Appeal against annulment of tax dispute for unpaid stamp duty dismissed; procedural deficiency upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 noiembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului - Judeţul Constanţa, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa, Prefect - B., C. - Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, D. - Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dobrogea" al judeţului Constanţa, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Secretarul de Stat - E., Şeful DSU, a solicitat:

(i) anularea, în ansamblul lor, a Hotărârii nr. 74 din 19.11.2020 a CJSU Constanţa, prin care s-a hotărât instituirea măsurii de carantină zonală, începând cu data de 20.11.2020, ora 20, pentru o perioadă de 14 zile, pentru Municipiul Constanţa şi în mod consecvent;

(ii) anularea Ordinului nr. x/2020 privind instituirea carantinei zonale pentru municipiul Constanţa, judeţul Constanţa emis de către Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, E., Secretar de Stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

(iii) anularea Analizei de risc a Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa nr. 22.478 din 17.11.2020, anularea adresei DSP Constanţa ce a fost înregistrată la Instituţia Prefectului - Judeţul Constanţa sub nr. x/18.11/2020, care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 74 din 19.11.2020 a CJSU Constanţa, concomitent;

(iv) anularea Avizului Institutului Naţional de Sănătate Publică nr. 18.614 din 18.11.2020, acte administrative în baza cărora a fost practic instituită carantină şi în baza cărora au fost propuse o serie de măsuri absolut aberante şi complet nejustificate prin care au fost suspendate/eliminate/anulate o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale atât ale tuturor cetăţenilor care domiciliază în Municipiul Constanţa, cât şi a celor care ar îndrăzni să oprească în Constanţa cu ocazia tranzitării zonei carantinate, ca fiind abuzive, nejustificate, netemeinice, ilegale şi neconstituţionale;

(v) obligarea intimaţilor la plata în solidar a daunelor morale în cuantum de 230.000 RON, din care câte 50.000 RON de către Instituţia Prefectului - Judeţul Constanţa, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi în cuantum de câte 20.000 RON, de către Prefectul Jud. Constanţa - B., Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa - C. - Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dobrogea" al judeţului Constanţa - D. şi Şeful DSU, Secretar de Stat - E., semnatari ai hotărârilor atacate, prin a căror dispoziţii îi sunt încălcate reclamantului nelegal şi neconstituţional o serie de drepturi fundamentale şi interese legitime;

(vi) asimilarea daunei morale totale cu o despăgubire aferentă atingerii aduse onoarei şi demnităţii fiinţei umane, întrucât atacul la drepturi şi libertăţi este în esenţă un atac la onoarea şi demnitatea fiecărui individ afectat de măsurile impuse.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 171/CA din 2 decembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului - Judeţul Constanţa, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa, Prefect - B., C. - Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, D. - Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dobrogea" al judeţului Constanţa, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Secretarul de Stat - E., Şeful DSU.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 171 din 2 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea dosarului către prima instanţă, în vederea judecării cauzei pe fond.

În motivarea recursului, reclamantul a sesizat încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (9) din Legea nr. 136/2020, întrucât instanţa de fond nu i-a comunicat întâmpinarea cu cel puţin 3 zile anterior termenului de judecată stabilit. Totodată, a apreciat reclamantul a fi fost încălcate şi dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva nesoluţionării, o dată cu cererea principală, a cererii adiţionale la acţiunea introductivă de instanţă, cu atât mai mult cu cât, în opinia recurentului, în urma pronunţării asupra cererii adiţionale se modifica, implicit, cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de reclamant. În raport de încălcările acestor texte de lege, recurentul-reclamant a susţinut, în temeiul art. 178 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea absolută a sentinţei recurate.

A mai susţinut recurentul-reclamant că instanţa de fond avea obligaţia de a se pronunţa asupra cererii adiţionale transmisă în data de 26.11.2020, care modifica, implicit, valoarea taxei judiciare de timbru, astfel încât, până la comunicarea noului cuantum al taxei, reclamantul nu avea obligaţia timbrării cererii. Întrucât pe portalul instanţei de fond nu s-au publicat date despre dosarul de faţă, recurentul a arătat că nu a avut posibilitatea luării la cunoştinţă despre respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru decât la data la care i-a fost comunicată încheierea din 27.11.2020, adică la data de 09.11.2020. Prin urmare, a apreciat că nu avea posibilitatea reală şi efectivă de a achita taxa de timbru stabilită de instanţa de fond.

