Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Buzău Tribunal for military firefighter disciplinary sanction appeal

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Buzău, a solicitat anularea Deciziei Inspectorului General de Brigadă Iamandi Dan-Paul nr. 540/IG din 21.04.2020 având număr de înregistrare 262/39/22.04.2020, anularea sancţiunii disciplinare cu "mustrare scrisă" dispusă prin Ordinul Inspectorului şef nr. 647/20/1-BZ din 27.03.2020 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul dedus judecăţii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 86 din 26 august 2020, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, în interpretarea dată statutului cadrelor militare, prin decizia nr. 10/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în ale cărei considerente s-a reţinut că, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special.

Astfel, cererii de chemare în judecată îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care prevăd că sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Mai mult decât atât, chiar dacă ar fi fost incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, ce reprezintă norma de drept comun în materia contenciosului administrativ, instanţa a reţinut că tot tribunalul ar fi competent în primă instanţă, având în vedere rangul emitentului actului sancţionator, acesta având atura juridică a unui act administrativ în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială determinându-se în raport de acesta, iar nu de organul emitent al deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, având în vedere domiciliul reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.09.2020, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 595 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea dedusă judecăţii are ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv ordinul nr. 540/IG al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, ceea ce atrage competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tot curţii de apel, întrucât, deşi art. 536 din Codul administrativ prevede că, în raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, totuşi, art. 382 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ exceptează de la categoria funcţionarilor publici, tocmai militarii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar constă în anularea Ordinului Inspectorului şef nr. 647/20/I-BZ din 27.03.2020, privind sancţionarea disciplinară a reclamantului cu "mustrare scrisă", dispusă în temeiul art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, precum şi a Deciziei Inspectorului General nr. 540/IG din 21.04.2020.

În raport cu obiectul dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că actele administrative contestate au fost emise în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, cadru militar, având gradul de plutonier major, subofiţer operativ principal în cadrul Detaşamentului de Pompieri Buzău la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "B." al Judeţului Buzău.

În acest sens, va fi avută în vedere Decizia nr. 10/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) şi (3), art. 16, art. 17 şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special."

În motivarea acestei Decizii, la paragraful 95, s-a reţinut că în privinţa cadrelor militare la care s-a făcut referire, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special.

Totodată, în conformitate cu art. 536 din O.U.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ, act normativ care a abrogat Legea nr. 188/1999, (c)auzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Prin raportare la considerentele Deciziei nr. 10/2018, pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, considerente aplicabile pentru identitate de raţiune şi în litigiul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ din cadrul tribunalelor, dată fiind reluarea art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, în cuprinsul normei regăsite la art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora competenţa teritorială revine în mod exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă municipiul Buzău.

Aşadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie statutului cadrelor militare, competenţa materială în primă instanţă aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel.

Cât priveşte invocarea art. 382 din Codul administrativ aprobat prin O.U.G. nr. 57/2019, ca temei al declinării cauzei de la Tribunalul Buzău la Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte observă că, potrivit acestui articol, doar prevederile Titlului II din Codul administrativ, referitoare la Statutul funcţionarilor publici, nu se aplică acestor categorii identificate la art. 382, lit. a)-i), raţiunea fiind aceea a existenţei unor legi separate care reglementează statutul fiecăreia dintre categoriile exceptate de la norma generală din cuprinsul Codului administrativ. Aceasta nu înlătură, însă, de la aplicare, prevederile art. 536 din Codul administrativ, care sunt valabile pentru stabilirea competenţei materiale în toate situaţiile în care obiectul unei cereri de chemare în judecată priveşte raportul de serviciu al unui funcţionar public.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ISU Buzău şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă IGSU, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.