Jurisdictional competence for annulment of public official's termination under Administrative Code vs. General Administrative Litigation Act

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu", a solicitat anularea Deciziei nr. 516/14.09.2020 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la plata despăgubirilor egale cu salariile majorate, indexate, recalculate de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei şi până la data reintegrării efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1004/c.a. din data de 20 octombrie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu", în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Iaşi a reţinut, în esenţă, că raportat la obiectul cauzei, la calitatea emitentului actului administrativ de autoritate publică centrală, precum şi la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii este Curtea de Apel Iaşi.

Cauza a fost înregistrară pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2020.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 110 din 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Iaşi, invocată din oficiu de instanţă, a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea hotărârii, curtea de apel a reţinut că temeiul juridic al cauzei îl reprezintă dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Întrucât reclamanta are calitatea de funcţionar public, iar măsura de încetare a raporturilor de serviciu intră în sfera de aplicare a art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Iaşi.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat anularea deciziei nr. 516/14.09.2020 emisă de Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu" şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile majorate, indexate, recalculate de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei şi până la data reintegrării efective. A mai solicitat reclamanta ca, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea efectelor deciziei contestate.

Din înscrisurile ataşate cererii rezultă că prin decizia contestată s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, decizia fiind emisă în conformitate cu prevederile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Potrivit prevederilor art. 516 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ: "Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 528 şi art. 533 şi are loc în următoarele condiţii: a) de drept"; iar potrivit art. 517 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ: "(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2)";

Art. 527 alin. (1) din Codul administrativ prevede: "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu diferenţa între veniturile obţinute în perioada respectivă şi cuantumul salariilor indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public".

Nu în ultimul rând, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Înalta Curte reţine, în acord cu hotărârea Curţii de Apel Iaşi, că reclamanta are calitatea de funcţionar public, iar litigiul îşi are izvorul în raportul de serviciu al reclamantei, aceasta contestând decizia emisă de autoritatea angajatoare, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

În mod greşit a reţinut Tribunalul Iaşi că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de rangul autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ, întrucât dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilesc o plenitudine de competenţă în favoarea tribunalelor, în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după rangul autorităţii publice pârâtă.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu", Ojz Iaşi, în favoarea Tribunalului Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.