Timeliness of disciplinary sanction annulment depending on specific pre-litigation complaint communication under special administrative regulations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgentă, a solicitat anularea Ordinului Inspectorului General nr. 155033 din 09 august 2017 privind aplicarea sancţiunii disciplinare, prin care s-a dispus măsura sancţionării cu "Avertisment".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 171 din 26 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii, invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca tardiv formulată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 171 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Reclamantul a învederat că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că cererea a fost formulată tardiv, încălcându-se astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin Ordinul Inspectorului Şef al ISUJ Maramureş nr. x din 28 iunie 2017 a fost sancţionat cu "Avertisment", iar împotriva acestui ordin de sancţionare a formulat contestaţie prealabilă, care a fost admisă prin Decizia Inspectorului General nr. 155032 din 09 august 2017. Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că, fapta pentru care a fost cercetat nu a fost corect încadrată juridic, nu au fost menţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în faza de cercetare disciplinară şi că nu a fost indicată instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

Apoi, pentru aceeaşi presupusă faptă, fără a se mai realiza o cercetare disciplinară, odată ce îi fusese admisă contestaţia şi anulată sancţiunea, a fost din nou sancţionat, pentru aceeaşi presupusă faptă, prin Ordinul Inspectorului General nr. 155033 din 09 august 2017.

Împotriva acestui ordin, a formuat contestaţie/plângere prealabilă, în temeiul art. 54 alin. (1) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 119/2016, prin raportul cu nr. x/2017.

Contestaţia/plângerea prealabilă a fost soluţionată în sensul respingerii de către secretarul de stat, Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, prin adresa din 15 septembrie 2017 şi înregistrată la I.G.S.U. sub nr. x din 25 septembrie 2017. Această adresă a fost multiplicată, aşa cum rezultă din ştampila aplicată în partea dreaptă jos, la data de 28 septembrie 2017 sub nr. x de către I.G.S.U. Bucureşti. Apoi, aceeaşi adresă i-a fost comunicată la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Maramureş "B.", unde îşi exercită funcţia, în data de 03 octombrie 2018.

Reclamantul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, termenul de introducere a cererii în contencios administrativ este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Aşa după cum rezultă din ştampila cu data poştei aplicată pe plicul cu care a fost comunicată cererea introductivă, aceasta a fost depusă prin scrisoare recomandată la data de 29 martie 2018 şi primită de instanţă, aşa după cum rezultă din confirmarea de primire, la data de 02 aprilie 2018, dată când a fost şi înregistrată.

Potrivit prevederilor art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal este socotit a fi făcut în termen.

Cum de la data comunicării soluţiei dată în contestaţia prealabilă, respectiv 03 octombrie 2017 şi depunerii acţiunii în contencios administrativ, respectiv 29 martie 2018, sunt mai puţin de 6 luni, termenul de 6 luni urmând a expira la data de 03 aprilie 2018, dată la care deja cererea era înregistrată pe rolul instanţei, recurentul-reclamant a apreciat că aceasta este formulată şi depusă în termen, iar sentinţa atacată este nelegală.

De asemenea, recurentul-reclamant a susţinut că este nelegală şi alegaţia din motivarea instanţei de fond, potrivit căreia, nu mai era necesară reluarea procedurii de contestare a noului ordin de sancţionare. Odată emis un alt ordin de sancţionare, de către o altă entitate emitentă, în baza unei alte argumentaţii, era obligat să formuleze contestaţia/plângerea prealabilă în condiţiile prevăzute de actul normativ special care se aplică în prezenta cauză, respectiv O.M.A.I. nr. 119/2016, Capitolul III - Contestarea Sancţiunii, art. 54 din Anexa, ceea ce a şi făcut prin raportul nr. x/29.08.2017.

Recurentul-reclamant a apreciat că doar în cazul în care sancţiunea era aplicată de ministrul afacerilor interne, procedura prealabilă de urmat era cea prevăzută de Legea contenciosului administrativ, conform art. 54 alin. (3) din Anexa la O.M.A.I. nr. 119/2016, ipoteză care nu se regăseşte în cauză, având în vedere că sancţiunea a fost aplicată de Inspectorul General al I.G.S.U.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 august 2018, intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. x din 28 iunie 2017 emis de Inspectorul şef al I.S.U. "C." al Judeţului Maramureş, recurentul-reclamant a fost sancţionat disciplinar cu avertisment, conform prevederilor art. 47 lit. d) din Anexa la Ordinul M.Ap. N. nr. M 64/2013.

