Adhesion intervention in revision proceedings: requirement of personal, current legal interest for third-party intervener

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele formulării cererii de intervenţie

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii; Cererea de intervenţie principală

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa a solicitat:

- obligarea pârâtei la încheierea contractului privind desfăşurarea serviciului de remorcaj al navelor maritime cu o lungime maximă peste 120 m, dar nu mai mult de 150 m, în porturile maritime administrate de CN APM S.A. - Constanţa (porturile maritime Constanţa, Mangalia, Midia), în temeiul art. 8 alin. (2) şi art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sub sancţiunea de penalităţi în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, conform prevederilor art. 18 alin. (5) din aceeaşi lege;

- stabilirea unui termen de executare a hotărârii ce urmează a fi pronunţată, de 10 zile calendaristice de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, dar şi obligarea pârâtului la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, în temeiul prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004;

- admiterea excepţiei de nelegalitate a acelor părţi din hotărârile C.A. nr. 14/16.07.2012 şi nr. 9/18.08.2014 care se referă la aprobarea, respectiv reconfirmarea contractului-cadru, împreună cu modelul de contract-cadru, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi constatarea nelegalităţii acestora, cu consecinţa judecării fondului litigiului fără să se ţină seama de aceste hotărâri;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat şi orice alte cheltuieli în măsura în care vor fi efectuate în cadrul prezentului dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 740 din 20 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr x/2015, instanţa de fond a dispus următoarele:

- a respins excepţia prematurităţii introducerii cererii, invocată de pârâtă,

- a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă,

- a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L.,

- a respins excepţia de nelegalitate a acelor părţi din Hotărârile CA nr. 14/16.07.2012 şi nr. 9/18.08.2014 care se referă la aprobarea, respectiv reconfirmarea contractului - cadru, împreună cu modelului de contract cadru,

- a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contractul pentru desfăşurarea serviciului de remorcaj al navelor maritime cu o lungime maxima de peste 120m, dar nu mai mult de 150 m, în porturile maritime administrate de CN APM Constanţa (Constanţa, Mangalia, Midia) sub sancţiunea aplicării unei penalităţi în cuantum de 1000 RON/zi de întârziere conf. art. 18 alin. (5) din Legea 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

- a stabilit un termen de executare de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca în situaţia neexecutării pârâta să plătească o amendă de 20% din salariul brut pe economie/zi de întârziere, conform art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

- a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată,

Împotriva sentinţei civile nr. 740/20.04.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015 a declarat recurs pârâta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prematură, inadmisibilă sau nefondată şi neîntemeiată.

În recurs, au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul recurentei-pârâte Societatea B. S.R.L., Societatea C. S.R.L., D. S.A. şi Societatea E. S.R.L.

Prin decizia nr. 1121 din 16 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ a dispus următoarele:

- a respins excepţiile invocate de intimat prin întâmpinare,

- a respins recursul în contencios administrativ şi fiscal declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 740/20.04.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., intervenient în interes accesoriu pentru recurenta-pârâtă C. S.R.L., E. S.R.L., D. S.A., B. S.R.L., ca nefundat,

- a respins cererile de intervenţie ca nefondate.

Prin cererea introductivă de instanţă, ulterior precizată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, revizuenta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1121 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ în dosarul nr x/2017

Prin cererea de revizuire, revizuenta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în tot a deciziei atacate şi respingerea acţiunii. Drept temeiuri pentru cererea de revizuire au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În cadrul dosarului de revizuire, la data de 02 iulie 2020, societatea F. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat revizuentei Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie, motivat de faptul că justifică interesul de a interveni în prezenta cauza, fiind titulară a contractului de remorcaj de manevra al navelor maritime nr. CN APM-2693-RMJ-01/19.02.2019, iar la data încheierii acestui contract a îndeplinit toate criteriile impuse cu privire la condiţiile materiale şi dotările necesare.

2. Încheierea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din 13 iulie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de intervenţie în interes alăturat revizuentei Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa formulată de F. S.R.L.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate a formulat recurs intervenienta F. S.R.L., solicitând casarea încheierii şi, în rejudecare, admiterea cererii de intervenţie în interes alăturat revizuentei Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa.

În motivarea căii de atac, recurenta susţine că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că nu îndeplineşte condiţiile de a interveni în faza procesuală a revizuirii, încheierea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procesual, respectiv art. 61 şi art. 63 C. proc. civ.

Apreciază că interesul său de a interveni în cererea de revizuire a deciziei nr. 1121/06.10.2019, pronunţată, în opinia sa, cu încălcarea priorităţii Regulamentului European 2017/352, rezidă în aceea că obligarea Companiei Naţionale "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa la încheierea contractului de remorcaj cu o societate care nu îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia europeană, produce efecte directe asupra exercitării activităţii de pilotaj de către societatea recurentă, care este de asemenea titulara unui astfel de contract de remorcaj şi prestează servicii de remorcaj al navelor în porturile Constanţa, Midia şi Mangalia şi îndeplineşte criteriile prevăzute de lege.

În speţă, hotărârea instanţei de recurs care face obiectul revizuirii nu a aplicat prevederile dreptului european, împrejurare care produce consecinţe grave în ce priveşte exercitarea activităţii de remorcaj de către societăţile care desfăşoară în prezent serviciul de remorcaj în portul Constanta, în baza contractului de remorcaj încheiat cu Compania Naţionale "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa, care a impus criterii minime obligatorii.