Recurentul-reclamant a mai invocat, în susţinerea caracterului fondat al recursului şi dispoziţiile art. 22, art. 30 şi art. 397 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant a încadrat recursul în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu decât pct. 5 al acestui articol, respectiv cazului de casare care sancţionează pronunţarea hotărârii atacate cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Din conţinutul motivelor de recurs nu rezultă critici care ar putea fi încadrate în prevederile pct. 6, 7 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ., respectiv nu a fost sesizată lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu a fost indicată o încălcare a autorităţii de lucru judecat şi nici nu au fost expuse normele de drept material pretins greşit aplicate în speţă. Toate criticile reclamantului privesc încălcări ale normelor de procedură, urmând a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În raport de soluţia pronunţată de instanţa de fond, care a anulat acţiunea introductivă pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că motivele de recurs privitoare la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (9) din Legea nr. 136/2020 sunt nefondate, întrucât chestiunea vizând termenul de comunicare a întâmpinării către reclamant nu prezintă relevanţă din perspectiva obligaţiei de timbrare a cererii de chemare în judecată.

Criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., prin care se invocă nesoluţionarea unei cereri adiţionale la cererea de chemare în judecată, sunt de natură, în opinia recurentului-reclamant, să susţină punctul său de vedere cu privire la chestiunea obligaţiei de timbrare a cererii şi consecinţele neîndeplinirii acesteia de către reclamant.

Înalta Curte constată că aspectul netimbrării acţiunii nu a fost contestat de recurentul-reclamant; de asemenea, acesta nu a contestat că cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulate în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost respinsă prin încheierea din 27 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020. Prin criticile din recurs, reclamantul a susţinut că instanţa de fond era datoare să se pronunţe asupra cererii adiţionale, împrejurare care, în opinia sa, ar fi condus la modificarea cuantumul taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, aceste critici. Procedura prin care părţile pot contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru este prevăzută de dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora reclamantul poate formula cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, iar încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare este definitivă. Ca atare, chestiunea vizând existenţa obligaţiei de timbrare şi cuantumul taxei judiciare de timbru aferente unei acţiuni sau căi de atac nu poate forma obiectul contestării în recurs, legiuitorul stabilind în acest sens o cale specială de contestare, pe care reclamantul a exercitat-o şi care a fost respinsă, ca nefondată.

Prin urmare, obligaţia de timbrare a cererii şi cuantumul taxei au fost stabilite de instanţa de judecată printr-o încheiere definitivă, pronunţată în soluţionarea cererii de reexaminare, asupra căreia instanţa de control judiciar nu poate exercita un control de legalitate cu ocazia examinării sentinţei atacate.

Referitor la argumentul depunerii de către reclamant a unei cereri pe care a intitulat-o "adiţională" la acţiunea iniţială, Înalta Curte constată că obligaţia timbrării acţiunii primează în faţa oricărei alte chestiuni de ordin procedural, inclusiv asupra examinării/calificării/soluţionării eventualelor cereri adiţionale.

Astfel, potrivit art. 197 C. proc. civ., coroborat cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat şi se ataşează cererii de chemare în judecată. Dacă cererea este netimbrată ori insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă, iar consecinţa neîndeplinirii acestei obligaţii o reprezintă sancţiunea anulării cererii, doar în ipoteza unei cereri legal timbrate instanţa fiind îndreptăţită să procedeze la analizarea altor cereri depuse în procedura judiciară la dosarul cauzei.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei. Având în vedere caracterul prioritar al soluţionării excepţiei nulităţii recursului pentru netimbrare (excepţie de fond, peremptorie şi absolută), Înalta Curte apreciază că prima instanţă a analizat în mod corect această excepţie, anterior analizării celorlalte excepţii şi cereri ale părţilor din cauză, subsidiare chestiunii referitoare la timbrarea corespunzătoare a acţiunii.

În condiţiile în care reclamantul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, iar acesta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a cererii, nedepunând la dosarul cauzei, până la termenul de judecată stabilit, taxa de timbru în sumă de 500 de RON, Înalta Curte constată că soluţia de anulare a acţiunii este legală, urmând a fi menţinută, criticile formulate de reclamant nefiind apte să conducă la reformarea sentinţei recurate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 171/CA din 2 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2020.