10.2020 a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.

1.2. La data de 10 decembrie 2020, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1328 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(ii) a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României;

(iii) a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;

(iv) a anulat art. 2 din Hotărârea nr. 47/2020 a CNSU.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1328 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă ("CNSU"), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre soluţionare în complet de judecător unic, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pârâtul a invocat nelegala compunere a completului de judecată, susţinând că în mod greşit completul a fost alcătuit din 3 judecători, conform dispoziţiilor Legii nr. 136/2020, deşi măsura contestată în cauză se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 55/2020.

A arătat recurentul-pârât că actul administrativ atacat este unul complex, care cuprinde mai multe tipuri de măsuri, unele întemeiate pe Legea nr. 136/2020, altele pe Legea nr. 55/2020, cum este şi situaţia reglementată de art. 2, ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Dispoziţiile art. 15-17 din Legea nr. 136/2020 nu sunt aplicabile, întrucât măsura contestată nu priveşte instituirea carantinei zonale, care se judecă de curtea de apel în complet de 3 judecători, nici măsura izolării ori carantinării personale, date în competenţa judecătoriei.

În concluzie, recurentul-pârât a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 54 din Legea nr. 304/2004, judecarea cauzei fiind dată în competenţa unui complet de judecător unic.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că hotărârea atacată limitează accesul credincioşilor la sărbătoarea religioasă a Naşterii Domnului. Participarea la slujbe şi rugăciuni este permisă a se desfăşura atât în interiorul, cât şi în exteriorul lăcaşului de cult, cu respectarea regulilor de protecţie sanitară, indiferent de localitatea de domiciliu sau reşedinţă a participantului, astfel încât este permisă participarea reclamantei la slujba de Crăciun în localitatea Iaşi, chiar dacă aceasta are domiciliul în Bucureşti.

Hotărârea CNSU nr. 47/2020 a fost emisă în temeiul şi în executarea Legii nr. 55/2020, act normativ superior, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 şi nu conţine soluţii legislative contrare Legii nr. 55/2020.

În ceea ce priveşte argumentele reclamantei, referitoare la încălcarea drepturilor fundamentale garantate de Constituţie şi a tratatelor internaţionale, recurentul-pârât a susţinut că toate măsurile impuse în perioada stării de urgenţă, precum şi pe perioada stării de alertă, au fost dispuse în limitele constituţionale, invocând în acest sens dispoziţiile art. 53 şi art. 34 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 3 din Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei. Măsurile stabilite de autorităţi în contextul pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligaţiei statului de ocrotire a sănătăţii publice, fiind adoptate în vederea asigurării unui just şi proporţional echilibru faţă de drepturile şi libertăţile fundamentale, neputându-se susţine existenţa unui exces de putere în impunerea restricţiilor.

Având în vedere interpretarea sintagmei "organizare de sărbători religioase", recurentul-pârât a invocat şi excepţia lipsei de interes în susţinerea acţiunii, întrucât reclamantei nu-i este interzisă participarea la slujbele religioase din alte localităţi decât cea de domiciliu.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Guvernul României şi intimata-reclamantă A. nu au depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, cu prioritate în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, iar potrivit art. 176 pct. 4 din acelaşi act normativ, nulitatea actului de procedură este necondiţionată de existenţa unei vătămări, în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la compunerea instanţei.

În cauză, reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea art. 2 din Hotărârea nr. 47/05.10.2020, emisă de pârâtul CNSU, potrivit căruia:

"Organizarea de sărbători religioase este permisă numai cu participarea persoanelor care au domiciliul sau reşedinţa în localitatea unde se desfăşoară activitatea, fără participarea persoanelor/pelerinilor din alte localităţi". Înalta Curte constată că, deşi în preambulul hotărârii contestate sunt menţionate, ca temei al emiterii actului administrativ, şi dispoziţiile Legii nr. 136/2020, articolul ce face obiectul acţiunii nu se referă la niciuna dintre măsurile care pot fi dispuse în temeiul acestei legi.

Astfel, deşi art. 15 - 17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanţa competentă şi compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situaţia dedusă judecăţii nu poate fi subsumată acestor proceduri speciale. Hotărârea CNSU nr. 47/2020 nu se încadrează în ipoteza acestor texte de lege, întrucât este emisă de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, iar nu de Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, iar actul administrativ nu priveşte măsura instituirii carantinei zonale, dată în competenţa specială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel de la sediul autorităţii pârâte şi judecată în complet compus din trei judecători. Totodată, hotărârea atacată nu priveşte nici măsura izolării ori carantinării personale, dată în competenţa judecătoriei.

De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 136/2020, care fac trimitere la procedura de contestare a hotărârilor CNSU "în condiţiile prezentei legi", întrucât măsura atacată nu priveşte carantinarea persoanelor care sosesc în România din zone cu risc epidemiologic ridicat sau a persoanelor care au intrat în contact direct cu persoanele infectate.

Înalta Curte constată că măsura contestată de reclamantă a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2020, indicate în preambulul hotărârii CNSU, potrivit cărora:

"Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: a) restrângerea sau interzicererea organizării şi desfăşurării unor mitinguri, demonstraţii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de întruniri, în spaţii deschise, precum şi a unor întruniri de natura activităţilor culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spaţii închise". Or, Legea nr. 55/2020 nu prevede o competenţă specială de atacare a actelor administrative emise în acest temei, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile legii contenciosului administrativ, inclusiv sub aspectul instanţei competente să judece cauza şi a modului de constituire a completului de judecată.

De altfel, Înalta Curte constată că însăşi reclamanta şi-a întemeiat atât acţiunea, cât şi plângerea prealabilă, pe dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. m), art. 5 alin. (3) şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 55/2020, fără vreo referire la Legea nr. 136/2020, act normativ evident inaplicabil speţei de faţă.

Pe cale de consecinţă, reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

"cauzele date potrivit legii, în competenţa primei instanţe (...) se judecă în complet format dintr-un judecător".

În cauză, instanţa de fond a judecat cauza în complet de trei judecători, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (10) din Legea nr. 136/2020, deşi obiectul cauzei impunea judecarea în complet de unic judecător, motiv de nelegalitate care conduce, potrivit art. 176 pct. 4 C. proc. civ., la desfiinţarea în parte a actului de procedură, respectiv la casarea în parte a sentinţei recurate şi la restituirea cauzei la fond pentru a fi judecată în complet legal compus dintr-un singur judecător.

Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei recurate referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi la respingerea acţiunii faţă de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, precum şi dispoziţiile referitoare la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie accesorie formulată de petentul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României, întrucât aceste soluţii nu au făcut obiectul contestării în recurs.

Având în vedere soluţia de casare în parte a sentinţei recurate şi motivul care a determinat-o, Înalta Curte apreciază a nu mai fi necesară examinarea criticilor circumscrise motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici a celor privind lipsa de interes în susţinerea acţiunii, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la judecarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în complet de judecător unic, menţinând dispoziţiile sentinţei atacate referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, la respingerea acţiunii faţă de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, precum şi la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie accesorie formulată de petentul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr. 1328 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi trimite cauza spre soluţionare, în complet de judecător unic, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Menţine dispoziţiile din sentinţa atacată referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, la respingerea acţiunii faţă de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, precum şi la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie accesorie formulată de petentul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 decembrie 2020.