Luând act de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1987/10.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, prin care s-au admis cererile de intervenţie ale celorlalte societăţi de remorcaj, cu care se află în aceeaşi poziţie juridică, apreciază că justifică un interes legitim direct, personal şi actual pentru a interveni în cauză, pentru a sprijini apărările revizuentei Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa.

Reţinând că, în cauză, sunt indeplinite şi celelalte condiţii necesare pentru admisibilitatea în principiu a unei cereri de intervenţie în interes alăturat (existenţa calităţii şi capacităţii procesuale a intervenientului, existenţa unei cereri principale în curs de judecată şi existenţa legăturii cererii de intervenţie cu aceasta), precum şi împrejurarea că doctrina şi jurisprudenţa au consacrat admisibilitatea în principiu a intervenţiei accesorii în materia contenciosului administrativ, inclusiv în căile extraordinare de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., consideră că se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea în principiu a cererii de intervenţie în interes alăturat revizuentei Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa.

4. Apărările intimaţilor formulate în cauză

4.1. Intimata Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate şi, în consecinţă, admiterea cererii de intervenţie în interes alăturat, formulată de recurenta F. S.R.L.

4.2. Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate şi, în consecinţă, admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată de recurenta F. S.R.L.

II. Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de intervenientă este nefondat.

Criticile formulate de recurenta-intervenientă, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate, încheierea pronunţată în cauză fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă, la circumstanţele de fapt ale litigiului, a normelor de drept procesual incidente, respectiv a prevederilor art. 61 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, iar intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

În plus, cererea de intervenţie este supusă condiţiilor comune de admisibilitate a acţiunii civile, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 32 din C. proc. civ., care statuează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, instituie obligaţia ca autorul acesteia să justifice un interes.

În completarea acestor prevederi legale, art. 33 din acelaşi cod stabileşte că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Din cuprinsul normelor legale menţionate anterior rezultă că şi terţul care intervine în proces trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenţiei, aceasta fiind o condiţie sine qua non pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile.

Deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, totuşi trebuie reţinut că terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, acesta trebuind să justifice interesul personal în participarea la judecata procesului ce se desfăşoară între alte persoane.

Astfel, intervenientul trebuie să dovedească un interes propriu concret, chiar dacă în cadrul procesului în care intervine nu pretinde un drept propriu, el trebuie să urmărească obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.

Pornind de la aceste premise, se observă că în cauza dedusă judecăţii, în mod judicios instanţa de fond a constatat, că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de admisibilitate întrucât, faţă de motivarea cererii, terţul F. S.R.L. nu justifică interesul de a interveni.

După cum rezultă din expunerea prezentată la pct. I.1. al prezentei decizii, pe parcursul judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa împotriva deciziei nr. 1121 din 16 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, terţul F. S.R.L. a formulat o cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul revizuentei Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. Constanţa.

Deşi recurenta susţine că interesul său de a interveni în sprijinul revizuentei rezidă din faptul că obligarea autorităţii portuare la încheierea contractului de remorcaj cu o altă societate, care în opinia sa nu îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia europeană, produce consecinţe grave asupra exercitării activităţii sale de pilotaj, fiind de asemenea titulara unui astfel de contract de remorcaj, aceasta nu indică în mod concret care sunt consecinţele grave care s-ar produce şi în ce mod ar fi efectiv afectată din punct de vedere juridic de decizia a cărei revizuire se solicită în cauză.

În plus, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, hotărârea ce urmează a fi pronunţată cu privire la cererea de revizuire nu o expune pe intervenienta F. S.R.L. niciunui viitor litigiu şi nu îi produce personal vreun prejudiciu procesual, întrucât niciunul din drepturile sale nu este contestat sau în pericol să se piardă, indiferent de hotărârea ce se va pronunţa.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în cauză, nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1987/10.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, prin care au fost admise în principiu cererile de intervenţie accesorie formulate de C. S.R.L., E. S.R.L. şi D. S.A., în favoarea intimatei-pârâte Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. în susţinerea recursului declarat de aceasta din urmă împotriva sentinţei civile nr. 740/20.04.2017, a Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 431 C. proc. civ. privind întrunirea triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini- părţi, obiect şi cauză juridică, având în vedere că este vorba de terţi intervenienţi diferiţi şi de cereri de intervenţie accesorie formulate în etape procesuale diferite, respectiv în dosarul de referinţă, în calea de atac a recursului, iar în prezenta cauză, în calea de atac a revizuirii, căi de atac ce prezintă caracteristici şi scopuri distincte şi nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ., având în vedere că, condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de intervenţie trebuie analizate de la caz la caz, raportat la fiecare terţ intervenient în parte.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză, recurenta nu justifică un folos practic ce ar urma să fie obţinut odată cu pronunţarea instanţei asupra cererii de revizuire deduse judecăţii, sens în care, în mod corect cererea de intervenţie a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În consecinţă, se constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar încheierea pronunţată în litigiu a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 64 alin. (4) acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intervenientă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intervenienta F. S.R.L. împotriva încheierii din 13 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.