Competence for challenging pandemic-related HORECA suspension measures under Law No. 55/2020 vs. Law No. 136/2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Timiş-Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Timiş şi Instituţia Prefectului Judeţului Timiş, a solicitatanularea în parte a Hotărârii Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Timiş nr. 71/08.11.2020, respectiv a art. 6 alin. (1) şi (2); suspendarea provizorie a actului atacat până la soluţionarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului CJSU Timiş la emiterea unei alte Hotărâri a CJSU, care să cuprindă pentru industria HORECA, măsuri graduale de combatere a Covid 19, şi care să asigure respectarea muncii, a protecţiei sociale, libertatea economică, cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (5) şi art. 53 din Constituţia României şi obligaţia de a suspenda activitatea operatorilor economici menţionaţi la art. 6 din actul atacat doar în baza unor informaţii ştiinţifice oficiale, din care să reiasă riscul pe care îl reprezintă industria HORECA; obligarea pârâtului la emiterea unor măsuri nediscriminatorii care să se aplice unitar tuturor operatorilor economici/societăţi comerciale care interacţionează cu clienţi la nivelul judeţului Timiş, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 983/2020 din 17 noiembrie 2020 a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că hotărârea atacată a fost emisă în temeiul Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, motiv pentru care competenţa este stabilită expres de art. 15 alin. (4)-(6) din Legea nr. 136/2020 în favoarea curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii emitente.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 349 din 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a contestat legalitatea măsurilor privind suspendarea activităţii operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi/sau consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, în cauză nefiind incidente prevederile art. 1362020, ci acelea ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Curtea de apel a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii nu se circumscrie dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 136/2020, în cauză nefiind contestat un act administrativ prin care să se dispună măsuri de carantină zonală sau de izolare prevăzute în actul normativ menţionat.

Curtea a stabilit că sunt aplicabile cauzei, pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile art. 42 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 21/2004, care prevăd că hotărârile care stabilesc aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă pot fi atacate în condiţiile Legii nr. 554/2004.

De asemenea, curtea a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii se circumscrie şi dispoziţiilor Legii nr. 55/2020, fiind contestată o măsură ce este prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (1).

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere rangul autorităţii emitente a actului atacat, care este una de nivel local, curtea a a constatat că aparţine competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Timiş.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu regulatorul de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect contestarea măsurilor privind suspendarea activităţii operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi/sau consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi neaalcolice.

Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, act normativ care nu conţine norme de competenţă derogatorii, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de dreptul comun în materia contenciosului administrativ cu privire la competenţa de soluţionare a cauzelor.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi reţinând că actul atacat a fost emis de o autoritate publică de nivel local, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă la Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Timiş-Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Timiş şi Instituţia Prefectului Judeţului Timiş în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 decembrie 2020.