Împotriva acestui ordin de sancţionare disciplinară, reclamantul a formulat contestaţie conform prevederilor art. 54 din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016. Prin Decizia Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 155032/09.08.2017 a fost admisă contestaţia formulată şi anulat ordinul de sancţionare. Potrivit menţiunilor din această dispoziţie, ofiţerul avea drept de contestare la instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 57 din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016.

La aceeaşi dată, 09 august 2017, Inspectorul General al I.G.S.U. a emis Ordinul nr. 155033/09.08.2017 prin care, în baza dispoziţiilor art. 48 lit. b) şi g) din Anexa la Ordinul M.Ap. N. nr. M64/2013, a aplicat recurentului-reclamant sancţiunea avertismentului. Conform menţiunilor acestui ordin ofiţerul putea formula contestaţie împotriva sancţiunii disciplinare aplicate, potrivit art. 54 alin. (1) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 119/2016.

Ordinul Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 155033/09.08.2017 a fost comunicat recurentului-reclamant la data de 17 septembrie 2017. Acest act administrativ face obiectul cererii de anulare cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ la data de 02 aprilie 2018, acţiunea fiind depusă la poştă în data de 29 martie 2018, conform plicului de la dosarul instanţei de recurs.

Recurentul-reclamant a formulat contestaţie împotriva noului ordin de sancţionare disciplinară, la data de 29 august 2017, solicitând anularea sancţiunii aplicate. Prin actul administrativ nr. 3243/RA/15.09.2017 emis de I.G.S.U. a fost încunoştinţat reclamantul cu privire la respingerea contestaţiei formulate împotriva Ordinului nr. 155033/09.08.2017. Acest act administrativ a fost comunicat recurentului-reclamant la data de 03 octombrie 2017 .

Înalta Curte apreciază fondate criticile recurentului-reclamant, ce se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, urmând a fi analizat recursul din această perspectivă.

Cu prioritate, Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile art. 54 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016 potrivit cărora "Cadrul militar sancţionat poate formula contestaţie împotriva sancţiunii disciplinare, care se depune la secretariatul unităţii conduse de persoana care a dispus sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă. Cu această ocazie pot fi contestate şi celelalte acte care au stat la baza emiterii ordinului/dispoziţiei de sancţionare.", recurentul-reclamant era îndrituit să formuleze contestaţie împotriva Ordinului Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 155033/09.08.2017 prin care s-a dispus sancţionarea sa cu "avertisment".

De altfel, chiar din conţinutul actului administrativ care face obiectul cererii de anulare, respectiv Ordinul nr. 155033/09.08.2017, reiese că recurentul-reclamant avea dreptul de contestare prevăzut de art. 54 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016, drept pe care acesta l-a şi exercitat.

Astfel, procedura de contestare a sancţiunii disciplinare aplicate prin Ordinul nr. 155033/09.08.2017, demarate de reclamant, a fost finalizată prin emiterea actului administrativ nr. 3243/RA/15.09.2017. Prin acest act administrativ i s-a adus la cunoştinţă reclamantului că i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Ordinului nr. 155033/09.08.2017.

Ca atare, de la data comunicării acestui act administrativ, respectiv 03 octombrie 2017, reclamantul avea deschisă calea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, conform prevederilor art. 57 din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016.

Cum cererea de chemare în judecată fost depusă prin scrisoare recomandată la data de 29 martie 2018 şi înregistrată la instanţa de fond la data de 02 aprilie 2018, Înalta Curte reţine că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a asigura părţilor dreptul la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jusrisdicţie.

În rejudecare, instanţa de trimitere urmează a analiza cererea de chemare în judecată, din perspectiva motivelor de fapt şi de drept învederate de către reclamant, luând în considerare apărările formulate de pârât şi administrând probele pe care le va considera necesare, în vederea lămuririi cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul art. 497 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 171 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.