Annulment of appeal for unpaid fee upheld as no material error; motion to reopen rejected.

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 6659 din 9 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1318 din data de 02 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

2. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 6659 din 9 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie în anulare A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea a arătat că la 4 decembrie 2020 a fost emisă o citaţie prin care i s-a comunicat obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs în cuantum de 100 RON, plătită conform ordinului de plată nr. x/07.12.2020.

Ulterior completării motivelor de recurs, au mai fost emise două citaţii, una din 07.12.2020 şi cealaltă din 08.12.2020, în ambele solicitându-se completarea taxei de timbru cu suma de 100 RON, dar în paragraful imediat următor se menţiona obligaţia de a depune taxa judiciară de timbru de 100 de RON.

A menţionat contestatoarea faptul că ar fi trebuit să se formuleze clar în citaţii faptul că urmează să fie anulată cererea de recurs în situaţia în care nu se va plăti cuantumul total de 200 RON, întrucât, având în vedere aceste erori materiale involuntare, reclamanta a fost indusă în eroare, neînţelegând care este suma totală de plată. În aceste condiţii, apreciind că nu a ajuns la registratură e-mailul trimis în dovedirea achitării taxei de timbru, reclamanta a mai trimis o dată ordinul de plată.

A apreciat contestatoarea că, prin emiterea a trei citaţii în trei zile consecutive, fără a se stabili cuantumul total al taxei judiciare de timbru, s-a realizat o eroare materială involuntară.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că instanţa a pus în vedere contestatoarei prin două citaţii completarea taxei judiciare de timbru de 100 RON, aceasta fiind cea care nu s-a conformat obligaţiei stabilite în sarcina sa. Mai mult, prin citaţiile emise a fost menţionată şi sancţiunea aplicată în situaţia neconformării, respectiv sancţiunea anulării cererii.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestatoare vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt, şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

Înalta Curte apreciază că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât anularea recursului ca netimbrat nu este rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., faţă de situaţia de fapt existentă în dosar, respectiv faptul că au fost invocate în susţinerea recursului motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., iar la dosarul cauzei a fost depusă doar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă recurentei-reclamante obligaţia de a completa taxa judiciară de timbru, potrivit dovezii aflate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului de recurs, precum şi înscrisurile depuse de contestatoare în dovedirea susţinerilor sale privind eroarea materială, Înalta Curte constată următoarele:

- cererea de recurs a fost depusă la 02.12.2020, ora 14:59, prin e-mail, potrivit filei 5 din dosarul instanţei de recurs;

- prima citaţie a fost emisă recurentei la 04.12.2020, ora 10:06, potrivit citativului aflat la dosarul instanţei de recurs şi citaţiei depuse de contestatoare, aflate la dosarul nr. x/2020; aceasta conţine menţiunea obligaţiei de a depune taxa judiciară de timbru de 100 RON, precum şi sancţiunea anulării cererii în cazul neconformării;

- la 07.12.2020, ora 14:16, recurenta a depus motivele recursului, iar instanţa a pus în vedere recurentei prin citaţia emisă la 07.12.2020, ora 15:11, să completeze taxa judiciară de timbru cu 100 RON, menţionând şi de această dată sancţiunea în cazul neconformării, potrivit citativului aflat la dosarul instanţei de recurs şi citaţiei depuse de contestatoare la dosarul nr. x/2020;

- ulterior, la 08.12.2020, ora 13:55, a fost comunicată recurentei întâmpinarea formulată de intimat în cauză, în citaţie fiind reluate aceleaşi menţiuni privind timbrajul precum în citaţia anterioară .

Având în vedere că în ultimele două citaţii transmise contestatoarei a fost folosit cuvântul "a completa", care are sensul de a "întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipseşte pentru a fi complet", este clar că instanţa de recurs a observat că recurenta depusese la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, solicitarea de completare apărând după depunerea de către recurentă a motivelor de recurs în cuprinsul cărora fuseseră indicate cele două motive de casare, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, nefiind invocate dispoziţii legale contrare, nu este necesar ca în solicitarea instanţei să se precizeze defalcat cuantumul total al taxei judiciare de timbru, suma achitată deja de recurentă şi suma care a mai rămas de achitat, fiind suficient ca din actele dosarului să rezulte suma totală a taxei judiciare de timbru aferente cererii.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu este vorba despre o eroare materială săvârşită de instanţă, partea având, de altfel, posibilitatea invocării oricăror neregularităţi privind citarea sau vătămări produse de eventualele neclarităţi din menţiunile cuprinse în citaţie la primul termen de judecată după ce acestea au intervenit.

În consecinţă, cele invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare întrucât exced voinţei legiuitorului, care a conceput această cale extraordinară de atac drept una de retractare, şi nu de reformare.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6659 din 09 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6659 din 09 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 decembrie 2020.