Appeal annulled as unstamped; €126,188.63 EU cost recovery judgment becomes final.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 noiembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat:

- obligarea pârâtei, în baza art. 12 alin. (9) şi (10) din Contractul de finanţare nr. x/29.12.2010, la plata sumei de 126.188,63 RON reprezentând cheltuieli neeligibile, aferente cererilor de plată nr. x şi 3;

- obligarea pârâtei, potrivit art. 12 alin. (13) din Contractul de finanţare nr. x/29.12.2010, la plata dobânzilor de întârziere calculate până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtei, în baza art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2450 din 25 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată,

- a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.,

- a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 126.188,63 RON reprezentând cheltuieli neeligibile,

- a obligat pârâtul să achite reclamantului penalităţi de 0,1% pe zi calculate prin raportare la debitul de 126.188,63 RON de la data de 27 aprilie 2017 până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2450 din 25 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 august 2018, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nelegalei timbrări a recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]"

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de provcedură civilă.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 de RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 de RON."

Raportat la motivele de casare invocate de către recurentul-pârât, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în sarcina recurentei A. S.R.L. a fost stabilită obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

Prin citaţia comunicată recurentului-pârât la data de 29 octombrie 2020, conform dovezii de citare aflată la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă A. S.R.L. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia comunicată la data de 29 octombrie 2020.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenta-pârâtă, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nelegalei timbrări a recursului şi va dispune anularea recursului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nelegalei timbrări.

Anulează recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2450 din 25 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.